Minor's effective domicile determines exclusive jurisdiction for personal contact orders in family matters
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Strehaia Court held exclusive territorial competence to adjudicate the case, effectively reversing the declination by the Lugoj Court. The dispute involved a father’s application for a president’s order compelling the mother to allow personal contact for a minor child to attend a specialist pediatric surgery consultation, which initially triggered a conflict between the courts of the father’s domicile and the child’s actual residence. The Court held that the decisive legal basis under Article 114(1) of the Civil Procedure Code, interpreted in conjunction with Article 106 of the Civil Code, requires that jurisdiction for the protection of minors be determined by the minor’s effective domicile or residence at the time of filing. Since the social investigation and parties’ admissions confirmed the child lived effectively with the mother in Strehaia’s jurisdiction rather than at the father’s home, the Supreme Court ruled that the "domicile" refers to the actual locution of the protected person, thereby awarding jurisdiction to the Strehaia Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 din C. proc. civ, art. 114 alin. (1) din C. proc. civ, art. 106 alin. (1) din C. civ, art. 265 din C. civ, art. 92 alin. (1) din C. civ, art. 94 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ; Minor's effective domicile determines exclusive jurisdiction for personal contact orders in family matters: S-a arătat că în cauza de faţă, obiectul cererii de chemare în judecată vizează stabilirea unui program de legături personale cu minorul, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., în raport de domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, competenţa fiind exclusivă şi de ordine publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Stehaia la data de 4 martie 2019, sub numărul x/313/2019, reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minorul C., născut la data de 13 octombrie 2017, în sensul de a-l putea prezenta pe minor la un consult de specialitate la Clinica de chirurgie infantilă, conform biletului de trimitere servicii medicale clinice emis de medicul de familie dr. D..
Prin Sentinţa nr. 69 din 25 martie 2019, Judecătoria Strehaia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Instanţa a avut în vedere prevederile art. 998 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.
Referitor la competenţa teritorială, instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Conform art. 106 alin. (1) din C. civ., ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 265 din C. civ., înscris în Cartea a II-a Despre familie, "Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător."
S-a arătat că cererea prin care se solicită stabilirea locuinţei minorului, în îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, precum în cazul de faţă luarea minorului de la mama pârâta de către tată, pentru ca minorul să fie supus unei investigaţii medicale, este o cerere în materie de ocrotire a persoanei fizice minore, iar o asemenea cerere revine spre soluţionare, în virtutea art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul, ca persoană ocrotită.
Domiciliul minorului, în temeiul dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. civ., este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic.
S-a constatat că la momentul promovării prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială locuinţa statornică a minorului se afla la locuinţa tatălui său, cu toate că în realitate minorul locuia cu mama sa, în localitatea Făuroaia, arondată din punct de vedere teritorial Judecătoriei Strehaia.
Drept urmare, reţinând că locuinţa statornică a minorului a fost la data sesizării instanţei la locuinţa tatălui său, în localitatea Pogăneşti şi în raport de prevederile legale invocate, s-a reţinut că instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Lugoj, în circumscripţia căreia se află domiciliul minorului.
Prin Sentinţa nr. 1301 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
La pronunţarea acestei instanţa a avut în vedere că în materia minori şi familie, în cauzele având drept obiect ordonanţe preşedinţiale, este competentă teritorial, ca instanţă de tutelă, instanţa de la domiciliul actual şi real al minorului, în conformitate cu prevederile art. 998 raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., cu referire la art. 265 şi art. 107 din C. civ. şi art. 114 din C. proc. civ.
S-a arătat că în cauza de faţă, obiectul cererii de chemare în judecată vizează stabilirea unui program de legături personale cu minorul, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., în raport de domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, competenţa fiind exclusivă şi de ordine publică.
În speţă, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ancheta socială efectuată la locuinţa reclamantului şi susţinerile necontestate ale părţilor, instanţa a reţinut că minorul este un copil din afara căsătoriei şi a locuit împreună cu ambii părinţi în localitatea Pogăneşti, judeţul Timiş, până în data de 22 februarie 2018, când pârâta a plecat împreună cu minorul la domiciliul părinţilor săi, în localitatea Făuroaia, comuna Brezniţa - Motru, jud. Mehedinţi, unde locuieşte şi în prezent.
În interpretarea sintagmei "de domiciliu al minorului" şi prin raportare la excepţia de necompetenţă teritorială invocată, instanţa a avut în vedere locuinţa efectivă a minorului, ca persoană asupra căreia incumbă obiectul cauzei, la momentul înregistrării acţiunii - 04.03.2018, şi nu prezumţia că domiciliul minorului ar fi similar cu cel al reclamantului, în condiţiile în care, până la data de 22.02.2018, minorul a locuit în mod statornic cu ambii părinţi, iar ulterior nu s-a dovedit existenţa unui acord al părţilor privind stabilirea locuinţei minorului la domiciliul reclamantului.
Astfel, câtă vreme minorul C. locuieşte în prezent cu mama acestuia în comuna Brezniţa - Motru, sat Făuroaia, jud. Mehedinţi, iar Judecătoria Strehaia este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Lugoj şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minorul C., născut la data de 13 octombrie 2017, în sensul de a-l putea prezenta pe minor la un consult de specialitate la Clinica de chirurgie infantilă, conform biletului de trimitere servicii medicale clinice emis de medicul de familie dr. D..
Art. 106 din C. civ. prevede la alin. (1) că:
"Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Art. 114 din C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a privit interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu cu privire la persoana ocrotită.
Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunţate mai sus vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei. Aşadar, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.
Se reţine că din ancheta socială aflată la dosarul Judecătoriei Stehaia reiese că minorul locuieşte împreună cu mama sa, pârâta B., în satul Făuroaia, judeţul Mehedinţi, la părinţii pârâtei.
De altfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că pârâta a plecat împreună cu minorul de la locuinţa sa din localitatea Pogăneşti la data de 22 februarie 2019. De asemenea, în întâmpinarea depusă la dosarul Judecătoriei Lugoj se învederează de către pârâtă că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată aceasta locuia împreună cu minorul în comuna Brezniţa-Motru, satul Făuroaia.
Faţă de toate aceste împrejurări, pentru stabilirea competenţei teritoriale, în aplicarea art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, anume în localitatea Făuroaia, judeţul Mehedinţi, ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Strehaia.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul minorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2019.
GGC - OB