Funding agency prevails in EU funds eligibility dispute; second tranche refusal upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016 din data de 24 mai 2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de către aceasta la data de 14 ianuarie 2016 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 678.853,90 RON reprezentând tranşa 2 din Contractul de finanţare nr. x din 28 februarie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 210 pronunţată în data de 27 septembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind nefondată, acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Împotriva Sentinţei civile nr. 210 pronunţată la data de 27 septembrie 2016 de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Societatea A. SRL, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului intimata-pârâtă AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, ca fiind pronunţată cu respectarea normelor de drept material, sentinţa fiind motivată şi în acord cu normele de drept material incidente şi cu clauzele contractuale.

Recurenta-reclamantă Societatea A. SRL a formulat Răspuns la întâmpinare în cuprinsul căruia a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă, sentinţa de fond fiind nelegală întrucât prima instanţă nu a tranşat aspectele esenţiale invocate de societate, aspecte ce ar fi condus la o justă dezlegare a pricinii.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. şi art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se ca motiv de casare motivarea insuficientă a hotărârii de fond prin care s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta şi interpretarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte aprecierea pe fond a legalităţii actelor contestate.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. SRL nu cuprinde o motivare care să corespundă exigenţelor dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. prima instanţă omiţând să se pronunţe asupra unor aspecte esenţiale şi contestate de reclamantă, aspecte care priveau pe fond legalitatea actelor contestate în sensul încadrării ca fiind "nereguli" a unor acţiuni sau împrejurări de fapt de natură a se concluziona că aceste nereguli sunt de natură să creeze condiţii artificiale care să determine retragerea în integralitate a finanţării nerambursabile.

Se arată că motivarea primei instanţe reprezintă o preluare parţială a argumentelor din întâmpinarea depusă de autoritatea pârâtă şi în consecinţă nu se poate reţine că instanţa a judecat fondul cauzei.

Se solicită în consecinţă în raport de acest motiv de recurs casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (25) şi art. 58 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a dispoziţiilor Regulamentului UE nr. 883/2013. Se invocă şi jurisprudenţa ÎCCJ în sensul susţinerii a două argumente de nelegalitate.

Primul vizează că în cauză pârâta-intimată nu avea legal competenţa de a reverifica condiţiile accesării fondurilor nerambursabile cu ocazia solicitării plăţii tranşei a II-a din sprijinul financiar aprobat. În opinia recurentei-reclamantei condiţiile privind posibilitatea accesării fondurilor nerambursabile, ulterior cu ocazia solicitării plăţii tranşei a II-a din sprijinul financiar aprobat. În opinia recurentei-reclamante condiţiile privind posibilitatea accesării fondurilor

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte faptul că o verificare ulterioară acordării primei tranşe privind condiţiile de acordare nu poate fi afectate decât în cazul în care există şi fraudă sau o suspiciune serioasă de fraudă indicată într-un raport final întocmit de OLAF cu privire la pretinsele nereguli în finanţarea acordată recurentei-reclamante prin Contractul cadrul din 28 februarie 2014. iar lipsa acestui raport şi în lipsa unei sesizări finale recurenta-reclamantă prin care aceasta au fost menţinute fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

În raport de acest motiv de casare se solicită casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii şi anulării ca nelegale a actelor contestate.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerentele ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine de Curte, ca instanţa de recurs existenţa unei nemotivări a soluţiei de respingere a acţiunii de natură a se analiza că instanţa de fond nu a judecat fondul cauzei în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. 2 C. proc. civ. şi art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, neexistând motive de casare cu trimitere spre rejudecare.

În opinia Curţii hotărârea instanţei de fond respectă exigenţele art. 425 lit. b) C. proc. civ. existând argumente în fapt şi în drept care să justifice soluţia de menţinere a actelor contestate.

Faptul că prima instanţă nu a răspuns în concret la fiecare argument invocat, pe situaţia de fapt şi a exemplificat numai neregulile contestate după acordarea primei tranşe a finanţării nerambursabile nu poate fi considerată hotărârea ca fiind nemotivată în sensul art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., în cauză motivarea hotărârii fiind posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este fondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii, respectiv a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu dispoziţiile contractului de finanţare.

Conform contractului de finanţare dintre părţi recurenta-reclamantă în calitate de beneficiar este în mod direct responsabilă de cunoaştere a condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării conform acestor condiţii şi ulterior având obligaţia ca pe tot parcursul derulării proiectului cât şi ulterior în perioada de monitorizare să menţină criteriile de eligibilitate.

Conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel.",

Art. 21, alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011 "Pe parcursul activităţilor de constatare, structura verificată are dreptul să îşi exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare." şi conform art. 21, alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011 "Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare."

Aspectele constatate de către echipa de control referitoare la neregulă au fost detaliate la capitolul 6 din cadrul procesului-verbal de constatare, iar la capitolul 8 din cadrul aceluiaşi proces-verbal s-a concluzionat faptul că beneficiarul a creat în mod artificial condiţiile pentru obţinerea sprijinului financiar nerambursabil.

În consecinţă au fost încălcate condiţiile minime esenţiale pentru ca proiectul să îşi menţină eligibilitatea din perspectiva Ghidului Solicitantului, Fişei Măsurii 121, H.G. nr. 224/2008 şi Regulamentului European nr. 65/2011.

Primul aspect de nelegalitate invocat de reclamantă în cadrul acestuia nu este fondat în cauză intimată pârâtă având competenţa, în cadrul controlului desfăşurat în perioada derulării proiectului sau în cazul verificării plăţii tranşei a II-a din sprijin de a supraveghea procesul de implementare a unui proiect cu toate efectele pe care le presupune.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, AFIR trebuie să se asigure că: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Din prevederile mai sus menţionate rezultă că declaraţiile eronate sau inexacte, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravine obiectivelor FEADR şi antrenează neeligibilitatea proiectului cu consecinţa retragerii sprijinului nerambursabil cât şi încetării contractului de finanţare.

Specificitatea prezentei cauze constă în faptul că autoritatea competentă a identificat elemente obiective şi subiective care conduc la confirmarea suspiciunii de creare de condiţii artificiale de accesare a finanţării în cadrul Măsurii 121, ulterior încheierii contractului şi acordării primei tranşe din împrumut, cu ocazia verificării condiţiilor pentru realizarea tranşei nr. 2 din plată, care a fost refuzată pe motivul constatării ulterioare a unor nereguli privind implementarea proiectului, nereguli care indică premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi Măsura 121.

Recurenta-reclamantă contestă aspectele reţinute în actul de control ca fiind nereguli susţinând că sunt simple coincidenţe care existau la data verificării eligibilităţii cererii, la data încheierii contractului de finanţare şi la data primei tranşe de plată a împrumutului nemaiputând forma obiectul verificării plăţii celei de-a treia tranşe, care a fost refuzată nelegal în opinia recurentei.

Curtea nu va reţine acest aspect de nelegalitate în raport de dispoziţiile art. 26 din O.U.G. nr. 6011, şi de dispoziţiile contractelor de finanţare intimata-pârâtă având obligaţia legală de a verifica îndeplinirea de către beneficiar ca pe toată perioada de derulare şi de monitorizare a contractului de finanţare să menţină toate criteriile de eligibilitate.

Iar în cazul recurentei cu ocazia verificării cererii de plată privind tranşa a 2-a din împrumut s-a constatat existenţa unor nereguli care nu sunt simple coincidenţe, nereguli care au determinat concluzia că beneficiarul nu a menţinut condiţiile de eligibilitate avute în vedere iniţial la evaluarea şi selectarea cererii de finanţare a acestui proiect. Iar în conformitate cu art. 11 alin. 3 din contractul de finanţare s-a impus retragerea sprijinului nerambursabil acordat şi respingerea plăţii tranşei a 2-a din împrumut. Iar autoritatea pârâtă avea obligaţia legală de a efectuat controale ex-post cu ocazia plăţii fiecărei tranşe din împrumut neputându-se reţine teza reclamantei-recurente în sensul că eventualele nereguli puteau fi constatate numai anterior şi la data încheierii contractului de finanţare, în condiţiile în care nu au intervenit ulterior.

Această apărare este contrară jurisprudenţei CJUE care în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat nu este fondat, lipsa unei sesizării a OLAF sau lipsa sesizării organelor de urmărire penală nefiind elemente de natură a determina nelegalitatea actelor contestate. Iar procesul-verbal de constatare a fost emis legal pârâtă în baza competenţelor sale în domeniul administrării fondurilor europene, iar motivul constă în conduita defectuoasă a reclamantei-recurente în derularea contractului de finanţare care nu şi-a respectat, pe toată durata implementării obligaţiilor asumate prin acest contract.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497(1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 210 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.

GGC - CP