Jurisdictional competence for challenging public procurement performance certificates: administrative rank criteria versus exclusive tribunal jurisdiction for contract execution

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iulie 2017, sub nr. x/2018, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române UM 0251 Bucureşti a solicitat anularea documentului constatator final nr. 205919 din 20 iulie 2017, precum şi suspendarea publicării în S.E.A.P. a acestuia, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 3256 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând în considerente că documentul constatator dedus judecăţii ţine de executarea contractului de achiziţie publică, prin urmare, în speţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care instituie competenţa materială exclusivă a tribunalului pentru soluţionarea proceselor şi cererilor privind executarea contractelor de achiziţie publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.09.2018, sub Dosar nr. x/2018.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 8281 din 11 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul administrativ contestat este un document constatator emis de pârât în calitate de autoritate contractantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 din H.G. nr. 395/2016, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la criteriul rangului autorităţii emitente, respectiv de autoritate publică centrală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevant

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii deduse judecăţii vizează anularea unui act administrativ (documentul constatator final nr. x/20.07.2017) emis de pârât, în calitate de autoritate contractantă, referitor la îndeplinirea în totalitate a obligaţiilor contractuale.

Potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, "(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează: a) pentru contractele de furnizare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării livrării produselor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanţie tehnică a produselor în cauză;", iar la alin. (4) al aceluiaşi act normativ se arată că "(4) Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Din punct de vedere juridic, documentul constatator are rolul de a oferi informaţii ofertantului despre neîndeplinirea corespunzătoare a contractului finalizat şi nu reprezintă o comunicare a intenţiei autorităţii contractante de încetare a contractului.

În cauza dedusă judecăţii, nu se pune problema executării contractului de achiziţie publică, în sensul reţinut de instanţa de declinare, astfel încât să devină incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care instituie o competenţă materială exclusivă a tribunalului pentru soluţionarea proceselor şi cererilor privind executarea contractelor de achiziţie publică.

Actul administrativ contestat în cauză este un document constatator, eliberat în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 395/2016, textul normativ făcând trimitere, pentru situaţia contestării conţinutului acestuia, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Având în vedere că actul administrativ contestat în cauza dedusă judecăţii este emis de o autoritate publică centrală, respectiv Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, fără a privi vreo sumă din categoria celor pentru care competenţa materială se delimitează în funcţie de criteriul valoric, competenţa materială revine curţii de apel, în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Societatea A. SRL şi pe pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române U.M. x Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV