Jurisdictional conflict over police officer's professional grade reclassification: Lex specialis of Law no. 188/1999 overrides general jurisdiction rules based on issuing authority rank

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.08.2018 sub nr. dosar x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- recunoaşterea vechimii şi pregătirii dobândite de către reclamant în calitatea de funcţionar public civil cu statut special, respectiv aceea de poliţist, care urmează să fie avută în vedere la acordarea gradului profesional, începând de la data dobândirii calităţii şi funcţiei publice de poliţist, conform art. 1, art. 9, ari. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispoziţiile art. 63, 64, 103 alin. (3) şi art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep., şi art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 12/2017, respectiv a vechimii realizate până la data de 15.11.2017, respectiv de 13 ani şi 3 luni, din care 5 ani şi 1 lună cu studii superioare;

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6174/2017, emis de către paratul Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la încadrarea greşită a reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliţie precum şi a actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia, ca fiind emise fără a fi avută în vedere vechimea în funcţia publică de poliţist conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispoziţiile art. 63, 64, 103 alin. (3) şi art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep., şi art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin pentru reclamant, prin care să-i fie acordat reclamantului gradul profesional superior celui de subinspector de poliţie în funcţie de, şi respectiv corespunzător cu pregătirea şi vechimea dobândită în funcţia publică de poliţist şi corespunzătoare studiilor şi calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizate până la data de 15.11.2017, respectiv de 13 ani şi 3 luni;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la încadrarea reclamantului pe funcţie de execuţie la nivel maxim corespunzătoare gradului profesional superior celui de subinspector de poliţie în funcţie de, şi respectiv corespunzător cu pregătirea şi vechimea dobândită în funcţia publică de poliţist conform studiilor şi calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15.11.2017, respectiv de 13 ani şi 3 luni şi în continuare până la data emiterii noului Ordin;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata către reclamant a diferenţei de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofiţer de poliţie cuvenite conform vechimii în specialitate şi cel de subinspector de poliţie ofiţer IV, debutant, începând cu data de 15.11.2017 şi până la acordarea şi încadrarea în gradul profesional corespunzător vechimii în funcţia publică de poliţist şi în specialitate, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 978 din 19.11.2018 pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că nu se poate reţine competenţa Tribunalului raportat la dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, având în vedere că obiectul principal al litigiului nu este constituit în mod exclusiv de cererea de acordare a unor drepturi salariale sau de natură salarială.

În acest sens, din petitul principal al acţiunii rezultă că reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6174/2017, sub aspectul încadrării reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliţie.

Ca o consecinţă a anulării acestui ordin, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin, prin care să fie încadrat în gradul superior celui de subinspector de poliţie şi la încadrarea sa pe funcţia de execuţie la nivel maxim corespunzătoare gradului profesional superior celui de subinspector de poliţie, precum şi la plata diferenţei de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofiţer de poliţie ofiţer IV debutant, începând cu data de 15.11.2017.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

2.2. La data de 28 decembrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, iar prin Sentinţa nr. 15 din 29 ianuarie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat apărut conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că obiectul petitului principal al acţiunii nu îl constituie un ordin al Ministerului Afacerilor Interne emis potrivit art. 741 lit. b) din Legea nr. 360/2002, prin care se stabilesc aspecte procedurale cu privire la naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, după cum a reţinut Tribunalul, ci un ordin care vizează nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului.

Actul contestat este emis de Ministerul Afacerilor Interne în exercitarea competenţelor sale care îi revin potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind acordarea gradelor profesionale prin avansare. Câtă vreme gradele profesionale constituie un element al raportului de serviciu al reclamantului - conform art. 66 alin. (2) din Lege, raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o dată cu acordarea primului grad profesional, iar potrivit 69 din Lege încetarea raportului de serviciu se dispune în mod corespunzător de către persoanele care au competenta acordării gradelor profesionale - nu prezintă relevanţă că subsecvent emiterii ordinului sunt emise şi acte "potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane", prin care se realizează numirea în funcţie, deoarece suntem doar în prezenţa partajării legale a competenţei între mai multe autorităţi cu responsabilităţi în cariera poliţistului.

Curtea de Apel a apreciat că în cauză competenţa nu trebuie stabilită în funcţie de criteriile de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceste din urmă norme de competenţă au caracter general, devenind aplicabile când nu există norme speciale, or, prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 conţine norme de competenţă speciale faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Analizând înscrisurile aflate în dosar, dar şi poziţiile exprimate de cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului care a condus la apariţia conflictului negativ de competenţă constă în solicitarea reclamantului de a se dispune anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6174/2017, emis de către paratul Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la încadrarea greşită a reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliţie precum şi a actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia, ca fiind emise fără a fi avută în vedere vechimea în funcţia publica de poliţist conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002.

Actul contestat este emis de Ministerul Afacerilor Interne în exercitarea competenţelor sale care îi revin potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind acordarea gradelor profesionale prin avansare.

Având în vedere efectele ordinului a cărui anulare o solicită reclamantul A., Înalta Curte constată că în speţă, actul contestat nu reprezintă un ordin al Ministerului Afacerilor Interne emis potrivit art. 741 lit. b) din Legea nr. 360/2002, prin care se stabilesc aspecte procedurale cu privire la naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, după cum a reţinut prima instanţă care şi-a declinat competenţa, ci un ordin care vizează nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 conform cărora, "Raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o dată cu acordarea primului grad profesional", şi prevederile art. 69 din aceeaşi Lege prin care se arată că încetarea raportului de serviciu se dispune în mod corespunzător de către persoanele care au competenta acordării gradelor profesionale.

Având în vedere conţinutul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, chestiunea avansării poliţistului prin acordarea gradelor profesionale nu poate fi apreciată ca fiind exterioară raportului de serviciu al poliţistului, pentru a se exclude incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform căruia "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

În această situaţie, în speţă, pentru stabilirea competenţei materiale nu trebuie să se aibă în vedere criteriile de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privitoare la rangul autorităţii emitente, întrucât aceste norme au caracter general, ci norma specială prevăzută de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2019.

GGC - GV