Succession jurisdiction fixed at deceased's last-domicile court per death certificate; conflict resolved for Piatra Neamț Court.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 20.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei: să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului bunic, C., decedat la data de 25.04.2015, în Bucureşti, şi de pe urma defunctei bunici, D., decedată la data de 20.12.2017, în Bucureşti, sector 1; să constate că masa succesorală se compune din suma de 80.000 RON; să constate că moştenitoarele defuncţilor bunici sunt: B. - nepoată de fiu predecedat (E., decedat în anul 1994) şi A. - nepoată de fiu predecedat (F., decedat în anul 2013), în cote egale de 1/2; din succesiune; să dispună ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a făcut scurte consideraţii referitoare la competenţa instanţei, arătând că ultimul domiciliu real al defunctei D. a fost în Bucureşti, la pârâta B..

Prin Sentinţa civilă nr. 6450/25.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa a admis din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

În considerentele sentinţei, instanţa a invocat prevederile art. 118 din C. proc. civ. şi ale art. 954 alin. (2) din C. civ., arătând că "După cum se poate observa, în cadrul dispoziţiilor C. civ. sunt instituite reguli cu caracter procedural, referitoare la modalitatea de dovedire a locului unde a fost ultimul domiciliu al defunctului. Astfel, nu se poate pune în discuţie luarea în considerare a domiciliului de fapt, fără a fi înregistrat, în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile, în condiţiile în care există norme cu caracter special, referitoare la stabilirea ultimului domiciliu al defunctului, în materie succesorală. Totodată, trebuie avut în vedere că nu există nici un temei, inclusiv de drept, ce ar putea determina înlăturarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 954 din C. civ., în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.."

Prin Sentinţa civilă nr. 448 din 05.02.2019, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi, constatându-se intervenit un conflict negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că norma prevăzută de art. 954 din C. civ. nu are natura juridică a unei norme speciale care derogă de la norma generală, ci este o normă care se coroborează şi se completează cu norma generală, respectiv cu art. 91 alin. (2) şi (3) din C. civ.. Astfel, atunci când menţiunile din certificatul de deces nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepţia situaţiei în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

În speţa de faţă, ambele părţi au susţinut că ultimul domiciliu menţionat în certificatul de deces nu corespunde realităţii, în fapt defuncţii locuind în Bucureşti în ultima perioadă a vieţii lor, astfel că devine incident art. 91 alin. (2) şi (3) din C. civ., fiind decisivă deci recunoaşterea acestui aspect de către părţi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl constituie dezbaterea succesiunii autorilor C. şi D..

Potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.

Textul conţine norme legale imperative ce reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.

În ceea ce priveşte noţiunea de "ultimul domiciliu al defunctului", trebuie avut în vedere conţinutul art. 954 alin. (2) din C. civ., în care se prevede că:

"(1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. (2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Înalta Curte constată că ultimul domiciliu al defuncţilor a fost în Piatra Neamţ, str. x, jud. Neamţ, că defunctul C. a decedat în sectorul 5 al mun. Bucureşti, iar defuncta D. a decedat în sectorul 1 Bucureşti, conform certificatelor de deces aflate la dosarul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Aşadar, având în vedere textele de lege invocate mai sus, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, ca instanţa de la ultimul domiciliu al defuncţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB