ANPC order invalid for exceeding statutory competence over commercial operations of precious metals

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată, la data de 25 iunie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Patronatul Bijutierilor din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 103 din 16 martie 2015 emis de Preşedintele ANPC, publicat în M. Of. nr. 302/04.05.2015.

La data de 30 octombrie 2015, A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 284 din 2 februarie 2016, instanţa a admis acţiunea reclamantului, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de A. şi a anulat Ordinul nr. 103 din 16 martie 2015 emis de Preşedintele ANPC.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 3041 C. proc. civ. de la 1865, solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

A susţinut recurenta-pârâtă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că, la emiterea Ordinului 103/2015, ANPC nu a ignorat principiul ierarhiei forţei juridice a actelor normative şi a respectat prevederile legale în vigoare.

Prevederile O.U.G. nr. 190/2000 se aplică metalelor preţioase sub orice formă, ceea ce înseamnă că operaţiunile reglementate de aceasta au în vedere inclusiv lingourile şi/sau topiturile din metale preţioase sau aliaje ale acestora, ordinul contestat fiind emis cu respectarea întocmai a legislaţiei metalelor preţioase.

Laboratorul de încercări metale preţioase din cadrul ANPC îşi desfăşoară activitatea în temeiul O.U.G. nr. 190/2000. ANPC, în activitatea sa de analiză a metalelor preţioase, sub orice formă, nu îşi depăşeşte competenţele atribuite de art. 15 din O.U.G. nr. 190/2000.

De asemenea, la emiterea ordinului a fost respectată procedura de consultare a patronatelor.

Potrivit O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicată şi modificată, ANPC este singura instituţie în măsură să emită norme interne de lucru şi să stabilească tarifele pentru activitatea de analiză, marcare şi expertizare pe care le desfăşoară, să stabilească mărcile utilizate pentru marcarea metalelor preţioase şi să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.

Activitatea de analiză, marcare şi expertizare a metalelor preţioase a Direcţiei Metale Preţioase, Pietre Preţioase şi Proces C. se realizează conform procedurilor operaţionale aprobate de preşedintele ANPC.

Prin noul act normativ sunt prevăzute situaţiile în care, pe anumite obiecte şi bijuterii din metale preţioase, nu se aplică marca, dar pentru care C. eliberează buletine de analiză, buletine/rapoarte de expertiză sau rapoarte de încercare, după caz.

Menţinerea unui nivel ridicat al protecţiei consumatorilor şi susţinerea unei pieţe corecte în domeniul metalelor preţioase califică ANPC ca fiind o instituţie independentă, fără interese în piaţa metalelor preţioase, cu rol de protecţie, de limitare şi chiar de eradicare a evaziunii fiscale.

Ordinul contestat nu încearcă să pună obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor în UE, având în vedere că marea majoritate a lingourilor/topiturilor de aur au destinaţia Turcia.

La emiterea ordinului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Ordinul a avut la bază Referatul de aprobare nr. x din 11 martie 2015 întocmit de C.

De asemenea, au fost respectate şi dispoziţiile Legii nr. 53/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Proiectul actului normativ a fost publicat din data de 10 martie 2015 pentru consultare pentru o perioadă de 10 zile în care părţile interesate puteau formula obiecţii şi comentarii.

A mai arătat recurenta-pârâtă, referitor la prezumtiva încălcare a prevederilor Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, invocată de reclamantă, că acest act normativ comunitar a fost transpus în legislaţia naţională prin O.U.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.

Ordinul nr. 103/2015 abrogă dispoziţiile Ordinului 101/2004 pentru aprobarea condiţiilor în vederea autorizării operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie, act normativ care cuprindea, în esenţă, reglementări similare şi a cărui existenţă nu a fost contestată.

Decizia abrogării a fost luată în urma procesului de evaluare a legislaţiei naţionale pentru a se asigura o cât mai bună evaluare a pieţei în ceea ce priveşte operaţiunile efectuate cu metale preţioase.

Principiul proporţionalităţii măsurilor administrative înseamnă că orice măsură luată de o autoritate publică să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi, în acelaşi timp, să fie rezonabilă.

Scopul bine stabilit al actului normativ contestat îl reprezintă interesul major al statului în protejarea consumatorilor împotriva achiziţionării de produse nemarcate corespunzător şi de a combate actele de evaziune fiscală.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Patronatul Bijutierilor din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, a se constata nul recurs şi, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, a apreciat intimatul-reclamant că susţinerile recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recursul a fost încadrat pe motivele art. 3041 vechiul C. proc. civ., susţinerile recurentei putându-se încadra, eventual, în categoria motivelor de netemeinicie, fără a se indica vreun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a arătat intimatul-reclamant că instanţa de fond a făcut o corectă şi legală apreciere a probelor administrate în cauză.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, instanţa de control judiciar apreciază că susţinerile recurentei se pot încadra în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel încât va fi respinsă această excepţie.

4.2. Pe fondul recursului, examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

4.3. După cum corect a reţinut prima instanţă, prin Ordinul nr. 103/2015 s-a modificat Ordinul nr. 102/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de analiză şi marcare a metalelor preţioase şi aliajelor acestora, în sensul că s-au introdus, la art. 31 din Norma tehnică de analiză şi marcare a metalelor preţioase şi aliajelor acestora, alin. (2) şi (3) potrivit cărora:

"(2) Vânzarea, cumpărarea şi scoaterea din ţară a lingourilor şi/sau topiturilor din metale preţioase sau aliaje ale acestora se fac numai dacă acestea sunt însoţite de raport de încercare eliberat de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(3) Excepţie de la prevederile alin. (2) fac aurul financiar şi aurul monetar, aşa cum sunt definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.".

Potrivit O.U.G. nr. 190/2000, competenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este limitată la activităţile de analiză, marcare şi expertizare cu privire la metalele preţioase.

După cum cu evidenţă rezultă din lecturarea textului criticat, modificarea adusă Ordinului nr. 102/2004 prin Ordinul contestat, nr. 103/2015, stabileşte reguli, condiţii şi excepţii pentru vânzarea, cumpărarea şi scoaterea din ţară a lingourilor şi/sau topiturilor din metale preţioase sau aliaje ale acestora.

Prin urmare, actul ce face obiectul acţiunii a depăşit sfera de reglementare a O.U.G. nr. 190/2000, care nu reglementează regimul juridic al operaţiunilor de vânzare, cumpărare şi scoatere din ţară a lingourilor şi/sau topiturilor din metale preţioase sau aliaje.

În raport cu acestea, alegaţiile recurentei-reclamante, privind scopul emiterii Ordinului nr. 103/2015, protecţia consumatorilor şi susţinerii unei pieţe corecte, prin combaterea evaziunii fiscale, nu pot fi reţinute.

Aspectul că nu se obstaculează libera circulaţie a mărfurilor în Uniunea Europeană, marea majoritate a lingourilor/topiturilor având destinaţia Turcia, nu prezintă nicio relevanţă în analiza legalităţii ordinului contestat.

4.4. Recurenta-reclamantă, deşi susţine că ar fi respectat procedura de consultare a patronatelor în vederea emiterii ordinului şi dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, nu aduce niciun argument în combaterea faptului că data emiterii Ordinului nr. 103, 16 martie 2015, a fost anterioară consultării organizaţiilor patronale, care îşi puteau exprima punctul de vedere până la 26 martie 2015.

De asemenea, nu combate nici aspectul nerespectării perioadei de 10 zile de consultare publică, în raport cu data postării ordinului pentru consultare publică, 10 martie 2015, şi data emiterii acestuia, 16 martie 2015.

4.5. Restul susţinerilor recurentei, referitoare la aspectul prezumtivei încălcări a Directivei 2006/123/CE invocate de intimatul-reclamant, privind conceptul de proporţionalitate a măsurilor administrative şi atingerea unui scop legitim, interesul major al statului în a-şi proteja consumatorii împotriva achiziţionării unor produse nemarcate corespunzător, nu sunt apte să combată cele reţinute de prima instanţă, care, de altfel, a apreciat a fi nerelevant argumentul intimatului-reclamant în raport cu viciile de nelegalitate care afectează ordinul contestat prin raportare la dreptul intern.

4.6. Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Ca urmare a respingerii recursului pârâtei, faţă de cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.143 RON onorariu de avocat, conform facturii depuse la dosar, Înalta Curte, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va admite, în parte, însă, cererea şi va obliga recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant 2.000 RON, cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva Sentinţei civile nr. 284 din 2 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor la plata către intimatul-reclamant Patronatul Bijutierilor din România a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - CP