Territorial jurisdiction for minor protection disputes: exclusive competence based on the minor's effective residence rather than notarial domicile

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2018 sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună în contradictoriu cu pârâtul C., majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului B., în cuantum de 25% din veniturile realizate de pârât, modificarea programului de vizită, suplinirea acordului pârâtului pentru a putea călători cu minorul în vacanţe, în afara ţării, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 145 din 14 ianuarie 2019, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Slatina.

Prin Sentinţa civilă nr. 1160/2019 din 18 martie 2019, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă s-a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a arătat că, într-adevăr, potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, aceasta fiind regula generală, însă, art. 114 din C. proc. civ. stabileşte competenţa pentru cererile în materie de tutelă şi familie.

Instanţa a reţinut că pentru determinarea competenţei teritoriale, noţiunea de domiciliu trebuie privită în sens larg; prin domiciliu, în sens procesual, se înţelege şi acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, localitatea unde trăieşte efectiv, practica judiciară fiind constantă în acest sens.

În speţă, instanţa a arătat că domiciliul efectiv (nu cel înscris în cartea de identitate) al reclamantei împreună cu minorul (persoana ocrotită) este în localitatea Piteşti, jud. Argeş, aflată în circumscripţia Judecătoriei Piteşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil, se reţine că, în urma declinărilor succesive, instanţele aflate în conflict sunt Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Slatina - instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.

În speţă, situaţia juridică invocată prin acţiunea introductivă determină incidenţa regulilor în materia măsurilor privind ocrotirea minorului.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, iar, potrivit art. 107 din C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 486 din C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte, potrivit interesului superior al copilului.

Coroborând aceste dispoziţii legale, reiese că o atare cerere, având ca obiect majorare pensie de întreţinere, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie. Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În speţă, instanţele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) - (4) din C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie. Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) din C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În speţa de faţă, prin convenţia încheiată la data de 18.09.2017, în fata notarului public D., locuinţa minorului B. a fost stabilită la domiciliul mamei, în Slatina.

În conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. civ., anterior redate, locuinţa copilului este o simplă stare de fapt dependentă de domiciliul părinţilor săi. Or, în cauză, locuinţa minorului la mamă a fost stabilită avându-se în vedere acordul părinţilor minorului şi o stare de fapt anume, aceea că, la data stabilirii domiciliului legal al minorului, mama locuia în Slatina.

Trebuie avut în vedere şi faptul că potrivit art. 87 din C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Aşadar, în privinţa noţiunii de domiciliu, din punct de vedere procesual, se reţine că dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege locul unde o persoană stă în fapt, scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu, aşa cum rezultă din prevederile art. 153 şi următoarele din C. proc. civ., fiind acela ca părţile aflate în litigiu să fie înştiinţate de existenţa procesului, în respectarea dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Din actele şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că mama minorului are domiciliul actual în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, iar minorul B. este înscris la Şcoala Gimnazială Mihai Eminescu din Piteşti, judeţul Argeş.

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în calitate de reprezentant legal pentru B. în contradictoriu cu pârâtul C., având ca obiect "majorare pensie întreţinere", în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2019.

GGC - OB