Annulment of appeal for lack of statutory grounds upheld; reduced award against bar for unpaid phonogram royalties stands

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.08.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.400,16 RON (cu TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta punctului de lucru pe care îl administrează, în perioada 01.07.2013 - 31.07.2016;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 8,94 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie;

- obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul autorizaţie licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 12/05.01.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis în parte chemare în judecată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.400,16 RON (TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta barului situat în municipiul Sibiu în perioada 01.07.2013-31.07.2016 şi la plata sumei de 8,94 RON, actualizare cu indicele de inflaţie, s-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei să încheie autorizaţie licenţă neexclusivă cu reclamantul ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta la 600 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1067A din 22 noiembrie 2017, a admis apelul formulat de pârâta SC B. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 12/05.01.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 1.136 RON reprezentând despăgubiri echivalate cu remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, pentru perioada 01.07.2013 - 31.07.2016 şi la plata sumei de 7,5 RON, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC B. SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta SC B. SRL a arătat că nu există un contract încheiat între societatea pârâtă şi reclamant. Convenţia încheiata în 05.06.2013 are o valabilitate de 1 an, iar pârâta a revenit cu o notificare, rugând să se limiteze durata convenţiei la 3 luni. Întrucât nu s-a vrut, pârâta a anulat contractul de cablu şi a scos aparatul TV din incinta unităţii, ascultând doar ştiri.

Suma de 1.136 RON este calculată până la 31.07.2016, când pârâta nu mai avea nici cablu, nici aparat tv, renunţând la serviciile de cablu încă din 21 ianuarie 2014.

Se mai arată că suma de 1.136 RON nu este o sumă datorată, iar în perioada 01.07.2013 - 31.07.2016 pârâta a trimis nenumărate notificări către A. pentru anularea facturilor proforma. Se învederează că se trimit şi în prezent facturi proforma cu sume exorbitante şi că a trimis instanţei şi copia chitanţei 29216368 din data de 7 ianuarie 2014, din care rezultă că s-au plătit ultimele datorii societăţii de cablu.

A fost depusă la dosar solicitarea din data de 21.01.2014 de încetare a furnizării serviciilor aferente contractului nr. x, prin care a renunţat la serviciile de cablu cu societatea C..

Prezumţia de nevinovăţie poate fi răsturnată doar prin probe pertinente la cererea instanţei de a veni cu înregistrări care să ateste difuzarea de muzică ambientală. Or reclamantul nu a probat acest aspect şi nici nu are cum să îl dovedească, întrucât recurenta nu are contract de difuzare a programelor tv.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând nulitatea cererii de recurs pentru neindicarea şi nemotivarea vreunuia din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 18 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul nr. 9, în procedura de filtru, a dispus, prin rezoluţia din 19 septembrie 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 03.10.2018 intimatul A. a depus punct de vedere prin care a reiterat solicitarea de anulare a cererii de recurs ca nemotivată, în subsidiar arătând că solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat. A fost ataşat şi ordin de plată pentru suma de 400 RON achitată Cabinetului de avocatură D., învederând că se solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 1067A din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În completare, art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, privind elemente ale situaţiei de fapt contestate de recurentă, probele administrate, aprecierea acestora realizată de instanţa de apel, în sensul interpretării greşite a înscrisurilor de la dosarul cauzei.

Astfel, recurenta nu dezvoltă critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ci, în esenţă, invocă o interpretare greşită a probatoriului administrat în cauză; or, aceste susţineri prin care se tinde a demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanţe de recurs, în condiţiile în care dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, statuate expres în ipotezele de la pct. 1 - 8 ale aceluiaşi articol, normă imperativă, de ordine publică.

În aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulităţii recursului.

Având în vedere prevederile art. 453 C. proc. civ., recurenta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON către intimatul intimatul-reclamant A., reprezentând onorariu avocaţial, justificat cu ordinul de plată aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 1067A din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă SC B. SRL la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV