Territorial jurisdiction for omission-based contravention under O.G. 2/2001: License non-uplocation at defendant's headquarters

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş în data de 21 iunie 2018 petenta S.N.G.N. A. SA a solicitat, în contradictoriu cu agentul constatator Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, constatarea nulităţii Procesului-verbal de contravenţie nr. x din 6 iunie 2018, respectiv anularea aceluiaşi proces-verbal de contravenţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 1358 din data de 27 septembrie 2018 Judecătoria Mediaş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mediaş, invocată prin întâmpinare şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petenta S.N.G.N. A. SA, împotriva procesului-verbal de contravenţie număr x din 6 iunie 2018 întocmit de agentul constatator Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că prin Procesul-verbal nr. x din 6 iunie 2018 agentul constatator Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a aplicat petentei Societatea Naţională de Gaze Naturale A. SA sancţiunea avertismentului pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 194 pct. 13 din Legea nr. 123/2012, respectiv pentru neîndeplinirea şi/sau îndeplinirea necorespunzătoare a condiţiilor de valabilitate ale autorizaţiilor/licenţelor precizate la art. 119 pct. 2 şi 3, altele decât cele menţionate în cuprinsul prezentului articol, în concret imputându-i nesocotirea prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Regulamentul A.N.R.E. nr. 34/2015 în sensul că nu a solicitat modificarea licenţei în cazul punerii în funcţiune a unor obiective noi amplasate într-o locaţie pentru care este acordată licenţa specifică, în calitatea sa de titular de licenţă A. SA având obligaţia de a actualiza caracteristicile tehnice ale sistemului de distribuţie, anual până la data de 15 aprilie, pentru obiectivele puse în funcţiune până la data de 31 decembrie a anului anterior solicitării.

Instanţa a mai reţinut că ceea ce se impută părţii petente este faptul că a operat sistemul de distribuţie a gazelor naturale folosind o licenţă neactualizată în raport de noile caracteristici tehnice ale unor conducte de alimentare puse în funcţiune în anii 2012 şi 2013 pentru trei localităţi rurale din judeţele Gorj şi Dolj, trebuind a se avea în vedere că potrivit art. 8 alin. (1) din Regulamentul pentru acordarea autorizaţiilor de înfiinţare şi a licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 34 din 31 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, actualizarea licenţei se realizează prin depunerea la sediul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, a unei cereri şi a documentelor care trebuie să însoţească cererea.

Contravenţia care se impută petentei se înfăţişează în modalitatea unei fapte omisive, aşadar este vorba de neactualizarea unei licenţe de operare, faptă care s-ar fi consumat în momentul expirării termenului până la care partea petentă trebuia să solicită în scris actualizarea licenţei, or din moment ce acele documente care ar fi asigurat îndeplinirea obligaţiei de actualizare a licenţei, trebuiau depuse la sediul agentului constatator, înseamnă că locul săvârşirii contravenţiei nu este sediul societăţii sancţionate contravenţional şi nici sediul structurii teritoriale a agentului constatator, loc în care a avut loc încheierea procesului-verbal de contravenţie, ci locul săvârşirii faptei contravenţionale constând într-o omisiune, este chiar sediul agentului constatator .

Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, aşadar în lumina raţionamentului de mai sus, instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea de faţă este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în calitate de instanţă în a cărei circumscripţie a avut loc consumarea faptei omisive, aceasta fiind instanţa de la sediul agentului constatator.

Nu pot fi invocate cu temei prevederile art. 111 C. proc. civ. care reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, în sensul că fiind vorba de o cerere îndreptată împotriva unei autorităţi centrale, aceasta ar putea fi introdusă şi la instanţa de la sediul reclamantului, întrucât în materie contravenţională competenţa teritorială este una exclusivă, având caracter absolut, norma stabilită de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 fiind una de ordine publică, de la care nu se poate deroga prin dispoziţii ale C. proc. civ., în fapt relaţia dintre O.G. nr. 2/2001 şi C. proc. civ. fiind cea prevăzută de art. 47 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că dispoziţiile ordonanţei se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., după caz, aşadar prevederile codului întregesc pe cele ale ordonanţei, în măsura în care întregirea este compatibilă, şi în nici un caz norma de competenţă teritorială din ordonanţă nu poate fi înlăturată prin prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind în baza art. 248 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) şi art. 132 C. proc. civ. instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mediaş, invocată prin întâmpinare, după care a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petenta S.N.G.N A. SA împotriva Procesului-verbal de contravenţie număr x din 6 iunie 2018 întocmit de agentul constatator Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 10 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 1191 din data de 7 februarie 2019 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţa din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta S.N.G.N. A. SA, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Sector 2 a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competentă teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.

Contravenţia ce face obiectul prezentei plângeri contravenţionale şi care a fost reţinută în sarcina petentei, este reprezentată de o faptă omisivă, aceea de neîndeplinire a obligaţiei legale de a solicita modificarea Licenţei nr. 1877 de operare a sistemului de distribuţie a gazelor naturale, în sensul actualizării la nivelul anului 2014 a caracteristicilor tehnice ale obiectivelor aferente sistemului de distribuţie a gazelor naturale din satele Gârleşti şi Gherceşti din comuna Gherceşti, jud. Dolj şi în Jud. Gorj.

Fiind vorba despre o faptă omisivă, respectiv neîndeplinirea de către societatea petentă S.N.G.N. A. SA a obligaţiei de a solicita modificarea unei licenţe, locul săvârşirii faptei omisive nu poate fi altul decât acela al sediului petentei, unde s-ar fi omis îndeplinirea obligaţiei care îi revenea.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a prezentei plângeri contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul petentei, Judecătoria Mediaş.

Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, act normativ ce incriminează drept contravenţie fapta reţinută în sarcina petentei, nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale, fiind aplicabilă norma generală din O.G. nr. 2/2001.

În acelaşi sens, instanţa a avut în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5658 din 7 iunie 2013, în care s-a reţinut că există o diferenţă esenţială între sintagma "locul săvârşirii faptei" şi "locul depistării faptei", sub aspectul stabilirii competenţei, având relevanţă numai locul unde s-a săvârşit fapta, în speţă, la sediul societăţii petente, anume Mediaş. Tot cu titlu de practică judiciară s-a indicat şi Decizia nr. 1078 din 14 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză similară.

O interpretare în sens contrar ar avea drept efect stabilirea indirectă a unei norme de competenţă exclusivă în favoarea instanţei de la sediul A.N.R.E. pentru toate faptele omisive prevăzute de Legea nr. 123/2012 săvârşite pe întreg teritoriul ţării, ceea ce legiuitorul nu a avut în vedere, în caz contrar stabilind expres o astfel de competenţă în legea specială.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa în temeiul art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 133 pct. 2 şi art. 135 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în verificarea legalităţii Procesului-verbal de contravenţie nr. x din 6 iunie 2018 emis de agentul constatator Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care pententei SNGN A. SA i s-a aplicat sancţiunea avertismentului pentru neîndeplinirea obligaţiei legale de a solicita modificarea Licenţei nr. 1877 de operare a sistemului de distribuţie a gazelor naturale, în sensul actualizării la nivelul anului 2014 a caracteristicilor tehnice ale obiectivelor aferente sistemuljui de distribuţie a gazelor naturale din satele Gârleşti şi Gherceşti, aparţinătoare comunei Gherceşti, judeţul Dolj şi în satul Ştejari, aparţinător comunei Ştejari, judeţul Gorj.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie, chiar dacă ambele instanţe au apreciat, în mod corect că în speţa dedusă judecăţii sunt incidente dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

În Procesul-verbal nr. x din data de 6 iunie 2018 de constatare şi sanţionare a contravenţiilor s-a menţionat că "Fapta săvârşită constituie contravenţie, fiind prevăzută de art. 194, pct. 13 din Legea nr. 123 din 10 iulie 2012, a energiei şi gazelor naturale, conform căruia constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: neîndeplinirea şi/sau îndeplinirea necorespunzătoare a condiţiilor de valabilitate ale autorizaţiilor/licenţelor precizate la art. 119 pct. 2 şi 3, altele decât cele menţionate în cuprinsul prezentului articol şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune".

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor contravenţiilor: (1) Plângerea se depune la judecâtoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia; (2) Controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevazute la alin. (1).

Cu privire la competenţa teritorială a instanţei, Înalta Curte constată că în materie contravenţională, competenţa teritorială se determină strict în raport cu locul săvârşirii faptei şi nu în raport cu alte criterii, cum ar fi, de pildă, locul constatării faptei şi cu atât mai puţin locul întocmirii procesului-verbal, din acest punct de vedere, prevederea înscrisă la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 este clară şi concisă, nelăsând loc de interpretare.

Aşa fiind, având în vedere că obiectul plângeri contravenţionale şi care a fost reţinută în sarcina petentei, este reprezentată de o faptă omisivă, aceea de neîndeplinire a obligaţiei legale de a solicita modificarea Licenţei nr. 1877 de operare a sistemului de distribuţie a gazelor naturale, în sensul actualizării la nivelul anului 2014 a caracteristicilor tehnice ale obiectivelor aferente sistemului de distribuţie a gazelor naturale din satele Gârleşti şi Gherceşti din comuna Gherceşti, jud. Dolj şi în Jud. Gorj, Înalta Curte constată că fapta s-a săvârşit în momentul în care petenta nu a dat curs prevederilor legale.

Faţă de aceste aspecte, este fără putinţă de tăgadă faptul că locul săvârşirii contravenţiei este la sediul petentei din localitatea Mediaş, jud. Sibiu, aflată în circumscripţia Judecătoriei Mediaş.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SNGN A. SA în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de reglementare în domeniul Energiei - ANRE, în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - CP