Territorial jurisdiction for execution objection: Competence determined by debtor's current domicile at filing date

Asupra conflictului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, contestatoarea (debitoarea) A., în contradictoriu cu intimaţii - creditoarea B. prin C. SRL şi terţul poprit D. SA, a formulat contestaţie împotriva executării silite pornite împotriva sa în Dosarul execuţional nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc E., solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a dosarului şi desfiinţarea tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate împotriva sa în Dosarul de executare x/2012.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, a arătat că titlul în baza căruia s-a demarat executarea silită în anul 2009 este un contract de credit. Iniţial executarea s-a pornit împotriva debitoarei la cererea unităţii creditoare - F. SA. Ulterior, creanţa a fost cesionată către B..

La data de 12 aprilie 2012, pe rolul BEJ E. a fost înregistrată cererea creditorului iniţial - F. SA de continuare a executării silite împotriva contestatoarei-debitoare A., formându-se dosarul de executare nr. 422/2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 4558 din data de 19 iunie 2018, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială prevăzută de art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. este una exclusivă - "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea".

Instanţa a constatat că prin încheierea pronunţată la data de 16 iunie 2009 în Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Costeşti, a fost încuviinţată executarea silită a contractului de credit nr. x/17.08.2006 împotriva debitoarei - contestatoare A..

Prin încheierea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Costeşti s-a declarat instanţă de executare, având competenţa de soluţionare a cererii.

Totodată, instanţa a reţinut că judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea este, în lipsa unei dovezi contrare, judecătoria în circumscripţia căreia domicilia debitorul urmărit la data începerii executării silite.

Din actele depuse la dosar, precum şi din încheierea de încuviinţare a executării silite, rezultă că domiciliul contestatoarei la data deschiderii procedurii de executare silită era situat în comuna Popeşti, sat Slobozia, judeţul Argeş.

Pentru considerentele prezentate, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti - judecătorie în circumscripţia căreia se afla domiciliul debitorului urmărit la data deschiderii procedurii de executare silită, indiferent de modificările survenite în timp cu privire la domiciliul debitorului.

Prin Sentinţa civilă nr. 915 din data de 3 decembrie 2018 Judecătoria Costeşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cauzei este contestaţie la executare împotriva executării silite, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei îi revine instanţei de executare, instanţă care, potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. nu poate fi decât judecătoria în a cărei circumscripţie se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere că executarea silită se realizează prin poprire, la sediul terţului poprit, conform art. 456 din C. proc. civ., prin consemnarea sau plata făcută de terţul poprit, astfel încât, a concluzionat că instanţa în raza căreia are loc executarea prin poprire este instanţa de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

Constatând că în cauză terţii popriţi au sedii diferite, Judecătoria Costeşti a reţinut că instanţă de executare poate fi oricare din instanţele în circumscripţia cărora se află sediul oricăruia dintre terţii popriţi, astfel încât a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 - "instanţă în circumscripţia căreia îşi au sediul marea parte a terţilor popriţi".

Prin Sentinţa civilă nr. 601 din data de 5 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În motivare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare care face obiectul cauzei este instanţa în circumscripţia căreia se efectuează executarea silită.

Această instanţă nu poate fi oricare instanţă pe raza căreia au sediul instituţiile bancare cărora executorul judecătoresc le-a transmis, în cei 8 ani de executare silită, adrese de înfiinţare a popririi, cu atât mai mult cu cât, aşa cum a reţinut Judecătoria Costeşti, acestea au sediul în Bucureşti, sector 1 şi 2, Piteşti şi Sibiu.

Instanţa a concluzionat că, în lipsa unei dovezi contrare, judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul este instanţa de executare, care însă se determină în funcţie de domiciliul actual al debitorului şi nu în funcţie de domiciliul pe care îl avea acesta la data începerii executării silite.

Constatând că domiciliul actual al debitoarei se află în Piteşti, judeţul Argeş, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, actul de executare ce se contestă este ordonanţa de înfiinţare a popririi asupra sumelor şi veniturilor pe care debitorul A. le primeşte de la terţul poprit D. SA.

Dispoziţiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În funcţie de locul în care a fost efectuată executarea silită pentru recuperarea creanţei cuvenită creditoarei conform titlului executoriu, având în vedere că executarea silită propriu-zisă a îmbrăcat diverse forme şi s-a desfăşurat pe parcursul a 8 ani, de la data înregistrării dosarului de executare şi până în prezent, instanţa de executare, în accepţiunea dispoziţiilor art. 373 din C. proc. civ., putea fi diferită de la un act de executare la altul.

Instanţa de executare nu poate fi însă oricare instanţă pe raza căreia au sediul instituţiile bancare cărora executorul judecătoresc le-a transmis, pe parcursul executării silite, adrese de înfiinţare a popririi, cu atât mai mult cu cât acestea au sediul în Bucureşti, sector 1 şi 2, Piteşti şi Sibiu.

Atâta timp cât aceste adrese de înfiinţare a popririi au rămas fără efect şi nu au consemnate efectiv sume de bani, nu se poate concluziona că executarea silită are loc pe raza sectorului 1, 2, în Piteşti sau în Sibiu şi alege efectiv ca fiind instanţă de executare oricare din aceste instanţe.

De altfel, aşa cum reiese din adresa existentă la dosarul Judecătoriei Piteşti, societatea D. SA nu mai are calitatea de terţ poprit, executorul judecătoresc dispunând ridicarea popririi instituite asupra contului deschis la G. pe numele debitoarei, cu titlul de salarii provenind de la terţul poprit D. SA - motiv pentru care această societate nu mai poate fi avută în vedere în determinarea instanţei competente conform art. 373 din C. proc. civ.

În lipsa unei dovezi contrare, judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul este instanţa de executare, care însă se determină în funcţie de domiciliul actual al debitorului şi nu în funcţie de domiciliul pe care îl avea acesta la data începerii executării silite.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare care face obiectul prezentei cauze este instanţa în circumscripţia căreia se efectuează executarea silită în prezent.

Aşadar, având în vedere situaţia particulară a speţei, în determinarea instanţei competente interesează care era domiciliul debitorului la data sesizării instanţei cu soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv la data de 2 martie 2018.

Astfel cum reiese din copia cărţii de identitate depusă la dosarul Judecătoriei Piteşti, debitoarea A. avea domiciliul la data sesizării instanţei în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, astfel încât, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Piteşti.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB