VAT refund credit certainty date and interest for administrative delay: revision for breach of EU fiscal neutrality priority dismissed

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1471 pronunţată la data de 12 aprilie 2018 în Dosarul nr. x/2013 instanţa de recurs a dispus următoarele:

"Admite recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei nr. 3937 din 25 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în tot sentinţa recurată, în sensul că:

Respinge acţiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată"

Împotriva Deciziei nr. 1471 din 12 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamanta SC A. SRL, invocând dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 322 - 328 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, retractarea în tot a Deciziei nr. 1471 din 12 aprilie 2018, rejudecarea recursurilor formulate de ANAF - Direcţia Generală Juridică şi ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în sensul respingerii acestora, ca neîntemeiate şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a Sentinţei civile nr. 3937 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2013, precum şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cereri.

Intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a formulat întâmpinare împotriva cererii de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL, solicitând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nefondată.

În dezvoltarea întâmpinării, susţine intimata că.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care prevăd:

"constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ. pronunţarea hotărârilor definitive şi irevocabile prin încălcarea priorităţii dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituţia României republicat.

Dispoziţiile comunitare încălcate prin decizia pronunţată în recurs supusă revizuirii Sentinţei art. 183 din Directiva 112/2006 CE privind sistemul comun al TVA, care stabileşte dreptul de rambursare TVA şi jurisprudenţa CJUE aplicabilă respectiv Caza Rafinăria Steaua Română împotriva ANAF şi Cauza Enel Maritza Iztok 3 Ad împotriva Direktor.

În opinia revizuirii interpretarea dată de instanţa de recurs în sensul că creanţa contribuabilului constând în TVA de rambursat de la bugetul de stat este stabilită/certă la momentul emiterii de către organul fiscal a deciziei de rambursare, iar nu la data decontului de TVA este contrară art. 183 din Directiva 112/2006 CE privind sistemul comun al TVA, încălcând principiul neutralităţii fiscale prin numeroase decizii de jurisprudenţă.

Se susţine că în raport de dispoziţiile art. 85 - 82 C. proc. fisc. în cazul rambursărilor de TVA stabilirea dreptului de rambursare se realizează prin declaraţie fiscală decont TVA, pe care contribuabilul este obligat să dispună şi în cadrul căreia se exercită dreptul la rambursare data depunerii declaraţiei, fiind data la care creanţa devine certă.

În cadrul cererii de revizuire se invocă faptul că interpretarea dată de ÎCCJ art. 124 C. proc. fisc. încalcă Decizia CJUE în cauza C 431/2012 Rafinăria Steaua Română împotriva ANAF.

Se arată că în mod nelegal organele fiscale au impus în sarcina Subscrisei dobânzi şi penalităţi, pentru perioada cuprinsă între data scadenţei obligaţiilor fiscale ale A. (impozite, taxe, contribuţii sociale şi alte venituri ale bugetului general consolidat) şi până la data emiterii Deciziilor de rambursare TVA către B., în condiţiile în care deconturile cu sumă negativă "de TVA au fost soluţionate cu depăşirea termenului de 45 zile, şi că nu puteau fi calculate dobânzi şi penalităţi pentru perioada în care organele fiscale se aflau în culpă (în întârziere) cu privire la soluţionarea deconturilor de TVA, rezultând o valoare de 1.217.470 RON nedatorată.

Se solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată şi se depun acte în susţinerea cererii.

La dosar intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Analizând cerea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 Curtea o apreciază pentru următoarele considerente ca nefondată în cauză nefiind îndeplinită condiţia încălcării priorităţii dreptului prin soluţia dispusă în recurs prin Decizia nr. 1471 din 12 aprilie 2018 a ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Aspectele care privesc admisibilitatea cererii de revizuire reprezintă apărări pe fond neputând fi încadrate în categoria excepţiei de inadmisibilitate, ca un fine de neprimire a cererii în raport de temeiul de drept invocat.

Revizuenta îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Pretinsa încălcare a priorităţii dreptului comunitar şi a jurisprudenţei comunitare invocată de revizuentă priveşte interpretarea şi aplicarea de către instanţa de recurs a dispoziţiilor art. 82 şi 85 C. proc. fisc. interpretare care ar fi contrară art. 183 din Directiva 112/2006 CE privind TVA, interpretarea fiind contrară principiului nulităţii fiscale şi contrară jurisprudenţei CJUE în cauzele C431/12 Rafinăria Steaua Română împotriva ANAF şi Cauza Enel Maritza Iztok 3 Ad împotriva Director.

În analiza cererii de revizuire, Curtea va ţine cont de dispoziţiile art. 326 alin. 3 C. proc. civ. ţinând cont de natura acestei căi de atac de retractare şi de temeiul invocat în condiţiile în care revizuenta şi-a structurat cererea de revizuire într-un mod similar cererii de recurs corespunzător obligaţiilor fiscal pe care le-a considerat impuse în contradicţie cu dreptul comunitar şi jurisprudenţa CJUE.

În concret prin cererea de revizuire se invocă faptul că interpretarea dată de instanţa de recurs dispoziţiilor art. 85 şi 82 C. proc. civ. este contrară dreptului comunitar interpretarea corectă în opinia revizuentei, în acord cu principiul neutralităţii fiscale fiind în sensul că simpla depunere a declaraţiei fiscale care este obligatorie produce efecte de la data depunerii atât a obligaţiilor cât şi creanţelor asupra bugetului de stat, acesta fiind momentul de la care creanţa devine certă.

Analizând acest aspect invocat în cerea de revizuire, Curtea apreciază că interpretarea dată de instanţa de recurs a normelor interne respectiv a dispoziţiilor art. 82 şi 85 C. proc. civ. nu este contrară principiului neutralităţii fiscale în condiţiile în care dreptul comunitar nu se opune existenţei unei reglementări naţionale care să stabilească normativ pornind de la o situaţie de fapt corectă efectele pe care poate să le aibă o declaraţie fiscală în raport de o decizie de rambursare de TVA.

Faptul că instanţa de recurs a dat o anumită interpretare dispoziţiilor art. 85 şi 82 C. proc. fisc. , în raport de o situaţie de fapt concretă, în sensul că efectele compensării au operat la data emiterii deciziei de rambursare, aceasta fiind data la care creanţa ce formează obiectul contractului de cesiune a devenit certă şi nu anterior soluţionării cererii de rambursare nu reprezintă om încălcare a dispoziţiilor art. 183 din Directiva TVA.

Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs face o aplicare a normelor interne de procedură fiscală, Curtea constatând în limitele cererii de revizuire că această interpretare este conformă jurisprudenţei constante în sensul că dreptul comunitar nu impune unei jurisdicţii naţionale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autorităţii de lucru unei hotărâri. Iar sub acest aspect instanţa de recurs a verificat contractele de cesiune încheiate de societatea revizuentă cu cedenţi, cu încălcarea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din C. proc. fisc. şi a concluzionat în sensul că această compensare a operat la data emiterii Deciziei de rambursare, aceasta fiind data la care creanţa ce formează obiectul contractului de cesiune a devenit certă.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa CJUE invocată în cadrul cererii de revizuire, Curtea constată că hotărârile invocate au făcut obiectul verificărilor instanţei de recurs pe cererea subsidiară a reclamantei-revizuente privind nelegalitatea impunerii accesoriilor pentru intervalul cuprins între data depunerii deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare 45 de zile de soluţionare a lor şi data emiterii deciziilor de rambursare. Iar în cauză instanţa de recurs a verificat incidenţa Cauzei 431/12 Rafinăria Steaua Română invocată şi în prezenta cerere de revizuire, speţă care nu este incidentă în lipsa unei cereri a reclamantei privind acordarea de dobânzi.

Acest drept de a primi dobânzi aferente intervalului cuprins între momentul expirării termenului de verificare de 45 de zile şi momentul restituirii efective a TVA-ului este consacrat în jurisprudenţa CJUE, dar în cauză acest drept trebuie solicitat organului fiscal, cu respectarea procedurii interne de acordare nefiind forma obiectul unei cereri accesorii direct în faţa instanţei de recurs care s-a pronunţat în limitele analizării legalităţii Deciziei nr. 107/1048437 din 22 februarie 2012 şi în raport de sentinţa atacată.

Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 513 alin. 1 C. proc. civ. va respinge ca nefondată cererea de revizuire în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1471 din 12 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. x/2013, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.

GGC - CP