PHARE-funded project's ineligible-expense finding annulled for €30,042.39; ministry's appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat sub nr. x/15.05.2015, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 30.042,39 euro cu titlu de cheltuieli neeligibile şi anularea Deciziei nr. 127/07.08.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 12/06.07.2015, emise de Ministerul Fondurilor Europene.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 226/2016 din 23 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, şi s-au anulat în parte atât procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.05.2015, cât şi Decizia nr. 127/7.08.2015, în privinţa sumei de 150.386 RON pentru personalul tehnic al proiectului.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 226/2016 din 23 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Precizează că intimata, beneficiară a proiectului "PHARE RO 2006/018-147.04.02.02.408", cu titlul "B. la A. SRL", a fost supusă misiunii de follow-up desfăşurată la nivelul Agenţiei de Implementare şi la nivelul OIRPOSDRU Regiunea Sud - Vest Oltenia, control finalizat cu întocmirea Raportului de Audit nr. x/04.04.2014 conform căruia s-a recomandat reluarea controlului, motivat de faptul că verificările realizate nu au fost adecvate, deoarece nu au fost respectate dispoziţiile din Ghidul solicitantului care reglementau eligibilitatea cheltuielilor cu salariile. Pe de altă parte, s-a reţinut că nu au fost obţinute suficiente probe privind concluziile verificărilor efectuate. Urmare a verificărilor efectuate de echipa de control, s-a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/15.05.2015, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei obligaţia de plată a sumei de 30.042,39 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile.

Susţine că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 reţinând în mod eronat că echipei de control i-au fost comunicate anumite facturi, fără ca la dispoziţia acesteia să fie puse contracte de muncă ori state de plată, iar în lipsa punerii la dispoziţie a acestor informaţii, intimata avea posibilitatea să solicite chiar ea aceste documente de la C., câtă vreme în adresele emise de C. se menţionează că persoanele respective au beneficiat de venituri ce depăşesc salariul brut lunar pe consultant din cadrul proiectului.

Aspectele legate de nivelul salariilor consultanţilor de la C. puteau fi evaluate pentru conformitate numai în raport cu informaţiile din contractele de muncă şi statele de plată, iar raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011, reclamanta avea obligaţia de a le pune la dispoziţia echipei de control. Deşi reclamanta avea posibilitatea să depună documente care să certifice nivelul salariilor consultanţilor C., nu a depus diligenţe în acest sens.

Consideră că susţinerea instanţei de fond în sensul că lipsa unor astfel de documente nu este de natură a justifica modul de stabilire a caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanţii trainer şi asimilarea salariului acestora cu cel al salariului managerului de proiect, nu justifică ignorarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, solicită a se reţine prevederile art. 14 pct. 14.1 din Anexa II a contractului de finanţare nerambursabilă - Condiţii generale, aplicabile contractelor de finanţare nerambursabilă din partea Comunităţii Europene, care prevăd că pentru a fi considerate eligibile, costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, prevăzute în contract şi să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase, mai ales în privinţa eficienţei economice şi a raportului preţ/eficacitate. Totodată, aceste costuri trebuie să fie angajate în cursul duratei de execuţie a proiectului, de către beneficiar sau partenerii săi, conform art. 2 din Condiţiile speciale, fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final.

Apreciază că în speţă nu au fost respectate prevederile pct. 2.1.4 din Ghidul solicitantului, conform cărora salariile aplicate în proiect trebuie să se încadreze în nivelul de salarizare practicat în mod obişnuit de beneficiar. Astfel, în ceea ce priveşte consultantul - trainer D., aceasta a fost angajată la SC C. SRL în baza contractului nr. x/11/z la data de 15.01.2009, pe o perioadă determinată de 7 luni (01.01.2009 - 01.08.2009), cu normă întreagă, având un salariu de 7.784 RON. În acest scop a fost prevăzută în buget suma de 2450/lună/8 ore pentru 7 luni, în total 171.510 euro. De asemenea, pentru activitatea prestată, domnul E. a fost plătit cu suma totală de 71.824 RON, astfel: în luna ianuarie - 9830 RON, în luna februarie - 10.372 RON, în luna martie - 10.493 RON, în luna aprilie - 10.326 RON, în luna mai - 10.240 RON, în luna iunie - 10.263 RON şi în luna iulie - 10.300 RON.

Recurentul-pârât precizează că, întrucât echipei de control nu i-au fost transmise documentele legate de nivelul salarial al consultanţilor traineri, respectiv contracte de muncă şi state de plată, aceasta a asimilat nivelul salarial al acestora cu nivelul salarial al managerului de proiect. Prin asimilare, suma maximă care putea fi plătită pentru un trainer este de 34.263 RON, aferentă celor 9 luni ale proiectului, respectiv pentru managerul de proiect F. Diferenţa dintre această sumă şi suma de 71.821 RON, achitată în cadrul proiectului consultantului - trainer G., a fost calificată ca neeligibilă şi a fost determinată prin aplicarea algoritmului de calcul utilizat în cazul managerului de proiect F.

Mai arată că, în ceea ce priveşte consultantul - trainer H., acesta a fost angajat la SC C. SRL prin contractul nr. x/11/z la data de 15.01.2009, pe o perioadă determinată de 7 luni (01.01.2009 - 01.08.2009), cu normă întreagă, având un salariu de 7.784 RON. În acest scop a fost prevăzută în buget suma de 2450/lună/8 ore pentru 7 luni, în total 171.510 euro. Pentru activitatea prestată, acesta a fost plătit: în luna ianuarie cu suma de 9.828 RON, în luna februarie cu 10.372 RON, în luna martie cu 10.490 RON, în luna aprilie cu 10.326 RON, în luna mai cu 10.240 RON, în luna iunie cu 10.263 RON şi în luna iulie cu 10.451 RON. Şi în această situaţie, în lipsa unor alte documente, s-a procedat la asimilarea nivelului salarial al acestora cu nivelul salarial al managerului de proiect, iar diferenţa dintre suma maximă care putea fi plătită pentru un trainer, în cuantum de 34.263 RON, şi suma efectiv achitată, de 71.821 RON, a fost calificată ca fiind neeligibilă, aceasta fiind în cuantum de 37.707 RON.

Recurentul-pârât susţine că actele administrative au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale, iar măsura aplicată este adecvată, necesară şi corespunzătoare, fiind dispusă cu respectarea principiului proporţionalităţii reglementat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat concluzii prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

În esenţă, susţine că argumentele recurentului sunt eronate, întrucât societatea intimată a transmis echipei de control toate informaţiile şi documentele solicitate, ce se aflau în posesia sa şi la care avea acces. Art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011 nu impune nicio obligaţie în sarcina instanţei, ci în sarcina persoanei ce face obiectul controlului, iar o eventuală încălcare de persoana verificată a obligaţiei de punere la dispoziţia echipei de control a informaţiilor şi înscrisurilor solicitate nu duce în mod implicit, nemijlocit şi direct la concluzia privind caracterul neeligibil al unor sume.

De asemenea, susţine că, în lipsa documentelor solicitate de la societatea intimată, respectiv contracte de muncă şi state de salarii ale angajaţilor colaboratorului C., echipa de control putea să solicite aceste documente direct de la C.

Cu toate acestea, există la dosar înscrisuri din care reiese că reclamanta a solicitat aceste documente de la C., dar câtă vreme este vorba despre contracte de muncă şi state de salarii în care intimata nu este parte şi, cât timp aceste înscrisuri nu au caracter public (în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001), nu le-a putut obţine.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat, a apărărilor intimatei şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

La data de 14.05.2015 a fost încheiat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare la Contractul de finanţare Phare 2006/018-147.04.02.02.01.408, titlul proiectului "B. la SC A. SRL", al cărui beneficiar este SC A. SRL, proces-verbal înregistrat sub nr. x/15.05.2015 la DG-AMPOSDRU. Prin acest act administrativ s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 29.991,32 euro, format din două sume şi anume: 24.570 RON reprezentând cheltuieli neeligibile pentru echipa de management a proiectului şi 150.386 RON cheltuieli neeligibile pentru personalul tehnic al proiectului.

Motivul controlului l-a reprezentat verificarea aspectelor semnalate prin Raportul de Audit nr. x/04.04.2014 pe programul PHARE 2005-2006, elaborat urmare a misiunii de follow-up desfăşurate la nivelul Agenţiei de Implementare şi la nivelul OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia, în perioada 20.01-28.02.2014, conform căruia se recomandă reluarea misiunii de control anterioare, motivat de faptul că verificările realizate de entitate nu au fost adecvate, deoarece nu s-a urmărit respectarea dispoziţiilor din Ghidul solicitantului care reglementau eligibilitatea cheltuielilor cu salariile şi, pe de altă parte, nu au fost suficiente probe relevante privind concluziile verificărilor prin care sunt semnalate disfuncţionalităţi în implementarea proiectului B. la SC A. SRL al cărui beneficiar este SC A. SRL.

Pârâtul a constatat, printre altele, că cheltuielile de salarizare pentru consultanţii traineri G., D., E., H. (personalul tehnic al proiectului) au fost supraevaluate, arătând care sunt considerentele de fapt şi de drept care au condus la reţinerea acestei situaţii de fapt.

Prin Decizia nr. 127/07.08.2015, contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/15.05.2015 la DG-AMPOSDRU a fost respinsă ca nefondată.

Instanţa de fond a anulat în parte procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.05.2015 şi Decizia nr. 127/7.08.2015, în privinţa sumei de 150.386 RON pentru personalul tehnic al proiectului reţinând că pentru stabilirea caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanţii trainer, echipa de control din cadrul pârâtei a asimilat nivelul salarial al acestora cu nivelul salarial al managerului de proiect, motivat de faptul că nu au fost transmise documente legate de nivelul salarial al consultanţilor- traineri.

Relativ la lipsa documentelor, instanţa de fond, din analiza coroborată a adresei de la filele x cu actele de la filele x, a constatat că, într-adevăr, echipei de control i-au fost comunicate anumite facturi, fără ca la dispoziţia acesteia să fie puse contracte de muncă ori state de plată. În lipsa punerii la dispoziţie a informaţiilor solicitate, intimata avea însă posibilitatea să solicite chiar ea aceste documente de la C., cu atât mai mult cu cât în adresele emise de C. se menţionează faptul că aceştia au beneficiat de venituri ce depăşesc salariul brut lunar per consultant din cadrul proiectului. Aşadar, la data efectuării controlului exista, cel puţin o prezumţie simplă că venitul acestora, anterior perioadei de derulare a proiectul, depăşea venitul realizat pe durata proiectului.

Instanţa de fond a apreciat că lipsa unor astfel de documente nu este de natură a justifica modul de stabilire a caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanţii trainer şi asimilarea salariului acestora cu cel al salariului managerului de proiect. O astfel de abordare este lipsită de fundament legal, nejustificând stabilirea caracterului neeligibil al sumelor de bani plătite cu titlu de salariu acestora.

Recurentul pârât invocă încălcarea disp. art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora membrii echipei de control pot solicita de la structurile supuse verificărilor date, informaţii, precum şi copii, certificate pentru conformitate, ale documentelor care au exclusiv legătură cu proiectul verificat, iar acestea au obligaţia de a le pune la dispoziţie la data solicitată. Susţine că intimata reclamantă avea obligaţia de a pune la dispoziţia organului de control contractele de muncă şi statele de plată ale consultanţilor trainer pentru că numai în raport cu informaţiile din aceste documente puteau fi evaluate aspectele legate de nivelul salariilor acestor consultanţi.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că, într-adevăr, pentru stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor cu salarizarea personalului tehnic al proiectului, potrivit prevederilor art. 14 - Costuri eligibile din Anexa II a contractului de finanţare nerambursabilă, era necesară analizarea documentelor sus menţionate.

Ceea ce nu se poate reţine, însă, este susţinerea că, deşi reclamanta avea posibilitatea să depună singurele documente care pot certifica nivelul salariilor consultanţilor C., nu a depus diligenţe în acest sens.

Astfel, Înalta Curte constată că la dosarul de fond a fost depusă copia adresei nr. x/27.01.2015 emise de C., ca răspuns la solicitarea reclamantei de transmitere a documentelor privind salarizarea consultanţilor angajaţi pe proiectul în discuţie, anterior implementării. În această adresă se precizează că fiecare dintre consultanţi (...) a facturat lunar servicii anterior implementării proiectului, în valori ce depăşesc salariul brut lunar per consultant din cadrul proiectului (1700 de euro plus TVA). C. a menţionat că a procedat la căutarea în arhiva societăţii a unui set de documente care să ateste acest lucru, evidenţiat în facturi emise de către consultanţi şi a extras un subset în acest sens. Toate aceste documente au fost înregistrate în evidenţele contabile ale C. SRL. În consecinţă, C. a transmis aceste documente în format electronic, urmând ca varianta certificată "conform cu originalul" să parvină reclamantei prin curier.

La data de 28.01.2015, prin adresa nr. x, reclamanta transmite OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia copiile contractelor individuale de muncă şi ale actelor adiţionale, copiile statelor de plată pentru angajaţii săi F. Mihaela şi J., precum şi copiile documentelor primite în format electronic de la C. SRL, urmând să transmită şi varianta acestora certificată "conform cu originalul" după ce le va primi de la partenerul său de proiect. Prin urmare, în completarea acestei adrese, prin adresa nr. x/29.01.2015, reclamanta a transmis şi copiile documentelor sus menţionate, certificate "conform cu originalul".

Având în vedere corespondenţa purtată cu partenerul de proiect C. în privinţa documentelor privind salarizarea consultanţilor angajaţi pe proiect, dar şi corespondenţa cu OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia, este vădit nefondată susţinerea recurentei conform căreia reclamanta nu a depus diligenţe pentru a prezenta organului de control aceste documente.

În cererea de recurs se face o referire generică la posibilitatea reclamantei de a depune documentele în discuţie, dar nu se argumentează în concret care sunt aspectele din care rezultă această posibilitate, în condiţiile în care consultanţii trainer nu erau angajaţii reclamantei, iar aceasta a solicitat respectivele documente partenerului de proiect la care îşi desfăşurau activitatea consultanţii în baza contractelor individuale de muncă, dar nu i-au fost puse la dispoziţie, context în care nu se poate vorbi despre ignorarea de către reclamantă a disp. art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la considerentul instanţei potrivit căruia pârâtul avea posibilitatea să solicite aceste documente de la C., se reţine că recurentul nu combate cu argumente acest considerent, nu menţionează care a fost impedimentul în solicitarea acestor documente, în cazul în care un asemenea impediment a existat, respectiv dacă exista o interdicţie instituită de norme legale sau o împrejurare de natură să nu permită formularea unei solicitări în acest sens, adresată partenerului de proiect al beneficiarului fondurilor nerambursabile.

Nu se poate considera că obligaţia reglementată de art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011 impune, în toate cazurile, ca verificarea pe care o face echipa de control să aibă în vedere exclusiv documentele furnizate de structura verificată, din moment ce nu a fost identificată o prevedere legală care să interzică echipei de control solicitarea unor date necesare pentru efectuarea controlului unor entităţi care au legătură în cadrul proiectului finanţat din fonduri nerambursabile cu entitatea supusă verificării.

Susţinerea recurentei privind nerespectarea prevederilor pct. 2.1.4 din Ghidul solicitantului, conform cărora salariile aplicate în proiect trebuie să se încadreze în nivelul de salarizare practicat în mod obişnuit de beneficiar, nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs în condiţiile în care instanţa de fond nu a examinat acest argument invocat în procesul-verbal contestat, soluţia de admitere în parte a acţiunii întemeindu-se pe împrejurarea că lipsa documentelor referitoare la salarizarea consultanţilor nu este de natură a justifica modul de stabilire a caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanţii trainer şi asimilarea salariului acestora cu cel al salariului managerului de proiect, pentru că o astfel de abordare este lipsită de fundament legal. Aşadar, prima instanţă nu a analizat dacă a fost respectat, la stabilirea salariilor acestor consultanţi, nivelul de salarizare practicat în mod obişnuit de beneficiar, astfel încât în calea de atac exercitată împotriva sentinţei nu poate fi examinată critica privind încălcarea prevederilor pct. 2.1.4 din Ghidul solicitantului.

Nu este relevantă în soluţionarea recursului nici susţinerea privind respectarea, la momentul emiterii procesului-verbal contestat, a principiului proporţionalităţii reglementat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, din moment ce instanţa de fond nu a reţinut în considerentele sentinţei, ca motiv de nelegalitate a acestui proces-verbal, nerespectarea principiului consacrat de aceste dispoziţii legale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinţei nr. 226/2016 din 23 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - GV