Mootness of administrative suspension request due to expiration of interim appointment term under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată, la data de 19 iunie 2018, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, suspendarea executării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1714/C din 16 mai 2018 privind împuternicirea comisarului şef B. în funcţia vacantă de director al Penitenciarului Oradea.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 155 din 4 octombrie 2018, instanţa a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi suspendarea executării ordinului contestat.

A apreciat, referitor la existenţa cazului bine justificat, că există o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ.

Deşi, prin Anunţul nr. x din 10 aprilie 2018 s-a prevăzut, în mod expres, dreptul celor interesaţi a ocupa prin împuternicire funcţia vacantă de director la Penitenciarul Oradea şi de a trimite documentele necesare şi de a susţine un interviu, acest interviu nu a mai avut loc.

Pe de altă parte, s-au încălcat dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, pentru că intimatul B. a fost împuternicit la Penitenciarul Oradea pe o perioadă de 6 luni, începând cu 1 mai 2017, iar ulterior încă 6 luni, până la data de 30 aprilie 2018. Astfel, prezenta împuternicire este a treia în succesiune, fiind o încălcare clară a unei dispoziţii legale.

Instanţa nu a analizat aparenţa de legalitate a actului atacat, apreciind că necesită un probatoriu prea amplu, însă sunt suficiente indicii care să creeze o aparenţă de nelegalitate a actului.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, a arătat recurentul că îndeplinea toate condiţiile pentru a fi numit prin împuternicire director al Penitenciarului Oradea. Prin numirea intimatului în funcţie, a fost privat de o şansă, aceea de a participa la interviu şi de a fi împuternicit în funcţia de director.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat că ordinul contestat a prevăzut împuternicirea intimatului B. pentru o perioadă de 6 luni, pentru intervalul 1 iunie 2018 - 30 noiembrie 2018, astfel că se ridică problema lipsei obiectului cererii de suspendare.

A arătat, în esenţă, că legea nu instituie o procedură de selecţie în vederea împuternicirii, cu obligativitatea chemării la interviu.

De asemenea, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 stabileşte perioada pentru care se poate dispune împuternicirea pe funcţii de conducere, după expirarea perioadei putând fi dispuse noi împuterniciri, legea neimpunând o condiţie suplimentară referitoare la durata totală a împuternicirilor.

3.2. Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că reclamantul s-a limitat la formularea cererii de suspendare a OMJ nr. 1714/C din 16 mai 2018, fără, însă, să introducă şi acţiunea în anulare a actului, în condiţiile art. 7, 8 şi 11 din Legea nr. 554/2004.

Ordinul contestat şi-a produs toate efectele, astfel că, atât cererea introductivă, cât şi recursul, au rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte ordinul contestat, a apreciat că îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 nelimitând numărul împuternicirilor la cel mult două perioade succesive de 6 luni. De asemenea, evaluarea şi desemnarea persoanei împuternicite pe funcţia de director de unitate penitenciară intră în competenţa exclusivă a ministrului justiţiei, conform art. 20 din Legea nr. 293/2004.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent.

4.1. Înalta Curte reţine că suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Alegaţiile reclamantului, referitoare la dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, reiterate şi prin recurs, nu sunt apte să inducă o prezumţie de nelegalitate a ordinului, după cum corect a apreciat prima instanţă.

De asemenea, condiţia prevenirii unei pagube iminente nu a fost dovedită în niciun fel, recurentul nedovedind în ce constă prejudiciul pe care i-l produce ordinul contestat.

În acest sens, în mod justificat instanţa de fond a reţinut ca nefiind îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, din analiza sumară a ordinului contestat, nu s-a conturat o situaţie de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act şi nici nu s-a făcut dovada pagubei iminente.

4.2. Nu în ultimul rând, analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, se constată că, prin Ordinul nr. 1714/C din 16 mai 2018, a cărui suspendare s-a solicitat prin acţiune, s-a dispus, începând cu 1 iunie 2018, împuternicirea intimatului-pârât B. în funcţia de director penitenciar pentru o perioadă de 6 luni, respectiv pentru perioada 1 iunie 2018 - 30 noiembrie 2018.

Înalta Curte reţine că, pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin cerere.

Prin urmare nu poate fi suspendat un act administrativ care şi-a epuizat efectele înainte de pronunţarea instanţei, fie chiar şi după sesizarea acesteia, deoarece hotărârea emisă de instanţă se raportează la momentul pronunţării.

În acest sens, este de necontestat că Ordinul nr. 1714/C din 16 mai 2018 emis de ministrul Justiţiei şi-a produs efectele juridice anterior judecării definitive a cererii de suspendare.

Astfel, faptul că actul administrativ a cărui suspendare se solicită şi-a epuizat efectele, situaţia reglementată prin ordin epuizându-se la data de 30 noiembrie 2018, face lipsită de sens analiza instanţei prin prisma dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că o astfel de analiză are, ca situaţie premisă, existenţa unui act administrativ susceptibil de a produce efecte.

4.3. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 155 din 4 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - CP