Appeal over excava tor bucket teeth patent upheld: bid to send constitutionality challenge inadmissible.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5.08.2013 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au chemat în judecată pe pârâta SC K. SA, solicitând să se constate că aceasta a încălcat în perioada 1.08.2010 - 31.07.2013 drepturile de proprietate industrială ale reclamanţilor asupra invenţiei denumită "Cupă poligonală pentru excavator" protejată cu Brevetul de Invenţie nr. x BI/30.12.2005, fabricând, oferind spre vânzare şi vânzând, fără consimţământul reclamanţilor ca titulari de brevet, dinţi cupă excavator 1400 (II) desen E 14-328.03, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data încasării până la data plăţii şi a dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În al treilea ciclu procesual, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sub nr. x/2013, iar la termenul de judecată din 29.11.2018 intimata pârâtă SC K. SA a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) (fost art. 34 alin. (1) lit. f) şi art. 35 (fost art. 37) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, apreciind că acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (5) (în ceea ce priveşte exigenţele referitoare la calitatea legii constând în condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate), art. 16 (Egalitatea în drepturi), art. 21 (Accesul liber la justiţie), art. 45 (Libertatea economică) şi garanţia instituită de dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie (în ceea ce priveşte obligaţia legiuitorului de a adopta legi care sa respecte cerinţele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalităţii, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie).

Prin încheierea din 15 februarie 2019, Curtea de Apel Piteşti. secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta SC K. SA, prin care a susţinut admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a detaliat motivele invocate în susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate.

Cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale întruneşte cerinţele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inclusiv cea referitoare la legătura dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) (fostul art. 34 alin. (1) lit. f) şi a) dispoziţiilor art. 35 (fostul art. 37) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie cu soluţionarea cauzei, reţinută de instanţă.

Din ultima Decizie de recurs pronunţată în cauză, nr. 1931/18.05.2018, rezultă că lit. f) a alin. (1) din art. 33 din Legea nr. 64/1991 este esenţială în soluţionarea cauzei, interpretarea acestei prevederi fiind motivul admiterii recursului. Ca atare, dacă se acceptă neconstituţionalitatea normei din perspectivă discriminatorie, ar însemna că toate acţiunile efectuate cu privire la un brevet căzut în domeniul public (chiar dacă ulterior revalidat) pot fi efectuate în mod legal, nu doar în modalitatea interpretată în mod restrâns prin decizia respectivă. În pronunţarea încheierii, instanţa nu a avut în vedere şi motivarea în virtutea căreia Înalta Curte a decis în maniera respectivă, ceea ce face ca interpretarea sa să fie lipsită de o viziune juridică de ansamblu în ceea ce priveşte obiectul cauzei şi, mai mult decât atât, nemotivată.

Prevederile art. 35 din aceeaşi lege au în vedere revalidarea brevetului în urma publicării decăderii acesteia, iar dacă instanţa de contencios constituţional ar admite cererea, revalidarea efectuată de reclamanţi nu mai poate fi avută în vedere, caz în care drepturile reclamanţilor nu ar mai exista.

Faptul că revalidarea brevetului a survenit înainte de perioada dedusă judecăţii nu are relevanţă în analiza cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Cum a arătat şi în concluziile orale formulate în faţa instanţei, chiar dacă revalidarea a avut loc anterior, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale de neconstituţionalitate a instituţiei revalidării brevetului ar avea efecte directe în cauză, aceasta fiind în strânsă legătură cu celălalt text ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

În soluţionarea cererii, ar fi trebuit să se aibă în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 care obligă Curtea ca, în caz de admitere a excepţiei, să se pronunţe şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.

Astfel, în cazul în care s-ar pronunţa cu privire la unul dintre textele legale în cauză, Curtea ar trebui să se pronunţe şi cu privire la celălalt, cele două prevederi fiind interdependente: excepţia prevăzută la art. 33 alin. (1) lit. f) intervine doar în cazul în care există situaţia unei decăderi din drepturile conferite de brevet, brevet care este posibil ca, ulterior, să fi fost revalidat.

Admiterea excepţiei pentru oricare dintre textele legale contestate sub aspectul constituţionalităţii ar influenţa hotărârea care urmează să se pronunţe în cauză, având drept consecinţă respingerea acţiunii.

Intimaţii reclamanţi au depus la dosar note scrise, prin care au invocat nulitatea cererii de recurs şi, în subsidiar, au solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Sub aspectul nulităţii, cu referire la dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., s-a susţinut că motivele de nelegalitate trebuie formulate prin raportare la considerentele şi chestiunile dezlegate prin hotărârea atacată. Pe fondul recursului, s-a susţinut că se încearcă pe această cale să se reformeze Decizia nr. 1931/18.05.2018 pronunţată în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a interpretat restrictiv noţiunea de folosire a invenţiei, recurenta considerând că ar trebui să se dea o accepţiune largă. Faţă de obiectul acţiunii, de obligare a recurentei la despăgubiri pentru folosirea invenţiei fără autorizarea titularilor, aspectele invocate privind decăderea şi revalidarea brevetului de invenţie, precum şi sensul noţiunii de folosire a invenţiei, nu sunt de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate - argumente care, alături de cele deja reţinute în încheiere, susţin legalitatea acesteia.

Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., ce înlătură excepţia nulităţii invocată de către intimaţii reclamanţi - excedând cadrului procesual al cauzei şi analiza cererii de recurs din perspectiva motivelor de neconstituţionalitate.

Încheierea recurată cuprinde motivele pentru care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nefiind incidente astfel dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) (fost art. 34) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, prin Decizia nr. 1193/2018 pronunţată de instanţa anterioară de recurs s-a constatat că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că acestea sunt incidente în speţă, reţinându-se, în esenţă, că s-a interpretat în mod greşit noţiunea de "folosire" a invenţiei, prin extinderea nepermisă a situaţiei de excepţie la una neprevăzută de legiuitor, cu consecinţa aprecierii nelegale privind aplicarea normei şi în cazul persoanei care a fabricat şi a comercializat produsul ce reprezintă obiectul brevetului, ce corespunde pârâtei din speţă, care nu a făcut o activitate de excavare cu echipamente utilate cu dinţii în discuţie.

A fost reţinută în mod corect inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind această normă legală, deoarece neconstituţionalitatea, astfel cum este susţinută în cauză, tinde la infirmarea dezlegărilor instanţei anterioare de recurs şi a efectelor acestora, conferite de dispoziţiile art. 315 din C. proc. civ.

Instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea art. 35 (fost art. 37) din aceeaşi lege, reţinând că perioada vizată de petitul acţiunii este mult ulterioară datei revalidării brevetului, respectiv datei publicării revalidării în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, condiţii în care împrejurările care privesc durata decăderii, solicitarea revalidării şi admiterea acestei solicitări, nu fac obiectul prezentei cauze, în raport de limitele învestirii instanţei prin cererea de chemare în judecată şi faţă de apărările formulate de intimata-pârâtă.

Recurenta intimată a susţinut că, deşi revalidarea a avut loc anterior perioadei dedusă judecăţii, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale de neconstituţionalitate a instituţiei revalidării brevetului ar avea efecte directe în cauză, critică apreciată de Înalta Curte ca fiind nefondată.

Potrivit art. 35 (fost art. 37) din Legea nr. 64/1991, "În cazul decăderii din drepturi a titularului de brevet prevăzute la art. 40 alin. (3), titularul poate cere la OSIM revalidarea brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii. În termen de 60 de zile de la înregistrare OSIM hotărăşte asupra cererii de revalidare, sub condiţia plăţii taxei legale. Menţiunea revalidării brevetului se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii."

În ceea ce priveşte efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa că prin efectul unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii prevederea îşi încetează aplicarea pentru viitor. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura, însă, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a se naşte - facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte (cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere) şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita, respectiv cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, indiferent dacă până la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, acestea au fost soluţionate definitiv şi irevocabil, cauze în care, prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, decizia Curţii Constituţionale se va aplica şi acestora. Aşadar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, singura situaţie în care nu sunt aplicabile efectele unei decizii de admitere a Curţii Constituţionale, fiind vorba de un raport juridic epuizat - facta praeterita, este aceea a cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, cauzele fiind soluţionate până la acest moment, şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă constatată neconstituţională (Decizia nr. 874/2018, parag. 49 - 51).

Prin urmare, în condiţiile în care revalidarea este definitivă, nepunându-se în discuţie neconstituţionalitatea normei vizate până la epuizarea procedurii aferente, efectele unei eventuale decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-ar produce în prezenta cauză.

Totodată, asupra unei eventuale legături între norma menţionată în sesizare cu alte prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, aceasta nu poate fi disociată, se poate pronunţa numai Curtea Constituţională, potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 - fiind însă necesară sesizarea acesteia, ipoteză neregăsită în cauză.

Faţă de argumentele anterior reţinute, Înalta Curte urmează să constate că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.., şi să dispună în consecinţă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC K. SA împotriva încheierii din data de 15 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2019.

GGC - OB