Medical inaptitude for security sector education: failure to apply specific medical standards and proportionality in judicial review of psychiatric expert reports
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the General Medical Direction of the Ministry of Internal Affairs, setting aside the lower court’s judgment that had annulled a medical inaptitude decision, and remanded the case for re-adjudication, thereby leaving the initial administrative decision in force pending a new ruling that must properly assess the specific medical standards for the security system. The dispute involved a challenge to a Medical Decision declaring a police academy student medically unfit for military or law enforcement education due to a diagnosis of "Acute Stress Reaction - Auto-aggression in history," which the student contested on the basis that a forensic psychiatric expert report had instead diagnosed a "Life Phase Problem" and did not confirm the acute stress reaction. The decisive legal basis centered on Law No. 554/2004 and the Civil Procedure Code, requiring the appellate court to apply the principle of proportionality and specific reference to Medical Standards Order No. 107/2014 (particularly regarding aptitude for systems involving access to weaponry), which the first-instance court failed to do by relying solely on the forensic report without analyzing the behavioral tolerance and specific institutional requirements.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 497 C. proc. civ; Medical inaptitude for security sector education: failure to apply specific medical standards and proportionality in judicial review of psychiatric expert reports: Prin Rezoluţia completului investit cu soluţionarea cauzei din 3 decembrie 2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, a fost fixat termen de judecată în şedinţa publică de la 19 noiembrie 2020.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 aprilie 2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Şcoala de Agenţi de Poliţie "Vasile Lascăr" Câmpina şi Ministerul Afacerilor Interne Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, pentru ca, în baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună Anularea Deciziei Medicale nr. x din 15 martie 2017 emisă de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I., ca fiind nelegală.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 57/CA din 22 martie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Şcoala de Agenţi de Poliţie "Vasile Lascăr" Câmpina şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenţi de Politie "Vasile Lascăr" Câmpina, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Afacerilor Interne Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară şi a anulat Decizia Medicală nr. x din 15 martie 2017 emisă de Direcţia Medicală Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a MAI.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, în esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că diagnosticul stabilit în privinţa intimatei-reclamante este rezultatul evaluării complete şi complexe prin internare în secţia de psihiatrie a Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. D. Gerota şi evaluare psihologică de specialitate efectuată de psihologul Spitalului MAI.
A învederat recurenta că, în luna decembrie 2016 intimata-reclamantă, pe fondul unor discuţii intrafamiliale dezamăgitoare, conform Procesului-verbal de unitate nr. x din 14 februarie 2017, şi-a autoprovocat leziuni pe partea anterioară a articulaţiei pumnului cu un cuţit de bucătărie, fiind prezentată la UPU a Spitalului Municipal Câmpina, unde s-a realizat toaleta plăgilor şi a fost diagnosticată, în urma consultului psihiatric cu "Reacţie acută la stres".
Diagnosticul stabilit de UPU Spitalul Municipal Câmpina a fost menţinut şi în urma internării în Spitalul de Urgenţă Prof. Dr. D. Gerota, pentru evaluarea psihiatrică şi psihologică de specialitate, Decizia medicală nr. x din 23 februarie 2017 fiind rezultatul coroborării tuturor datelor medicale ale intimatei-reclamante.
Totodată, decizia medicală contestată, emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei medicale nr. x/2017, a avut în vedere coroborarea tuturor datelor medicale, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a MAI, statuând, conform baremului medical prevăzut de Ordinul nr. 107 din 9 iulie 2014, parag. 130 alin. (4) lit. a), că nu există posibilitatea menţinerii intimatei-reclamante în cadrul instituţiilor de învăţământ, clasarea medicală ca inapt pentru tipul de afecţiune menţionat fiind fără echivoc specificată.
A mai învederat că diagnosticul stabilit în Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2017 din 2 februarie 2018, de "problemă de fază de viaţă" poate fi înţeles în viaţa civilă, însă nu poate fi acceptat în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, sistem ce presupune portul şi accesul la armament şi muniţie, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă recunoaşte premeditarea gestului şi comportamentul dezadaptativ major pe care l-a manifestat în luna decembrie 2016.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 3 iulie 2018, intimata-pârâtă Şcoala de Agenţi de Poliţie "Vasile Lascăr" Câmpina a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, admisă de prima instanţă, în raport de faptul că actul administrativ contestat nu emană de la intimata-pârâtă.
4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 9 iulie 2018, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esenţă, că diagnosticul stabilit prin decizia medicală contestată nu a fost confirmat prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză, împotriva căruia recurenta-pârâtă nu a formulat obiecţiuni.
5. Procedura derulată în recurs
Prin Rezoluţia completului investit cu soluţionarea cauzei din 3 decembrie 2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, a fost fixat termen de judecată în şedinţa publică de la 19 noiembrie 2020.
La solicitarea recurentei-reclamante înregistrată la data de 14 decembrie 2018, Înalta Curte, prin încheierea dată în şedinţa de la 7 februarie 2019, a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată de la 9 noiembrie 2020 la 16 mai 2019, apreciind ca întemeiate motivele invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea cererii de preschimbare.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va admite recursul, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
Intimata-reclamantă A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ, pe calea comună a art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalităţii Deciziei medicale nr. x din 15 martie 2017 prin care Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a MAI a soluţionat contestaţia formulată de intimata-reclamantă împotriva Deciziei medicale nr. x din 23 februarie 2017 prin care s-a menţinut diagnosticul clinic şi funcţional de "Reacţie acută de stres. Autoagresiune în antecedente" afecţiune ce se încadrează la categoria "inapt" pentru a urma instituţiile militare (similare) de învăţământ, conform baremului medical prevăzut de Ordinul nr. 107/2014, parag. 130 alin. (4) lit. a).
Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit întemeiate criticile de nelegalitate invocate de către intimata- reclamantă, reţinând că diagnosticul comisiei de expertiză în baza căruia intimata-reclamantă a fost declarată "inapt" nu a fost confirmat prin raportul de expertiză medico-legală psihiatric întocmit în cauză de către Serviciul Clinic Judeţean de Medicină Legală Constanţa.
Această soluţie nu este împărtăşită de către instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt stabilită în baza înscrisurilor administrate.
Astfel, din actele medicale depuse la dosar, rezultă în mod incontestabil următoarea situaţie de fapt:
Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul MAI - emitenta actului administrativ contestat, recurentă în cauza de faţă, a fost sesizată, conform art. 10 alin. (4) din Ordinul nr. 66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară, cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei medicale nr. x din 23 decembrie 2017.
În urma coroborării datelor de anamneză şi heteroanamneză (Nota de relaţii nr. x din 14 februarie 2017 întocmită de psihologul şcolii, Nota de relaţii nr. x din 14 februarie 2017 întocmită de dirigintele acesteia, Procesul-verbal de unitate nr. x din 14 februarie 2017 întocmit de Şcoala de Agenţi de Poliţie "V. Lascăr" Câmpina, Fişa UPU nr. x a Spitalului Municipal Câmpina) cu investigaţiile clinice şi paraclinice efectuate în Spitalul de Urgenţă "Prof. dr. D. Gerota" Bucureşti - respectiv Bilet de ieşire din spital nr. x din 6 februarie 2017 şi Raport de psihodiagnostic şi evaluare clinică nr. x din 7 februarie 2017, în şedinţa ordinară din data de 15 martie 2017 Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.l. a emis Decizia Medicala nr. x prin care a stabilit faptul că, eleva A., prezintă diagnosticul "Reacţie acută de stres - autoagresiune în antecedente", afecţiune ce se încadrează ca "inapt pentru a urma instituţiile militare (similare) de învăţământ, conform baremului medical prevăzut de O.M.A.I. nr. 107 din 9 iulie 2014, parag. 130 alin. (4) lit. a).
În cadrul procedurii judiciare de primă instanţă, judecătorul fondului a încuviinţat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, având ca obiective:
- dacă reclamanta suferă de vreo boală psihică, sau dacă stresul la care se face referire în Decizia medicală se datorează vreunei astfel de boli;
- dacă autoagresiunea la care s-a făcut referire reprezintă o consecinţă a unei astfel de manifestări medicale, comisia urmând a avea în vedere toate actele medicale avute în vedere de către comisia ce a emis decizia contestată, precum şi examinarea reclamantei.
Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x din 2 februarie 2018 s-a concluzionat că:
"din evaluarea tuturor datelor medicale şi nemedicale puse la dispoziţie, precum şi din examenele psihic şi psihologic actuale, în conformitate cu normele diagnostice stabilite de DSM IV, considerăm că numita A. a prezentat la data de 15 decembrie 2016 o Problemă de fază de viaţă. Examenul psihic, efectuat la Spitalul Municipal Câmpina, nu întruneşte criteriile diagnosticului de Reacţie acută de stres.
Actul autovătămător a fost demonstrativ, neinspirat, pe care susnumita îl recunoaşte şi îl regretă, fiind urmarea unui management defectuos a relaţiei din partea familiei. Scopul a fost de a le atrage atenţia familiei, în vederea corectării atitudinii acesteia".
Totodată, în cuprinsul capitolului 3.2.1, s-au reţinut următoarele:
"toleranţă la frustrare scăzută în contextul tensiunii psihoemoţionale generată de privarea comunicării cu mama, atitudinea mamei/familiei a fost semnificată ca rejectare ceea ce a condus la un act cu caracter demonstrativ în scopul de a atrage atenţia familiei.
Se recomandă - consiliere psihologică pentru A. şi intervenţie terapeutică pentru părinţi, deoarece ei reprezintă punctul vulnerabil al A. în relaţia sa cu sine şi cu realitatea pe care aceştia, indirect o pot destabiliza, întrerupând pe termen scurt coerenţa emoţională şi comportamentală a A.".
În raport de situaţia de fapt Curtea de apel a admis acţiunea şi a anulat decizia medicală contestată, însă soluţia este criticabilă întrucât, în considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond nu a lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, în sensul că verificarea legalităţii deciziei medicale nu s-a realizat prin raportare la dispoziţiile Ordinului nr. 107/2014 pentru aprobarea baremelor medicale pentru admiterea la unităţile/instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, pentru ocuparea funcţiilor de soldat/gradat profesionist, precum şi pentru candidaţii care urmează a fi chemaţi/rechemaţi/încadraţi în rândul cadrelor militare în activitate/poliţiştilor în serviciu/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în condiţiile în care intimata-reclamantă solicită să continue studiile în cadrul unei unităţi de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, sistem ce presupune portul şi accesul la armament şi muniţie.
În cauza de faţă, chiar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultau indicii că intimata-reclamantă prezintă o toleranţă redusă la frustrare, recomandându-se o consiliere psihologică, situaţie în care se impunea încadrarea acestui comportament în cadrul baremului medical aprobat prin Ordinul nr. 107/2014.
Aceasta întrucât, verificând raportul dedus judecăţii prin prisma principiului proporţionalităţii, instanţa investită cu o acţiune în contencios administrativ obiectiv, de plină jurisdicţie, poate modifica sau înlocui o sancţiune aplicată de autoritatea publică, în limitele propriei marje de apreciere.
Procedând la soluţionarea cauzei, specifică prin obiectul său, în circumstanţele expuse, prima instanţă nu a realizat o analiză completă şi obiectivă a situaţiei de fapt, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Sentinţei nr. 57/CA din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.
GGC - CP