Recurso against final appellate decision in electoral candidacy rejection declared inadmissible due to lack of cassation admissibility under special electoral law

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 10 aprilie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 41/D din 6 aprilie 2019, emisă de Biroul Electoral Central, prin care i-a fost respinsă candidatura independentă la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019.

Anexată contestaţiei, petentul a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7), art. 14 lit. a), art. 16 alin. (5) lit. a), d) şi e), alin. (6) şi (7), art. 17 alin. (1), (3) şi 4, art. 18 pct. 2, art. 19 pct. 1, art. 20 pct. 3 şi 4 prin raportare la cele ale art. 21, 24 şi 38 din Constituţia României, susţinând că i-au fost încălcate drepturile la apărare şi la un proces echitabil.

Prin Sentinţa civilă nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 33/2007; a respins, în rest, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă. A respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

La 13 aprilie 2019, contestatorul a declarat apel împotriva sentinţei nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la aceeaşi dată, sub acelaşi număr de dosar.

Constatând că apelantul-contestator a depus, în şedinţa publică din 14 aprilie 2019, cerere de recurs împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul art. 136 alin. (4) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a dispus înaintarea, pe cale administrativă, a recursului la Tribunalul Bucureşti.

Prin Decizia nr. 595 A din 14 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia excepţia necompetenţei specializate a instanţei în soluţionarea apelului, invocată de apelantul-contestator, ca neîntemeiată. A respins apelul formulat de apelantul-contestator A., împotriva Sentinţei nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, ca nefondat.

Recursul declarat de recurentul A. împotriva Sentinţei nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 335 din 17 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în sensul că s-a luat act de renunţarea recurentului la judecata recursului.

Împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs contestatorul A. la 16 aprilie 2019, ora 13:02. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 aprilie 2019, ora 12:00, sub nr. x/2019.

În motivarea recursului, contestatorul a susţinut că decizia atacată este nelegală din perspectiva faptului că instanţa de apel i-a încălcat drepturile garantate de art. 21 din Constituţia României.

De asemenea a arătat că litigiul a fost soluţionat de o instanţă necompetentă, cauza fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Prin rezoluţia din 22 aprilie 2019, Completul nr. 10 noul C. proc. civ. a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului, la 23 aprilie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor în condiţiile prevăzute de art. 159 teza a II-a din C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 33/2007.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, cererea de recurs este îndreptată împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei specializate a acestei instanţe în soluţionarea apelului, invocată de apelantul-contestator, şi a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator A. împotriva Sentinţei nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central.

Înalta Curte reţine că hotărârea supusă recursului a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect anularea Deciziei nr. 41/D din 6 aprilie 2019, emise de Biroul Electoral Central, prin care a fost respinsă candidatura independentă a recurentului-contestator la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019, urmare constatării neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi ale Deciziei Biroului Electoral Central nr. 9/D din 13 martie 2019.

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, care are caracter de normă specială, "Contestaţiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se depun în scris la Tribunalul Bucureşti şi se soluţionează de acesta în cel mult două zile de la înregistrare."

Alin. 4 al aceluiaşi articol prevede că "Împotriva hotărârii se poate face apel, în termen de 24 de ore de la pronunţare, la Curtea de Apel Bucureşti. Apelul se soluţionează în termen de două zile de la înregistrare. Hotărârea este definitivă."

Aceste dispoziţii legale au intrat în vigoare la 15 februarie 2013, potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 68 din 31 ianuarie 2013.

Potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

În consecinţă, Decizia nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, nefiind susceptibilă de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2019.

GGC - OB