Municipal Mayor Incompatibility: Non-Application of Private Office Prohibitions When Commercial and Individual Business Activities Are Suspended

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/28.08.2015 întocmit de către pârâtă prin care s-a reţinut în sarcina sa încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, conform art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea 161/2003, deoarece a deţinut concomitent cu funcţia de primar al comunei (...) în mandatul 2012 - 2016 şi funcţia de administrator al SC "A." SRL, precum şi calitatea de comerciant persoană fizică. Exercitarea mandatului de primar a început la data de 18.06.2012, în timp ce calitatea de administrator al societăţii comerciale a fost deţinută în perioada 19.08.2004 - 20.11.2014, iar calitatea de comerciant, persoană fizică a fost deţinută din 16.11.2011 până la data de 19.07.2015.

Reclamantul a susţinut că Raportul de evaluare contestat se fundamentează pe interpretarea eronată a dispoziţiilor legale, întrucât suspendarea activităţii societăţii comerciale, începând cu 30.03.2012 şi până la radierea societăţii în data de 20.11.2014, cât şi a comerciantului persoană fizică începând cu data de 20.07.2012 şi până la 19.07.2015, înlătură situaţia de incompatibilitate reţinută în sarcina sa.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 36/2016 din data de 23 februarie 2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, constatând legalitatea şi temeinicia raportului de evaluare contestat, prima instanţă a apreciat că acţiunea reclamantului nu este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Suspendarea activităţii societăţii comerciale nu echivalează cu suspendarea calităţii de administrator şi, chiar dacă ar avea această valoare, suspendarea nu are aceleaşi consecinţe juridice precum renunţarea. Renunţarea presupune o atitudine subiectiv neechivocă, asupra căreia nu se revine, în timp ce suspendarea activităţii societăţii comerciale ori a activităţii comerciantului persoană fizică are caracter temporar, activitatea putând fi reluată.

Având în vedere scopul instituirii prin lege a incompatibilităţilor, prima instanţă a considerat că pentru a se constata incompatibilitatea este suficientă simpla deţinere cumulativă a celor două funcţii, fiind lipsit de relevanţă faptul că societatea comercială nu a înregistrat activitate, că reclamantul nu a fost remunerat pentru deţinerea calităţii de administrator ori nu a efectuat acte ca şi comerciant persoană fizică, atât timp cât nu a respectat cerinţele imperative ale legii şi nu a renunţat la funcţiile deţinute în termenul prevăzut de lege.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 36/2016 din data de 23 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul B. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a susţinut că hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, respectiv a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003.

Consideră că deţinerea funcţiei de primar simultan cu calităţile de administrator- mandatar al profesionistului şi de profesionist persoană fizică, în condiţiile în care activitatea acestora a fost suspendată cu respectarea procedurilor prevăzute de lege (asigurarea opozabilităţii faţă de terţi) nu atrage incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea 161/2003.

Relevă, în analiza cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003, considerentele unei hotărâri judecătoreşti prin care s- apreciat că "pe perioada suspendării nu era posibilă desfăşurarea unei activităţi economice în condiţiile reglementărilor impuse de noul C. civ. coroborat cu prevederile legale cuprinse, în O.U.G. nr. 44/2008, definiţia dată profesionistului şi implicit determinarea calităţii de comerciant se face după sistemul obiectiv, adică "principalul element care determină calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care le săvârşeşte acel comerciant". O persoană are calitatea de comerciant numai în situaţia în care desfăşoară în mod direct şi permanent acte sau fapte de comerţ (...) (Curte de Ape Cluj, Sentinţa civilă nr. 559/21.11.2014).

În concluzie, cum activitatea societăţii A. SRL, precum şi a persoanei fizice autorizate B. au fost suspendate, nu se putea vorbi despre o exercitare a atribuţiilor specifice de profesionist, recurentul reclamant a susţinut că judecătorul fondului a dat o interpretare restrictivă normei legale aplicate.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

În motivare, şi-a reiterat susţinerile formulate în prima instanţă, în sensul că simpla deţinere a unor funcţii private este suficientă pentru a atrage starea de incompatibilitate, nefiind necesară îndeplinirea atribuţiilor specifice acestora.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cadrul controlului de legalitate exercitat, prima instanţă a constatat legalitatea Raportului de evaluare nr. x/28.08.2015 întocmit de către pârâtă, prin care s-a reţinut în sarcina reclamantului B. încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, conform art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea 161/2003, deoarece a deţinut concomitent cu funcţia de primar al comunei (...) în mandatul 2012 - 2016 şi funcţia de administrator al SC"A." SRL, precum şi calitatea de comerciant persoană fizică.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul reclamant a susţinut că hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, respectiv a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003, întrucât deţinerea funcţiei de primar, simultan cu calităţile de administrator, mandatar al profesionistului şi de profesionist persoană fizică, în condiţiile în care activitatea acestora a fost suspendată cu respectarea procedurilor prevăzute de lege (asigurarea opozabilităţii faţă de terţi), nu atrage incidenţa ipotezei cazului de incompatibilitate reţinut.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit, d) şi g) din Secţiunea a 4-a (Incompatibilităţi privind aleşii locali), Capitolul III (Incompatibilităţi), Titlul IV (Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice) din Legea nr. 161/2003, "Funcţia de primar şi viceprimar (...) este incompatibilă cu: (...) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice; (...)"calitatea de comerciant persoana fizică (...)".

Societatea A. SRL, potrivit informaţiilor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, figurează cu stare firmă întrerupere temporară de activitate din data de 30.03.2012 până în data de 30.03.2015 .

De asemenea, potrivit Rezoluţiei nr. 503229/23.07.2012 a Directorului Oficiului Naţional al Registrului comerţului s-a admis cererea formulată de B. Persoană Fizică autorizată şi s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind suspendarea activitate firmă de la 20.07.2012 până la 19.07.2015 .

Înalta Curte observă, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că într-adevăr recurentul-reclamant nu a făcut dovada renunţării la mandatul de administrator şi nici la calitatea sa de persoană fizică autorizată, în termenii şi condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, însă această renunţare ar fi fost necesară, având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea regimului incompatibilităţilor, numai în situaţiile în care întreprinderile în cadrul cărora acesta deţinea funcţiile private erau în funcţiune.

În cauză, deţinerea formală a unor funcţii private în cadrul unor întreprinderi inactive din punct de vedere economic şi financiar, fără a exercita în fapt atribuţiile specifice acestora, nu este aptă să influenţeze exercitarea funcţiei publice în condiţii de imparţialitate şi transparenţă decizională.

În acest context, Înalta Curte observă că intimata-pârâtă nu a înlăturat prezumţia care se asociază faptului că atât societatea cât şi persoana fizică autorizată aveau activitatea suspendată, conform înscrierilor în registrul comerţului, prezumţie în virtutea căreia funcţiile private deţinute de către recurentul reclamant nu puteau fi în mod obiectiv exercitate.

Înscrisurile administrate confirmă starea de întrerupere temporară a întreprinderilor, societatea nu a depus situaţii financiare, recurentul-reclamant B. nu a realizat alte venituri decât cele din salarii şi nu a fost înregistrat ca fermier pentru a beneficia de subvenţii agricole, astfel că nu pot fi identificate acte de exercitare a atribuţiilor aferente funcţiei de administrator statutar sau a calităţii de persoană fizică autorizată deţinute de către recurentul reclamant.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003, întrucât simpla deţinere a unor funcţii private în cadrul unor întreprinderi care se află în întrerupere temporară de activitate şi fără a exercita în fapt atribuţii specifice funcţiilor deţinute, nu este aptă să atragă starea de incompatibilitate cu funcţia publică, aşa fiind, este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentinţa atacată şi rejudecând, urmează să admită acţiunea formulată, cu consecinţa anulării raportului de evaluare nr. x/28.08.2015, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant B., împotriva Sentinţei nr. 36 din 23 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/28.08.2015, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - GV