Imminent harm for suspending performance of school rating that bars promotion to administrative posts and merit grades

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 aprilie 2018, astfel cum a fost modificată şi completată prin cererea depusă la data de 21 mai 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 1507/27.03.2018, emisă de pârât, precum şi a raportului ce a stat la baza acestei decizii şi acordarea punctajului conform evaluării reclamantului şi, implicit, a calificativului "foarte bine" pentru anul şcolar 2016-2017;

- obligarea pârâtului să recunoască şi să aprobe rezultatul evaluării iniţiale şi acordarea calificativului "foarte bine"

- suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că prima instanţă a considerat în mod greşit a nu fi dovedită condiţia pagubei iminente, contrar probelor administrate în cauză.

Acordarea calificativului "bine" restricţionează participarea reclamantului la orice concurs de ocupare a unui post de inspector general, inspector general adjunct, director al Casei Corpului Didactic, director al oricărei unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, precum şi la ocuparea oricărui post/catedră din învăţământul preuniversitar de stat, transfer/pretransfer, întrucât metodologia de mobilitate a personalului didactic de predare prevede condiţia acordării calificativului "foarte bine".

Totodată, conform Ordinului nr. 3633/2018, emis de Ministerul Educaţiei Naţionale, condiţia pentru obţinerea gradaţiei de merit este aceea ca în cei cinci ani anteriori, solicitantul să fi obţinut calificativul "foarte bine" în fiecare an şcolar.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că nu se poate aprecia temeinicia cererii de suspendare în raport de data expirării mandatului de inspector general, o astfel de situaţie având caracter discriminatoriu.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

În vederea analizării criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine că, deşi prin cererea de recurs au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dezvoltarea acestora se circumscrie doar cazului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Prin încheierea supusă recursului, instanţa de fond a constatat, analizând condiţiile cumulative ce se cer a fi întrunite pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ, că în cauză este relevată condiţia cazului bine justificat, însă a apreciat că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condiţiei pagubei iminente. Acest din urmă considerent este apreciat de Înalta Curte a fi greşit, în cauză existând elemente de natură a susţine îndeplinirea ambelor condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel încât criticile de nelegalitate formulate de reclamantul A. sunt fondate.

În cauză, recurentul-reclamant a prezentat argumente plauzibile privitoare la consecinţele viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activităţii sale profesionale şi, implicit, asupra beneficiilor de ordin material pe care acesta nu le-ar mai putea obţine prin ocuparea unei funcţii de conducere, a obţinerii gradaţiei de merit ori în urma participării la sesiunile de transfer, aspecte care corespund noţiunii de pagubă iminentă, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Obţinerea calificativului "foarte bine" de către un cadru didactic reprezintă o cerinţă esenţială, conform legislaţiei în materia organizării şi funcţionării învăţământului preuniversitar de stat, pentru ca persoana interesată să poată participa la concursurile organizate în vederea ocupării unei catedre sau a unui post vacant de conducere în unităţile şcolare, ori a unei funcţii de inspector şcolar, inspector şcolar general, inspector general adjunct ori director al Casei Corpului Didactic.

În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3969/2017 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, ale art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5558/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de inspector şcolar din inspectoratele şcolare, precum şi ale art. 2 alin. (1) lit. e) din Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5557/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei Corpului Didactic, toate aceste dispoziţii legale stabilind condiţia obţinerii de către candidatul la aceste funcţii a calificativului "foarte bine" în ultimii 4 ani, respectiv 5 ani, după caz, anteriori înscrierii la concurs.

În mod similar, metodologia de mobilitate a personalului didactic de predare, emisă în fiecare an de ministerul de profil, prevede condiţia obţinerii calificativului "foarte bine" pentru participarea la etapele de mobilitate organizate în vederea ocupării unui post în unităţile şcolare de stat.

Totodată, pentru a putea participa la concursul de acordare a gradaţiei de merit, organizat anual de ministerul pârât în condiţiile art. 264 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, candidaţii trebuie să îndeplinească cerinţa obţinerii calificativului "foarte bine" în fiecare an şcolar din perioada evaluată.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că acordarea unui alt calificativ decât "foarte bine" produce consecinţe previzibile şi perturbatoare asupra carierei reclamantului, generând restricţii majore de ordin profesional, pe care acesta ar fi nevoit să le suporte până la finalizarea litigiului privind anularea actului administrativ contestat, dat fiind spectrul larg al posturilor şi funcţiilor la care nu ar mai putea accede. Acestor restricţii le corespunde o componentă de ordin financiar, reprezentată de salariile şi recompensele adiacente pe care reclamantul le-ar putea obţine din exercitarea neîngrădită a profesiei.

Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiat argumentul instanţei de fond, care a apreciat asupra lipsei iminenţei pagubei doar prin prisma faptului că mandatul de inspector general şcolar nu a expirat. Împrejurarea că recurentul-reclamant se află în exercitarea unui mandat pentru o anumită funcţie nu îl împiedică să participe la concursurile de ocupare a altor funcţii şi posturi în sistemul de învăţământ, caz în care, în lipsa dispunerii suspendării executării raportul de evaluare contestat, reclamantul nu ar întruni condiţiile cumulative necesare înscrierii la concurs.

Înalta Curte va avea în vedere şi că, asupra legalităţii Raportului de evaluare nr. x din 23.03.2018, emis de pârât, prin care s-a acordat recurentului-reclamant calificativul "bine", planează îndoieli serioase, împrejurare reţinută de instanţa de fond prin încheierea recurată şi necontestată de pârât prin formularea unei cereri de recurs. Cu autoritate de lucru judecat provizorie, nelegalitatea actului administrativ a fost constatată şi în cadrul litigiului privind cererea de anulare, conform Sentinţei civile nr. 179 din 23 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a anulat Raportul de evaluare nr. x/23.03.2018, emis de comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin care s-a acordat reclamantului calificativul "bine".

Or, în raport de toate aceste elemente, admiterea cererii privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantului (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât încheierea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, aspect de natură a atrage casarea încheierii şi reformarea soluţiei primei instanţe.

Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa încheierea atacată şi, în rejudecare, va admite cererea de suspendare formulată de reclamantul A., dispunând suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x din 23.03.2018, emis de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale la plata către recurentul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond (50 de RON, respectiv partea din taxă de timbru corespunzătoare cererii de suspendare) şi recurs (200 de RON).

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţial, Înalta Curte reţine că documentele justificative prezentate de reclamant, respectiv chitanţa nr. x/11.09.2018, depusă la dosarul instanţei de fond şi chitanţa nr. x/29.05.2009, depusă la dosarul instanţei de recurs, nu fac dovada că sumele achitate corespund prestării serviciilor avocaţiale în prezenta cauză, la detaliile plăţii nefiind menţionat numărul dosarului şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

Dispune suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x din 23.03.2018, emis de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ.

Obligă intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale la plata către recurentul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - GV