Salary equalization for public court staff under Emergency Ordinance No. 83/2014: mootness of claim after administrative compliance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la la Curtea de Apel Ploieşti, reclamantele A., B., C., D. au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti să emită ordinele de stabilire a unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, obligarea pârâţilor la plata către reclamantele A. B. şi D. a eventualelor diferenţe salariale rezultate ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 09.04.2015, iar pentru reclamanta C. începând cu data de 27.10.2015, data reluării activităţii după terminarea concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an, sume ce vor actualizate eu rata indicelui de inflaţie la data plătii efective, obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de la data scadentei la data plătii efective, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 214 din 11 octombrie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru fiecare reclamantă ordine de stabilire a salariului de bază şi a sporurilor aferente, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, a obligat pârâţii la plata eventualelor diferenţe salariale, rezultate ca urmare a emiterii ordinelor de stabilire a salariului de bază şi a sporurilor aferente conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 9.04.2015 pentru reclamanţii A., B. şi D., şi începând cu data de 27.10.2015 pentru reclamanta C., actualizate cu rata indicelui de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor datorate, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs.

Recurentul susţine că prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, în condiţiile în care această normă legală este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

Astfel, în realitate, instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-şi soluţia pe intenţia legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferenţelor salariale între persoane aflate în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie.

Mai mult, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond, în mod greşit, a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care instanţa angajatoare, în speţă - Curtea de Apel Bucureşti -, este cea care are această atribuţie.

Atribuţia ministrului justiţiei este de a emite ordinul, a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate.

Ulterior, la termenul din 24.05.2019, prin notele scrise formulate, recurentul a precizat că la data de 24.05.2017 a fost emis OMJ nr. 1490/C/2017, în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/2016, modificat prin OMJ nr. 219/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor reclamantelor A. ş.a, începând cu data de 9.04.2015, în funcţie de vechime, grad, gradaţie, în conformitate cu Legea nr. 71/2015.

Având în vedere că reclamantelor li s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" priveşte personalul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.

Pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, prin OMJ nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizaţiei intimatelor-reclamante s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza şi al sporurilor pentru funcţia similară.

Ulterior, prin OMJ nr. 1490/C/24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, avându-se în vedere alinierea indemnizaţiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, s-au stabilit indemnizaţiile individuale ale intimatelor-reclamante, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale au fost deja achitate întregului personal beneficiar al OMJ nr. 4680/C/2016, de către instanţa angajatoare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantelor a rămas fără obiect, având în vedere faptul că drepturile salariale au fost achitate din luna decembrie 2017.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamanţilor B., D., C. şi A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 214 din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2019.

GGC - GV