Sufficiency of criminal reference for suspending tax administrative proceedings under Law 207/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.05.2016, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând anularea Deciziei nr. 56/26.02.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată de A. SRL, precum şi a Deciziei de impunere nr. x/27.11.2015, cu obligarea pârâtelor la cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3378 din 3 noiembrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a anulat în parte Decizia nr. 56/26.02.2016 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, respectiv în ceea ce priveşte dispoziţia de suspendare a soluţionării contestaţiei pentru suma de 24.887.404 RON, a menţinut Decizia nr. 56/26.02.2016 în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 526.163 RON şi a respins ca inadmisibil capătul de cerere în anularea deciziei de impunere nr. x/27.11.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii şi respingerea în totalitate a acţiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind eronate considerentele instanţei de fond referitoare la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015.

În opinia recurentei-pârâte, sesizarea penală formulată de organele de inspecţie fiscală îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a justifica suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, având în vedere faptul că urmare a inspecţiei fiscale, s-a constatat că societăţile participante la circuit au creat o aparenţă în ceea ce priveşte transportul pentru a disimula faptul că marfa circulă direct pe ruta Bulgaria - A. SRL Piteşti, cu scopul deducerii nejustificate de TVA.

Totodată, organele fiscale au reţinut şi comportamentul fiscal neadecvat al furnizorilor, aceştia fiind firme afiliate sau societăţi cu aceeaşi administratori/asociaţi.

A mai arătat că întrucât sesizarea penală vizează aspecte privind existenţa indiciilor săvârşirii unor infracţiuni economico-financiare în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare se impune concluzia suspendării soluţionării contestaţiei administrative, având în vedere înrâurirea hotărâtoare asupra dezlegării pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.03.2017, intimata-reclamantă A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În esenţă, a arătat că soluţia instanţei de fond este legală, întrucât organele fiscale nu aveau un temei legal pentru suspendarea soluţionării contestaţiei, de vreme de din conţinutul sesizării penale nu rezultă pretinsa infracţiune săvârşită în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 8.03.2017, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă, invocând aceleaşi aspecte menţionate de recurenta-pârâtă ANAF în memoriul de recurs.

5. Procedura derulată în recurs

Prin Rezoluţia din 22.10.2018 a completului învestit cu soluţionarea cauzei, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal a fost fixat termen de judecată în şedinţa publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă A. SRL are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 56/26.02.2016 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma totală de 24.887.404 RON reprezentând TVA în cuantum de 17.248.724 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA în cuantum de 5.049.532 RON şi penalităţi aferente TVA în sumă de 2.589.148 RON, soluţionarea contestaţiei urmând a fi reluată la data la care motivul care a determinat suspendarea a încetat în condiţiile legii, precum şi verificarea legalităţii deciziei de impunere nr. x/27.11.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală.

În esenţă, inspecţia fiscală desfăşurată la sediul societăţii intimate s-a finalizat cu emiterea raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei de impunere nr. x/1145/27.11.2015 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de 24.887.404 RON reprezentând TVA şi accesorii.

Organele de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Argeş au înaintat DIICOT Argeş - Serviciul Teritorial Piteşti sesizarea penală nr. 312440/27.11.2015, însoţită de decizia de impunere nr. x/27.11.2015, considerând că au fost încălcate disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Contestaţia administrativă formulată de către intimata-reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale sus arătate a fost soluţionată prin Decizia nr. 56/26.02.2016 prin care recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a dispus următoarele:

- suspendarea soluţionării contestaţiei până la finalizarea cauzei penale, pentru suma totală de 24.887.404 RON reprezentând TVA şi accesorii aferente;

- respingerea ca nemotivată a contestaţiei privind suma de 526.163 RON reprezentând TVA şi accesorii.

Soluţionând cauza, Curtea de apel a anulat în parte Decizia nr. 56/26.02.2016, respectiv în ceea ce priveşte dispoziţia de suspendare a soluţionării contestaţiei pentru suma de 24.887.404 RON, menţinând dispoziţia de respingere ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 526.163 RON şi a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei de impunere nr. x/27.11.2015.

Soluţia primei instanţe de anulare a dispoziţiei de suspendare a soluţionării contestaţiei pentru suma de 24.887.404 RON (singura contestată în calea de atac) reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în raport cu starea de fapt fiscală reţinută.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine că suspendarea soluţionării contestaţiei a intervenit ca urmare a faptului că organele de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Argeş au formulat sesizare penală înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT Argeş - Serviciul Teritorial Piteşti, considerând că au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către administratorul şi asociatul unic al societăţii intimate, numitul B., în motivarea sesizării penale fiind indicate toate constatările din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală, ca încălcări ale legislaţiei fiscale care au generat calcularea de obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina societăţii intimate.

Potrivit disp. art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2005 (reţinute de organul de inspecţie fiscală ca temei juridic al suspendării dispuse):

"(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă".

Astfel, pentru a fi dispusă măsura suspendării contestaţiei de către organul de soluţionare a contestaţiei se cer a fi îndeplinite cumulativ condiţiile privind sesizarea organelor de cercetare penală cu privire la indiciile săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi constatarea înrâuririi hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

În speţă, în acord cu judecătorul fondului, sesizarea organelor de urmărire penală nu satisface exigenţele art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015, întrucât nu lămureşte motivat în ce constă pretinsa infracţiune în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare, aşa cum impune textul legal ca şi premisă pentru aplicarea sa.

În aceste condiţii, menţinerea suspendării procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei pronunţată de autoritatea recurentă ar conduce la împiedicarea pronunţării unei instanţe asupra fondului raportului fiscal litigios, organul fiscal având suficiente elemente factuale pentru a analiza şi stabili realitatea şi legalitatea operaţiunilor economice şi a consecinţelor pe tărâm fiscal, fără a fi ţinut de cercetările penale împotriva administratorului societăţii pentru evaziune fiscală.

Aşa fiind, pentru a asigura un just echilibru între interesul public pe care îl exprimă organul fiscal şi interesul privat al contribuabilului de a-şi vedea clarificată situaţia fiscală, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a anulat decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva Sentinţei nr. 3378 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2019.

GGC - GV