Public official service relationship competence: statutory tribunal jurisdiction overrides central authority rank

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 august 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat:

- recunoaşterea vechimii şi pregătirii dobândite de către reclamant în funcţia de poliţist (funcţionar public civil cu statut special), care urmează să fie avută în vedere la acordarea gradului profesional, începând de la data dobândirii calităţii şi funcţiei publice de poliţist, conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispoziţiile art. 63, 64, 103 alin. (3) şi art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep., şi art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017, respectiv a vechimii realizate până la data de 15.11.2017, de 11 ani şi 10 luni, din care 8 ani şi 3 luni cu studii superioare;

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6360/2017, emis de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la încadrarea greşită a reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliţie precum şi a actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia, ca fiind emise fără a fi avută în vedere vechimea în funcţia publică de poliţist conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispoziţiile art. 63, 64, 103 alin. (3) şi art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep., şi art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin pentru reclamant, prin care să-i fie acordat acestuia gradul profesional superior celui de subinspector de poliţie în funcţie, corespunzător cu pregătirea şi vechimea dobândită în funcţia publică de poliţist şi corespunzătoare studiilor şi calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15.11.2017, respectiv de 11 ani şi 10 luni;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la încadrarea reclamantului pe funcţie de execuţie la nivel maxim corespunzătoare gradului profesional superior celui de subinspector de poliţie în funcţie, corespunzător cu pregătirea şi vechimea dobândită în funcţia publică de poliţist conform studiilor şi calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15.11.2017, respectiv de 11 ani şi 10 luni şi în continuare până la data emiterii noului Ordin;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata către reclamant a diferenţei de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofiţer de poliţie cuvenite conform vechimii în specialitate şi cel de subinspector de poliţie ofiţer IV, debutant, începând cu data de 15.11.2017 şi până la acordarea şi încadrarea în gradul profesional corespunzător vechimii în funcţia publică de poliţist şi în specialitate.

- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1059 din 12 decembrie 2018, Tribunalul Mureş a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că petitul principal al acţiunii îl reprezintă anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6360/08.11.2017, sub aspectul încadrării reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliţie, iar ca o consecinţă a anulării acestui ordin, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin, prin care să fie încadrat în gradul superior celui de subinspector de poliţie şi la plata diferenţei de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofiţer de poliţie ofiţer IV debutant, începând cu data de 15.11.2017. În raport de obiectul cererii, s-a reţinut că, în cauză, competenţa se determină în funcţie de criteriile de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat - Ministerul Afacerilor Interne.

A mai reţinut tribunalul că, într-adevăr, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, însă în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unui raport de serviciu tipic, întrucât, prin Ordinul a cărei anulare parţială se solicită, s-au stabilit, în condiţiile art. 741 lit. b) din Legea nr. 360/2002, aspecte procedurale cu privire la naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, urmând ca modificarea raporturilor de serviciu şi numirea în funcţie să se facă potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane.

Astfel, tribunalul a constatat că, prin acţiunea dedusă judecăţii, nu se solicită anularea Dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Mureş - act administrativ având ca obiect modificarea raporturilor de muncă, emis în baza Ordinului MAI nr. II/6360, situaţie ce ar fi atras, în condiţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, ci anularea parţială a Ordinului emis de Ministrul Afacerilor Interne - act administrativ emis de o autoritate publică de nivel central, motiv pentru care, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.12.2018, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 3 din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că obiectul petitului principal al acţiunii îl constituie nu un ordin al ministrului afacerilor interne emis potrivit art. 741 lit. b) din Legea nr. 360/2002, prin care se stabilesc aspecte procedurale cu privire la naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, după cum a reţinut tribunalul, ci un ordin care vizează nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului. Actul contestat este emis de ministrul afacerilor interne în exercitarea competenţelor sale care îi revin potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind acordarea gradelor profesionale prin avansare. Câtă vreme gradele profesionale constituie un element al raportului de serviciu al reclamantului - conform art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, raportul de serviciu al poliţistului ia naştere odată cu acordarea primului grad profesional, iar potrivit 69 din aceeaşi lege încetarea raportului de serviciu se dispune în mod corespunzător de către persoanele care au competenta acordării gradelor profesionale - nu prezintă relevanţă că subsecvent emiterii ordinului sunt emise şi acte "potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane", prin care se realizează numirea în funcţie, deoarece suntem doar în prezenţa partajării legale a competenţei între mai multe autorităţi cu responsabilităţi în cariera poliţistului.

Având în vedere conţinutul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, chestiunea avansării poliţistului prin acordarea gradelor profesionale nu poate fi apreciată ca fiind exterioară raportului de serviciu al poliţistului, pentru a se exclude incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, text care are în vedere cauzele privind orice aspect al raportului de serviciu al funcţionarului public, în lipsa unor norme derogatorii de competenţă.

Faţă de aceste constatări, contrar celor reţinute de tribunal, în cauză, competenţa nu poate fi stabilită în funcţie de criteriile de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceste din urmă norme de competenţă au caracter general, devenind aplicabile când nu există norme speciale - în cauză însă, prevederile art. 109 sunt norme de competenţă speciale faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar declanşat de reclamantul A. vizează în principal anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6360/8.11.2017, sub aspectul încadrării reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliţie, iar ca o consecinţă a anulării acestui ordin, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin, prin care să fie încadrat în gradul superior celui de subinspector de poliţie şi la plata diferenţei de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofiţer de poliţie ofiţer IV debutant, începând cu data de 15.11.2017.

Calificarea raportului juridic dedus judecăţii este aceea a unui raport de serviciu pe care reclamantul urmăreşte a-l modifica, ceea ce determină, corespunzător, şi solicitarea de anulare a unui act administrativ şi emitere de noi acte care să valorifice, în plan juridic, modificarea pretinsă prin acţiunea formulată în faţa instanţei judecătoreşti.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispoziţiile art. 5 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcţionar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu indică în mod expres instanţa judecătorească competentă să judece în primă instanţă un litigiu precum cel de faţă, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcţia publică.

Astfel, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa iniţial învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mureş, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV