Recalculation of prosecutor salaries by subsequent administrative order extinguishing interest in annulment action
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the defendant public prosecutor's office, quashed the first-instance judgment that had annulled an administrative order and ordered salary payments, and dismissed the appellants' claims for lack of interest. The dispute concerned a challenge to an administrative order that reversed the salary recalculation for a group of prosecutors, seeking the annulment of that order and the payment of back salary differences and interest; however, during the proceedings, the administration issued a subsequent order recalculating the salaries to the requested maximum levels and paying the owed differences, thereby satisfying the plaintiffs' claims. Relying on the procedural requirement that a valid lawsuit must maintain a current and legitimate interest throughout the entire duration of the proceedings (including at the time of appellate judgment), the court found that the subsequent administrative resolution and payment of differences extinguished the plaintiffs' interest in maintaining the action, leading to the rejection of the initial claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Recalculation of prosecutor salaries by subsequent administrative order extinguishing interest in annulment action: Împotriva Sentinţei civile nr. 1446 din 21 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca lipsită de interes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24 octombrie 2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat:
- suspendarea executării Ordinului nr. 171 din 02.09.2016, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, până la soluţionarea acţiunii în anulare a actului administrativ;
- anularea Ordinului nr. 171 din 02.09.2016, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească reclamanţilor indemnizaţiile de încadrare brută lunare începând cu data de 01 august 2016, stabilite conform Ordinului nr. 156/2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească reclamanţilor dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate prin aplicarea Ordinului nr. 156/2016 din 12.08.2016;
- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 30 din 20 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 februarie 2017.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1446 din 21 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice, a anulat Ordinul nr. 171/2016, a suspendat executarea acestui act administrativ şi a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită ordine de salarizare în raport de Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi de Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 219/01.02.2017 şi să plătească indemnizaţiile aferente.
Totodată, prima instanţă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 1446 din 21 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca lipsită de interes.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15.12.2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunţării sentinţei recurate. Prin acest ordin au fost recalculate indemnizaţiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi, începând cu data de 01.08.2016.
În ceea ce priveşte diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite reclamanţilor, acestea au fost achitate în luna ianuarie 2017.
În aceste condiţii, recurentul-pârât a apreciat că interesul intimaţilor-reclamanţi în susţinerea acţiunii nu mai subzistă, drepturile salariale solicitate fiind acordate pe cale administrativă, până la soluţionarea definitivă a litigiului.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. nu au depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs.
5. Alte aspecte procesuale
Prin încheierea din 20 februarie 2019, având în vedere că prin recursul declarat în cauză nu s-a criticat soluţia instanţei de fond prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte a constatat că acest pârât nu are calitatea de intimat în faza procesuală a recursului şi, în consecinţă, a dispus rectificarea citativului cauzei şi înlăturarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice din cadrul procesual al recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes în susţinerea cererii de chemare în judecată, invocată de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat anularea şi suspendarea executării Ordinului nr. 171/02.09.2016, prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat încetată aplicarea Ordinului emis anterior sub nr. x/2016 şi a dispus recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor procurori la nivelul existent anterior datei de 01.08.2016. Urmare a anulării ordinului atacat, reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtului la plata indemnizaţiilor de încadrare brută lunare stabilite conform Ordinului nr. 156/2016, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi a dobânzii legale aferente acestor sume.
Ulterior promovării acţiunii, dar anterior soluţionării cauzei în primă instanţă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, prin care a recalculat indemnizaţiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate prin cererea de faţă, începând cu data de 01.08.2016, arătând, totodată, că au fost achitate şi sumele reprezentând diferenţele salariale cuvenite reclamanţilor.
Astfel, în Anexa la acest ordin, intimaţii-reclamanţi figurează la poziţiile nr. 90 - 104, fiindu-le stabilită o indemnizaţie de încadrare brută lunară în acord cu dispoziţiile legale în vigoare, iar intimaţii, primind cererea de recurs şi fiind legal citaţi în faţa instanţei de recurs, nu au contestat existenţa şi conţinutul ordinului emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici împrejurarea achitării diferenţelor salariale.
Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi iniţiat şi susţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel care învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul soluţionării cauzei şi a exercitării căilor de atac.
În speţă, anterior pronunţării sentinţei atacate, a intervenit o împrejurare nouă, neadusă la cunoştinţa instanţei de fond de către părţile cauzei, constând în recunoaşterea de către pârât, pe cale administrativă, a pretenţiilor reclamanţilor şi emiterea actului administrativ necesar recalculării şi plăţii drepturilor salariale cuvenite acestora, în conformitate cu prevederile legale. Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că pretenţiile reclamanţilor au fost satisfăcute, astfel încât interesul reclamanţilor în susţinerea acţiunii nu îndeplineşte cerinţa actualităţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată a fi întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa admiterii recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a casării sentinţei atacate şi rejudecării cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva Sentinţei civile nr. 1446 din 21 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca lipsită de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.
GGC - GV