Justification of preventive arrest during trial for high-risk drug trafficking offenses under public order dangers.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to maintain the preventive arrest. The dispute concerned the legality and necessity of keeping the defendant in custody following a first-instance conviction for high-risk drug trafficking, with the defense arguing the measure lacked evidentiary basis under criminal procedure rules. The court held that the preventive arrest remained justified because the underlying offense carried a statutory penalty exceeding four years of imprisonment and posed a concrete danger to public order, explicitly satisfying both the procedural requirements for verifying custody during trial and the conditions for lawful deprivation of liberty under the European Convention on Human Rights. The defendant was ordered to pay court fees, with a portion advanced by the Ministry of Justice for official legal defense.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 76 lit. a) C. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Justification of preventive arrest during trial for high-risk drug trafficking offenses under public order dangers: Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, publicată în (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 29 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2566/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților R.E.M. și I.M.
S-a fixat termen la 25 august 2004 pentru soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpați.
Împotriva acestei încheieri, inculpata R.E.M. a declarat recurs, care nu a fost motivat, în scris.
În motivele orale susținute în instanță, recurenta, prin apărător, a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive nu are nici un temei probator în sensul prevăzut de art. 143 și art. 148 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând întreaga cauză sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, publicată în (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpata a comis fapta de trafic ilicit de droguri de mare risc, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpata R.E.M. a fost inițial arestată în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune (lit. c).
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)] în speță, în temeiul condamnării inculpatei R.l.M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 779 din 8 iunie 2004.
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatei este justificată, aceasta fiind trimisă în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.M.E. împotriva Încheierii din 29 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2566/2004.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2004.