Party's challenge to candidacy rejection inadmissible as signature shortfall left appeal barred

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 12 AEPF din 09.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins contestaţia formulată de A. prin Preşedinte B., împotriva Deciziei Biroului Electoral Central Nr. 52D/06.04.2019, ca neîntemeiată şi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 33/2007.

În motivare, s-a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 îndeplineşte condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 fiind admisibilă, întrucât dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, în forma în vigoare, aduc atingere dreptului constituţional de a alege şi de a fi ales, având în vedere perioada de timp de doar 40 de zile, avută legal la dispoziţie, potrivit calendarului de alegeri aprobat prin H.G. nr. 81/2019, pentru a fi adunate cele 200.000 de semnături necesare participării la alegerile europarlamentare, precum şi resursele financiare şi logistice pe care le are la dispoziţie un partid nou creat, situaţie în care se regăseşte şi petentul.

Cu referire la fondul cererii, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 potrivit cărora, listele de candidaţi propuse de partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale trebuie însoţite de o listă cuprinzând cel puţin 200.000 de susţinători.

În condiţiile în care petentul a adunat doar un număr de 100.332 semnături, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale anterior menţionate, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.

Împotriva deciziei tribunalului, contestatorul A. prin Preşedinte B. a declarat apel.

Prin Decizia nr. 590A din data de 12.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A., prin Preşedinte B., împotriva Sentinţei civile nr. 12 AEPF/09.04.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central.

În considerentele hotărârii, s-a reţinut că prima critică din motivele de apel, prin care se arată că Biroul Electoral Central nu trebuia să înregistreze candidatura PNR la europarlamentare, dacă se considera că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, este una nouă faţă de cele susţinute în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 478 din C. proc. civ., referitoare la limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, curtea de apel a înlăturat aceste argumente.

În cea de-a doua critică din apel sunt reluate considerentele de primă instanţă legate de lipsa unei prevederi exprese în lege a sancţiunii, în cazul neîntrunirii condiţiei de formă a listei cu 200.000 semnături ale susţinătorilor, astfel cum sunt enunţate în art. 16 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, lipsă care se susţine că nu poate atrage invalidarea candidaturii apelantului.

Curtea a reţinut că nulitatea, prevăzută de art. 1246 şi următoarele din C. proc. civ., este sancţiunea civilă care intervine în cazul încheierii unor acte juridice cu nerespectarea condiţiilor de validitate (de fond sau de formă) impuse de lege.

În speţă, condiţia la care se face referire, fiind o prevedere imperativă, atrage o nulitate virtuală care priveşte o condiţie de formă a înregistrării candidaturii la alegerile europarlamentare, iar efectele acestei condiţii au fost corect interpretate atât prin decizia contestată, cât şi de prima instanţă.

Aşadar, pentru ca un act juridic să fie sancţionat cu nulitatea, nu este necesar ca această sancţiune să fie menţionată expres printr-o dispoziţie a legii. Stabilirea de către legiuitor a unor condiţii de fond şi de formă pentru validitatea actelor juridice, n-ar avea nicio eficienţă dacă încălcarea lor n-ar fi sancţionată prin nulitatea actului juridic.

De asemenea, curtea a reţinut că jurisprudenţa indicată de către apelantul contestator legată de proporţionalitate, nu poate avea decât un caracter orientativ, iar nu obligatoriu, neexistând o îndatorire prevăzută de lege în sensul aplicării interpretării unei instanţe de grad inferior sau egal.

Nu a fost primită nici interpretarea contestatorului legată de un calcul matematic privind proporţia de reprezentare în funcţie de numărul de susţinători, deoarece o asemenea soluţie nu este dată de lege şi ar depăşi distincţia pe care legiuitorul a permis-o în cadrul acestei condiţii legate de reprezentativitate.

Împotriva acestei decizii, A. prin Preşedinte B. a declarat recurs susţinând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 37 şi 38 din Constituţia României, prin prezumarea unei sancţiuni care nu este prevăzută de Legea nr. 33/2007, împiedicând în mod ilegal, candidatura A. la alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai 2019.

S-a susţinut că, prin decizia recurată, s-a recunoscut că nu există sancţiune în Legea nr. 33/2007, cu privire la cerinţele prevăzute de art. 16. alin. (4) din actul normativ indicat, astfel încât instanţa a depăşit cadrul legal, de putere judecătorească, când şi-a asumat în mod unilateral şi ilegal, puterea legiuitoare, inventând o sancţiune prin care a blocat candidatura PNR la europarlamentare.

În şedinţa publică din data de 24 aprilie 2019 a fost ridicată excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. 69 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, de către Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de excepţia invocată şi în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a examina cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac excercitate de contestatorul A., prin Preşedinte B..

Potrivit art. 20 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European:

(1) În termen de 24 de ore de la înregistrare, Biroul Electoral Central aduce la cunoştinţa publică listele de candidaţi şi candidaturile independente pe care le-a primit, prin afişare la sediul său, la sediile birourilor electorale judeţene, ale birourilor electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi la sediul biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate, precum şi prin intermediul Societăţii Române de Televiziune şi al Societăţii Române de Radiodifuziune.

(2) Până la împlinirea a 45 de zile înainte de ziua de referinţă, alegătorii resortisanţi, alegătorii comunitari, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice şi alianţele electorale pot contesta candidaturile.

(3) Contestaţiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se depun în scris la Tribunalul Bucureşti şi se soluţionează de acesta în cel mult două zile de la înregistrare.

(4) Împotriva hotărârii se poate face apel, în termen de 24 de ore de la pronunţare, la Curtea de Apel Bucureşti. Apelul se soluţionează în termen de două zile de la înregistrare. Hotărârea este definitivă.

Conform art. 69 din acelaşi act normativ:

(1) Judecarea de către instanţe a întâmpinărilor, a contestaţiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului.

(2) Împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi nu există cale de atac.

Din perspectiva dispoziţiilor legale arătate, se constată că Decizia nr. 590A din data de 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind o hotărâre definitivă, în sensul prevăzut de art. 69 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, motiv pentru care recursul declarat de contestatorul A., prin Preşedinte B., urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A., prin Preşedinte B., împotriva Deciziei civile nr. 590A din data de 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

GGC - OB