Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 830/2019 AI generated

Restitution contestation appeal inadmissible where post-2011 recoding made Court of Appeal ruling final.

Case Number Decizia nr. 830/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (First Civil Section) dismissed as inadmissible the claimant’s appeal (recurs) against the final appellate decision of the Timișoara Court of Appeal, thereby upholding the prior rulings that rejected the claim as time-barred (the trial court had admitted the tardiness exception and dismissed the contestation). The dispute concerned a contestation under art. 26(3) of Law No. 10/2001 against a mayor’s decision rejecting a restitution notification, seeking annulment of that decision and recognition of the claimant’s entitlement to compensation. The decisive legal basis was the systematic interpretation of art. 26(3) of Law No. 10/2001 as amended by art. XII of Law No. 202/2010, read together with art. 7(1)–(2) of Law No. 76/2012 (implementing the Civil Procedure Code), and art. 634(1)(4) and art. 457(1) of the Civil Procedure Code, which provide that where a special law refers to a "recurs" before a court of appeal, the only available remedy after the new code is an appeal (apel), making the challenged decision final and not subject to further appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 7 din Legea nr. 76/2012; Restitution contestation appeal inadmissible where post-2011 recoding made Court of Appeal ruling final: The dispute concerned a contestation under art. 26(3) of Law No. 10/2001 against a mayor’s decision rejecting a restitution notification, seeking annulment of that decision and recognition of the claimant’s entitlement to compensation. The decisive legal basis was the systematic interpretation of art. 26(3) of Law No. 10/2001 as amended by art. XII of Law No. 202/2010, read together with art. 7(1)–(2) of Law No. 76/2012 (implementing the Civil Procedure Code), and art. 634(1)(4) and art. 457(1) of the Civil Procedure Code, which provide that where a special law refers to a "recurs" before a court of appeal, the only available remedy after the new code is an appeal (apel), making the challenged decision final and not subject to further appeal.

Keywords

AI generated
article of civil procedure interpretation of a judgment civil annulment restitution and compensation notification of the decision appealability of remand decision

Cited Legislation

AI generated
art. 488 pct. 8 din C. proc. civ
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A., indicând dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.
art. 493 alin. (3) din C. proc. civ
La data de 20 februarie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art.
art. 493 alin. (4) din C. proc. civ
civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ..
art. 493 alin. (5) din C. proc. civ
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 aprilie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., fără citarea părţilor.
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
Basis for determining that the decision of the Court of Appeal is final and not subject to appeal by recourse, leading to the dismissal of the recourse as inadmissible.
art. 7 din Legea nr. 76/2012
Used to interpret that the only appeal against the tribunal decision in matters of Law no. 10/2001 is the appeal, supporting the inadmissibility of the recourse.
art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ
Cited to establish that the challenged decision is final and not subject to recourse, justifying the dismissal as inadmissible.
art. 457 alin. (1) din C. proc. civ
Invoked to emphasize the legality of appeal means, reinforcing that no other procedural means can be used to reform a court decision.
AI generated
Decizia nr. 1489/2016
Restitution claim under Law No. 10/2001: recourse inadmissible; Court of Appeal decision final.
Decizia nr. 900/2019
Restitution claimant's appeal barred as inadmissible; Court of Appeal ruling final under restitution-law transitional provisions.
Decizia nr. 732/2021
Restitution Claim Under Law No. 10/2001; Appeal Dismissed as Inadmissible; Lower Court Decision Final
Decizia nr. 30/2024
Restitution claim under Law 10/2001: inadmissibility of extraordinary appeal due to finality of appellate decision
Decizia nr. 2161/2014
Restitution appeal inadmissible over finality bar under Article 483(2) Civil Procedure Code

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

Basis for determining that the decision of the Court of Appeal is final and not subject to appeal by recourse, leading to the dismissal of the recourse as inadmissible.

Art. 7 din Legea nr. 76/2012

Used to interpret that the only appeal against the tribunal decision in matters of Law no. 10/2001 is the appeal, supporting the inadmissibility of the recourse.

Art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Cited to establish that the challenged decision is final and not subject to recourse, justifying the dismissal as inadmissible.

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Invoked to emphasize the legality of appeal means, reinforcing that no other procedural means can be used to reform a court decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 227/16.02.2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a respins cererea de repunere în termen, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins ca tardivă contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Timişoara, Primarul Municipiul Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 126 din data de 13.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, decizie definitivă, s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei civile nr. 227/16.02.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A., indicând dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 20 februarie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.

La data de 20 februarie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor litigante, care nu au înţeles să depună punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 aprilie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar, reclamanta A. a solicitat instanţei admiterea cererii de repunere în termen privind contestaţia formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 778/2009 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi constatarea calităţii contestatoarei de persoană îndreptăţită la acordarea despăgubirilor.

Prin urmare, acţiunea reclamantei are ca obiect contestaţia împotriva unei dispoziţii emise în soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, fiind astfel incidente dispoziţiile înscrise în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, potrivit cărora "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Reiese, deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale sus menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. cu cele ale art. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010, cu referire la art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a C. proc. civ., rezultă că decizia recurată este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza supusă analizei, natura pretenţiei dedusă judecăţii, respectiv contestaţie împotriva dispoziţiei emisă în procedura Legii nr. 10/2001, se circumscrie dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din actul normativ evocat, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010, astfel încât, hotărârea curţii de apel nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 126/A din 13 septembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2019.

GGC - OB