Dismissal of appeals in administrative litigation confirming award of moral damages for non-enforcement of public office reinstatement orders

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 14 februarie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de:

- 309.557 RON, reprezentând drepturi băneşti, pentru perioada iulie 2010 - aprilie 2012, cuvenite din remuneraţii, din proiecte educaţionale;

- 100.000 euro, echivalentul în RON de la data plăţii, cu titlul de daune morale;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia de declinare

Prin Sentinţa civilă nr. 2638 din 8 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014*, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 929 din 18 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a luat act de renunţarea reclamantului la judecata primului capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 309.557 RON;

- a admis, în parte, acţiunea reclamantului A. şi a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale să plătească acestuia suma de 3.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi suma de 2.500 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs ambele părţi litigante.

4.1. Pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Prima instanţă a soluţionat greşit excepţia lipsei de obiect a capătului doi de cerere, deoarece nu a ţinut seama de principiul conform căruia accesoriul urmează principalul. Pe acest aspect, recurentul a arătat faptul că partea adversă nu este îndreptăţită să primească daune morale în condiţiile în care a fost despăgubită în cadrul dosarului de executare cu suma de 455.427,90 RON.

* Recurentul-pârât a menţionat faptul că, în speţa de faţă, contractul de management încheiat cu recurentul-reclamant a ajuns la termen, iar în cuprinsul acestuia nu existau clauze care să permită prelungirea duratei sale. În aceste condiţii, partea consideră că nu există un temei juridic care să confere recurentului-reclamant dreptul de a exercita funcţia de inspector şcolar general.

* În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond a acordat în mod greşit daune morale recurentului-reclamant, fără să indice ce prejudicii a suferit acesta. Inadmisibilitatea acestui capăt de cerere reiese chiar din argumentaţia recurentului-reclamant care a precizat faptul că a fost nevoit să promoveze mai multe procese având ca obiect anularea ordinelor emise de pârât, situaţie care i-a provocat traume psihice şi i-a afectat demnitatea profesională. Partea indică faptul că a achitat despăgubirile stabilite prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în acele cauze.

Recurentul-pârât a precizat faptul că instanţa de contencios administrativ ar fi putut acorda daune morale doar în situaţia în care, în prealabil, ar fi anulat un act administrativ ce ar fi vătămat drepturile recurentului-reclamant şi i-ar fi provocat suferinţe morale.

În concepţia recurentului-pârât, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, însă doctrina apreciază că daunele morale se stabilesc ca urmare a aplicării unor criterii referitoare la consecinţele negative suferite de persoanele în cauză, în plan psihic şi afectiv, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Recurentul-pârât a menţionat faptul că partea adversă nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între conduita ministerului şi suferinţa determinată de vătămarea la nivel fizic, psihic sau afectiv, aceasta fiind o condiţie de admisibilitate a unei astfel de cereri. În opinia sa, împrejurarea că recurentul-pârât a promovat procese având ca obiect anularea ordinelor pârâtului nu este suficientă pentru a permite acordarea daunelor morale.

4.2. Reclamantul A. a solicitat casarea, în parte, a sentinţei şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Partea consideră că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 253 alin. (4) din C. civ., întrucât nu a realizat o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului nepatrimonial pe care l-a suferit în urma refuzului autorităţii pârâte de a pune în executare hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus reîncadrarea sa pe funcţia de Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov, fapt care i-a adus o gravă atingere demnităţii profesionale şi i-a afectat cariera didactică. În opinia sa, suma de 3.000 RON acordată de instanţă cu titlu de daune morale este derizorie în raport de prejudiciul moral suferit şi nu poate compensa suferinţele sale generate de eliberarea din funcţia publică de conducere.

5. Apărările formulate

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea depusă la dosar, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursurile nu sunt fondate.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu cererea având ca obiect acordarea de daune morale în sumă de 100.000 euro ca urmare a prejudiciului suferit în urma eliberării sale din funcţia publică de Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov.

Prima instanţă a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi a acordat acestuia daune morale în cuantum de 3.000 RON, soluţie care este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru argumentele ce vor fi redate în continuare.

Este nefondată critica recurentului-pârât în sensul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei de obiect a capătului de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale în beneficiul părţii adverse.

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1) poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică se emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol: "În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru."

Din interpretarea dispoziţiilor normative anterior citate, rezultă faptul că reclamantul poate solicita acordarea de daune morale odată cu cererea având ca obiect anularea actului administrativ vătămător sau, pe cale separată, într-un alt dosar.

Din analiza conţinutului hotărârilor judecătoreşti existente la dosar, nominalizate în sentinţa recurată de judecătorul fondului, rezultă faptul că recurentul-reclamant a solicitat doar anularea ordinelor de eliberare din funcţia publică de conducere, precum şi plata salariilor restante, fără să solicite, însă, şi acordarea daunelor morale în urma eliberării nejustificate din această funcţie. Ca atare, partea este îndreptăţită să solicite acordarea daunelor morale în prezenta cauză.

Aspectul referitor la ajungerea la termen a contractului de management încheiat de părţi nu prezintă nicio relevanţă juridică pe chestiunea acordării daunelor morale, întrucât nu este vorba de plata unor salarii restante. Recurentul-reclamant invocă în motivarea cererii sale suferinţele morale ce i-au fost cauzate ca urmare a eliberării sale din funcţia de conducere atunci când contractul de management îşi producea efectele.

În mod indiscutabil, recurentul-reclamant a suferit un prejudiciu moral în urma emiterii ordinelor de eliberare din funcţia de Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov, ordine care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ care a dispus reintegrarea sa în funcţie şi acordarea despăgubirii materiale, sub forma salariilor restante. Este de observat faptul că s-a întârziat de către autoritatea publică pârâtă punerea în executare a acestor hotărâri judecătoreşti rămase definitive, fapt care a generat promovarea altor demersuri judiciare de către recurentul-reclamant.

Înalta Curte reţine faptul că instanţa de fond a apreciat în mod judicios cuantumul daunelor morale cuvenite recurentului-reclamant, nefiind afectată substanţa dreptului acestuia.

În consecinţă, instanţa de control judiciar consideră că sunt nefondate criticile de nelegalitate din cadrul celor două memorii de recurs subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât a indicat doar formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât nu a prezentat criticile referitoare la acesta.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 929 din 18 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - CP