Prosecutor's suspension challenge routed to Bucharest Court of Appeal for lack of High Court material jurisdiction

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată la data de 26 februarie 2019 (data poştei) sub nr. x/2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând în principal, suspendarea executării Hotărârii nr. 67 din 30 ianuarie 2019, în baza art. 52 alin. (13) din Legea nr. 317/2004, până la soluţionarea contestaţiei şi

- în subsidiar, admiterea contestaţiei şi anularea Hotărârii nr. 67 din 30 ianuarie 2019.

La dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în cadrul căruia contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară suspendarea executării Hotărârii nr. 67 din 30 ianuarie 2019, până la soluţionarea contestaţiei.

În cadrul acestui dosar, prin Decizia nr. 44 din 25 februarie 2019 a fost declinată competenţa de soluţionare a acestei contestaţii în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare a declinării, această cauză a fost înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 aprilie 2019.

Prin Hotărârea nr. 67 din 30 ianuarie 2019, punctul 4 2085/2019, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, a dispus suspendarea din funcţia de procuror a domnului A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, începând cu data de 31 ianuarie 2019, ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, apreciindu-se, în raport cu circumstanţele cauzei, că se aduce atingere prestigiului profesiei.

Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care:

- a invocat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea acesteia şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti;

- a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, solicitând astfel admiterea acesteia şi respingerea acţiunii, ca fiind inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile;

- a solicitat respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării Hotărârii nr. 67 din 30 ianuarie 2019 a secţiei pentru procurori, în temeiul art. 52 alin. (13) din Legea nr. 317/2004, ca neîntemeiat;

- precum şi respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 67 din 30 ianuarie 2019 a secţiei pentru Procurori, ca neîntemeiat.

În susţinerea excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, conform cărora " Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun".

Susţine intimatul că, în speţă, Hotărârea nr. 67 din 30 ianuarie 2019 a secţiei pentru procurori nu a fost emisă de către Consiliul Superior al Magistraturii în calitate de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, ceea ce înseamnă că, în materie de competenţă, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun şi potrivit primului criteriu prevăzut la art. 10 din Legea nr. 554/2004, aplicabil în prezenta cauză, acţiunile care au ca obiect actele autorităţilor publice centrale, se judecă în fond la curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, având în vedere emitentul actului atacat şi domiciliul contestatorului, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că soluţionarea în primă instanţă a acestei cauze este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele Înaltei Curţi

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinare, precum şi în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele considerente:

Se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 67 din 30 ianuarie 2019 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reţine că, prin hotărârea contestată s-a dispus suspendarea din funcţia de procuror, începând cu data de 31 ianuarie 2019 a domnului A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, ca urmare a trimiterii în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul nr. x din data de 18 ianuarie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen.

Analizând conţinutul Hotărârii nr. 67 din data de 30 ianuarie 2018, se constată că aceasta a fost emisă în baza dispoziţiilor art. 62 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată prin Legea nr. 242/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată prin Legea nr. 242/2018 "Judecătorul sau procurorul poate fi suspendat din funcţie şi în cazul în care a fost trimis în judecată pentru o infracţiune, dacă se apreciază, în raport cu circumstanţele cauzei, că se aduce atingere prestigiului profesiei".

Alineatul 2 al articolului 62 din Legea nr. 303/2004, prevede că "2) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de către secţia pentru judecători sau, după caz, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii" iar articolul 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede că " Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

Analizând prezenta cauză din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, prin Hotărârea nr. 67 din 30 ianuarie 2019 a secţiei pentru procurori, nu a fost soluţionată o acţiune disciplinară, pentru a atrage competenţa de soluţionare a Completului de 5 judecători (raportat la dispoziţiile art. 51 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004) - pe de o parte, ori, pe de altă parte, - a secţiei de contencios administrativ şi fiscal (raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (7) cu referire la art. 5 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), ambele din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care aceste din urmă dispoziţii se referă la " hotărârile Plenului", şi nu la Hotărârile secţiei Pentru Procurori.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (4) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă aşadar că, potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se observă, astfel că hotărârea contestată în prezenta cauză nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât nu este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci o hotărâre a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora " Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun".

Cum în cauză dreptul comun în materie de contencios administrativ îl reprezintă Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la rangul autorităţii publice emitente a actului contestat - Consiliul Superior al Magistraturii, de autoritate publică centrală, precum şi la domiciliul contestatorului (judeţ Ilfov) sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel…"

3) Reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său."

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 67 din data de 30 ianuarie 2019 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, revine, conform art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, instanţă competentă teritorial în raport de domiciliul contestatorului, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Trimite cauza având ca obiect contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori nr. 67 din 30 ianuarie 2019 spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019.

GGC - CP