Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2834/2019 AI generated

Ministries prevail: salary costs for project experts held ineligible under budget guide's hourly wage rule.

Case Number Decizia nr. 2834/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Litigation Section) allowed the appeals by the two defendant ministries, partially quashed the first-instance judgment, and, upon retrial, dismissed the claimants' action as unfounded, thereby upholding the administrative acts (information letter, reply letter, and minutes of the complaint settlement) that had refused reimbursement of EUR 140,035.58 for project experts' salaries; the lower court's ruling on procedural exceptions was maintained. The underlying dispute concerned the claimants' challenge to the refusal to validate as eligible the salary costs for partners' experts under a POSDRU European-funded project, with the central issue being the correct interpretation of point 1.3 of the Applicant's Guide (2013 edition), which sets a reimbursement method based on an hourly equivalent wage calculated by reference to a standard working day of 8 hours and an average of 21 working days per month. The High Court held that the first-instance court misinterpreted this provision, as the Guide's general rule applies to any partially performed daily activity regardless of the type of employment contract, and the claimants had alternative means to adjust the project budget but had not used them, making the appealed administrative acts lawful.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Ministries prevail: salary costs for project experts held ineligible under budget guide's hourly wage rule: MMFPSPV a invocat ca temei în drept al recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., acelaşi temei al casării soluţiei instanţei de fond fiind indicat şi de către MFP.

Keywords

AI generated
hourly wage working hours reimbursement of costs project funding general budget tax on salaries

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (CNFPPP-ANOFM), SC A. SRL şi B. (Spania) au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar POSDRU- Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice:

(i) anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 2540/R/10.11.2015 emisă de OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă cererii de rambursare nr. x/02.10.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei în cuantum de 140.035,58 RON, constând în cheltuieli cu personalul Partenerului 1 implicat în implementarea proiectului şi cheltuieli cu personalul Partenerului 3 implicat de asemenea în implementarea proiectului, (ii) anularea în tot a adresei emisă de OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/15.12.2015 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 3729/16.11.2015 înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/16.11.2015, formulată fiind de Beneficiar împotriva Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. x/10.11.2015, (iii) anularea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/RI/15.12.2015 emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei nr. 3729/2965/16.11.2015 constituit la nivelul OIPOSDRU, (iv) constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin cererea de rambursare nr. x/02.10.2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerilor 1 şi 3 implicaţi în Proiect, (v) obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumei totale de 140.035,58 RON din care 33.895,00 cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - Formare profesională continuă-calitate în SPO, aferente plăţilor efectuate pentru experţii Partenerului 1 şi 106.140,58 RON cheltuieli eligibile operate în cadrul aceluiaşi proiect pentru plăţile efectuate pentru experţii Partenerului 3 şi personalului administrativ implicaţi în activităţile Proiectului, (vi) obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumei de 140.035,58 RON calculată începând cu data emiterii Scrisorii standard de informare nr. x/10.11.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 101 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Societatea Comercială A. SRL şi B. Spania şi în consecinţă, a dispus anularea în parte a Scrisorii standard de informare cu nr. x/10.11.2015 emisă de OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă cererii de rambursare nr. x/02.10.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 140.035,58 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerilor 1 şi 3 implicaţi în Proiectul POSDRU 124/4.2/S/129837.

A dispus anularea adresei emisă de OIPOSDRU MMFPSPV cu nr. x/15.12.2015 şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei încheiat la data de 15.12.2015 sub nr. x emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/16.11.2015, Grup constituit la nivelul OIPOSDRU.

A constatat caracterul eligibil al sumei solicitate la rambursare de către reclamanţi prin cererea de rambursare nr. x/02.10.2015 şi a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 140.035,58 RON din care 33.895 RON cheltuieli eligibile aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului nr. 1 şi 106.140,58 RON cheltuieli aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului nr. 3.

A respins cererea de obligare a pârâţilor la plata dobânzii aferente sumei de 140.035,58 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 101 din 23 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice (MFP) şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV).

MMFPSPV a invocat ca temei în drept al recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., acelaşi temei al casării soluţiei instanţei de fond fiind indicat şi de către MFP.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Criticile pârâtei MMFPSPV se subsumează atât prevederilor pct. 6 cât şi pct. 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ. fără a defalca argumente care să se refere la fiecare motiv pretins a fi incident.

În ceea ce priveşte temeiul indicat al pct. 6 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ. se pretinde că:

- în mod eronat s-a admis calitatea procesuală pasivă a reclamantelor SC A. SRL şi B. (Spania)

- că s-au reţinut aspecte străine faţă de cele susţinute de pârâta Organismul Intermediar

- că s-a realizat o greşită interpretare a Ghidului Solicitantului

- că s-a pronunţat asupra eligibilităţii întregii sume calculate prin cererea de rambursare nr. x.

Cât priveşte incidenţa motivelor prevăzute de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. se face trimitere la încălcarea prevederilor din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, pct. 1.3, cât şi a prevederilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

De asemenea a reiterat aspecte invocate prin apărări în faţa instanţei de fond.

Recursul MFP structurat doar pe motive vizând fondul sentinţei o critică atât din perspectiva motivelor greşite pe care se întemeiază [pct. 6 art. 488 alin. (1) C. proc. civ.], cât şi aplicarea greşită a prevederilor Ghidului Solicitantului Ediţia 2013 [pct. 8 art. 488 alin. (1) C. proc. civ.].

Excepţia lipsei calităţii procesuale active nu a fost invocată în fond prin întâmpinare iar cadrul procesual, în lipsa vreunei solicitări în faţa primei instanţei, nu poate fi modificat în recurs cu atât mai mult cu cât între prima reclamantă şi celelalte s-au încheiat contracte de parteneriat vizând însuşi contractul de finanţare.

Astfel, o atare excepţie nu poate fi primită.

Cât priveşte fondul Sentinţei atacate, critica se sprijină în principal pe interpretarea ce se dă prevederilor din ghidul Solicitantului.

Or, ghidul Solicitantului ediţia 2013 prevede la Capitolul 3.1.4, pct. 1.3 că în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Instanţa de fond a interpretat aceste prevederi în sensul că ipoteza avută în vedere de textul legal este aceea a unui expert angajat cu normă întreagă (8 ore pe zi/21 de zile pe lună), care efectuează numai parţial activitatea zilnică, remuneraţia ce i se cuvine fiind calculată proporţional cu timpul lucrat."

A accepta o astfel de opinie ar conduce la eludarea punctului 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, care se referă doar la o decontare determinată în baza unei retribuţii pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună.

O astfel de interpretare nu poate fi însă reţinută de către instanţa de recurs norma impusă prin Ghid (respectiv măsura) fiind de generală aplicare.

Ghidul face referiri în ansamblul capitalului la timpul efectiv lucrat de către expert, aspect evidenţiat printr-o precizare din acelaşi ghid. prin care se reţine că:

Pentru persoanele angajate (raporturi de muncă sau raporturi de serviciu) sunt eligibile inclusiv cheltuielile cu concediul de odihnă al salariaţilor implicaţi, corespunzător timpului efectiv lucrat pentru angajator în implementarea proiectului cu respectarea prevederilor Codului Muncii şi a legislaţiei naţionale aplicabile."

Interpretarea instanţei conduce la încălcarea prevederilor Ordinului nr. x, prin care a fost aprobat Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, normă juridică edictată de legiuitor tocmai pentru a proteja bugetul Uniunii Europene, întrucât: pentru experţii din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului (norma specificată în Anexa 2, partea integrantă a cererii de finanţare), cu cele din contractul individual de munca (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului, Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

- pentru experţii care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanţare (respectiv se ţine cont de norma indicată de 2h-4h-6h/zi/21 zile), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului, Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

Totodată, instanţa de recurs apreciază ca valabilă interpretarea dată pct. 1.3 din Ghid de autorii săi, totodată părţi în dosar conform căruia acesta se referea strict la o "activitate zilnică efectuată parţial", fără a se face distincţie între un contract individual de muncă cu timp parţial şi un contract individual de muncă cu normă întreagă;

- că decontarea acestei activităţi parţiale de pe parcursul unei zile implică calcularea unei "retribuţii echivalente pe oră", respectiv un tarif orar;

Se poate constata că în cuprinsul unui contract individual de muncă, fie el cu timp parţial, sau cu normă întreagă, nu este indicat un tarif orar.

- că acest tarif orar trebuie calculat "luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună"

Prin urmare, pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, este cel care menţionează expres, ca în cazul unei activităţi ca fracţie de normă, decontarea să fie stabilită tot prin raportare la o normă întreagă de lucru (8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună).

În aceste condiţii câtă vreme interpretarea normei vădindu-se diferită de cea pretinsă de reclamanţi şi îmbrăţişată de către instanţa de fond, nu se poate susţine nici restul raţionamentului logico-juridic reţinut prin Sentinţă.

Concret, reclamanţii aveau la dispoziţie şi alte modalităţi de a modifica bugetul, la care însă nu au apelat.

Toate acestea vădesc faptul că actele administrative atacate, respectiv scrisoarea standard de informare, adresa şi procesul-verbal de soluţionare a contestaţiilor au fost din perspectiva criticilor, legal emise.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, recursurile întemeiate atât de MMFPSPV cât şi de MFP pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apar ca întemeiate, Înalta Curte urmează a le admite, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 să caseze în parte sentinţa şi rejudecând să respingă acţiunea.

Totodată, în raport de necontestarea soluţiei dată excepţiilor analizate de către instanţa de fond, acestea vor fi menţinute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 101 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată de reclamantele Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Societatea Comercială A. SRL şi B. Spania, ca neîntemeiată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, referitoare la soluţionarea excepţiilor procesuale.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2019.

GGC - GV