Nullity of civil cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds under Article 488 of the Code of Civil Procedure.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s appeal for lack of proper grounds and declared the opposing cross-appeal ineffective, thereby leaving the first-instance judgment in force, which had dismissed the plaintiff’s administrative action for lack of standing and lack of interest. The dispute centered on a challenge to the failure of the judicial inspection authority and the superior judicial council to impose disciplinary sanctions on specific judges, with the plaintiff also targeting the head of state regarding the adjudication of a prior civil case. The decisive legal basis for the outcome was the procedural requirement under Article 486(1)(d) and Article 488 of the Civil Procedure Code, which mandates that appeals must contain developed, specific grounds of illegality fitting the exhaustive casation categories; because the appellant merely reiterated initial claims without addressing the lower court’s reasoning, the appeal was deemed null and void under Article 489(2), rendering the cross-appeal without effect under Article 472(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ; Nullity of civil cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds under Article 488 of the Code of Civil Procedure: The dispute centered on a challenge to the failure of the judicial inspection authority and the superior judicial council to impose disciplinary sanctions on specific judges, with the plaintiff also targeting the head of state regarding the adjudication of a prior civil case. The decisive legal basis for the outcome was the procedural requirement under Article 486(1)(d) and Article 488 of the Civil Procedure Code, which mandates that appeals must contain developed, specific grounds of illegality fitting the exhaustive casation categories; because the appellant merely reiterated initial claims without addressing the lower court’s reasoning, the appeal was deemed null and void under Article 489(2), rendering the cross-appeal without effect under Article 472(2).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for annulling the appellant's appeal for lack of proper grounds and motivation.
Basis for declaring the cross-appeal ineffective due to the annulment of the main appeal.
Full text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 noiembrie 2015, ulterior precizată sub aspectul cadrului procesual la 7 ianuarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele României B., a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele României B. în a răspunde şi soluţiona petiţia sa privind aplicarea sancţiunilor disciplinare împotriva a doi magistraţi, să se dispună obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să răspundă complet la toate petitele petiţiei sale formulată la data de 20.09.2015 şi comunicată CSM la data de 24.09.2015, prin oferirea soluţiilor adoptate şi a răspunsurilor date la întrebările adresate, urmând ca în cazul unui răspuns nemulţumitor instanţa să purceadă la soluţionarea pe fond a plângerii petentului.
Mai exact, reclamantul a solicitat obligarea Consiliul Superior al Magistraturii să răspundă petiţiei sale prin care condamnă conduita profesională a doamnelor magistrat C. şi D. care, potrivit afirmaţiilor sale, ar fi deturnat actul de justiţie de la scopul pentru care a fost conceput şi aplicat, exercitându-şi funcţia cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, nesocotind în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil normele de drept material ori procesual.
De asemenea, reclamantul, formulând critici cu privire la activitatea doamnelor judecător din cadrul Tribunalului Braşov, investite cu soluţionarea Dosarului nr. x/2013, a susţinut că Inspecţia Judiciară ar fi refuzat efectuarea operaţiunilor administrative specifice, soldate cu aplicarea unor sancţiuni disciplinare.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 71 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâta Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, domnul B. şi, în consecinţă, a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, B.
De asemenea, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 71 din 12 mai 2016 pronunţată de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, iar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident.
3.1 Recurentul-reclamant A. a solicitat în principal, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
3.2 Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii şi-a întemeiat recursul incident pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, ca nefondat.
4.2. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului reclamantului pentru nemotivare, apreciind că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4.3. Prin întâmpinare, Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a intimatului-pârât Preşedintele României B., a invocat excepţia nulităţii recursului reclamantului pentru nemotivare, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., susţinând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, aşa cum prevede în mod imperativ art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin acest raport s-a propus soluţia de anulare a recursului declarat de reclamantul A. pentru nemotivare, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) cu referire la art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 C. proc. civ.
Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 17 aprilie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nul, iar recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este rămas fără efect.
1. Cu privire la recursul declarat de reclamantul A.
Examinând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimaţii-pârâţi Inspecţia Judiciară şi de Preşedintele României B. prin Administraţia Prezidenţială, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor (...)".
Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceeaşi sancţiune a nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această lipsă de formă a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentului, reţine caracterul nesistematizat şi nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate.
Astfel, recurentul nu a invocat motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile acestui text de lege şi nici nu a criticat în vreun fel motivele reţinute de instanţa de fond, care au condus la soluţia pronunţată.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de criticile formulate de titularul căii de atac, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la reiterarea conţinutului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că excepţia nulităţii recursului, invocată invocată de intimaţii-pârâţi Inspecţia Judiciară şi de Preşedintele României B. prin Administraţia Prezidenţială, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) cu referire la art. 486 alin. (1) lit. (d) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamant, pentru nemotivare.
2. Cu privire la recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) C. proc. civ.: "(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."
Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."
Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluţia dată în privinţa recursului principal declarat de reclamantul A., ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) şi respectiv art. 491 alin. (1) din acelaşi act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 71 din 12 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţei, conform art. 472 alin. (2) C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.
GGC - GV