Conflict of jurisdiction resolved in favor of third-party garnishee's domicile in tax execution challenge

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 2 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. SRL a formulat în contradictoriu cu intimaţii B., Cabinet de avocat B., Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice, contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi nr. x din data de 21 septembrie 2017, comunicată către contestatoare în 16 octombrie 2017 în dosarul de executare nr. 806160, prin care a solicitat desfiinţarea titlului executoriu reprezentat de adresa de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi.

Judecătoria Focşani, prin Sentinţa civilă nr. 3672 din data de 27 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat cauza spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestaţia la executare se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

A constatat că, atunci când organul de executare este un organ fiscal, cum este cazul în speţă, instanţa de executare se determină prin aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ. potrivit cu care, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îţi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel, regulă de drept comun în materie de competenţă teritorială, competentă fiind instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul debitorului.

De asemenea, a arătat că nici în materie de poprire nu este reglementată o regulă specială, derogatorie de la regula conform căreia instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul debitorului, dispoziţiile art. 781 C. proc. civ. stabilind doar competenţa executorului judecătoresc.

Soluţia privind determinarea instanţei de executare prin raportare la domiciliul/sediul debitorului este şi cea aplicată ca urmare a constatării de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. prin Decizia nr. 348/2014, instanţa de executare fiind în prezent, potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Reţinând că în speţă domiciliul/sediul debitorului B. se află în municipiul Bucureşti, sector 3 şi întrucât din actele dosarului nu rezultă că executarea silită priveşte bunuri imobile aflate în circumscripţia Judecătoriei Focşani pentru a fi incidente dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este competentă să soluţioneze prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 26 iulie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 9797 din data de 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sector 3 şi Judecătoria Focşani, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală "(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în RON şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente".

Totodată, prevederile art. 236 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 stabilesc că: "În situaţia în care, la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înştiinţează despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi.

A reţinut şi prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015, conform cărora dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silită poate începe executarea silită a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod.

În cauză, instanţa a constatat că se contestă adresa de înfiinţare a popririi nr. x din data de 21 septembrie 2017 emisă în dosarul de executare silită nr. 806160, contestatoarea având calitatea de terţ poprit, iar principalul argument invocat în susţinerea contestaţiei este acela că nu datorează sume de bani debitorului urmărit silit.

În raport de dispoziţiile legale reţinute şi având în vedere că sediul social al contestatoarei este în judeţul Vrancea, a apreciat că Judecătoria Focşani este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersul judiciar iniţiat contestatoarea A. SRL, în calitate de terţ poprit, a învestit instanţa cu soluţionarea contestaţie la executare prin care a solicitat desfiinţarea titlului executoriu reprezentat de adresa de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi nr. x din data de 21 septembrie 2017, în dosarul de executare nr. 806160, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice (aflată în copie la dosarul Judecătoriei Focşani).

În susţinerea contestaţiei, contestatoarea A. SRL a invocat că între aceasta şi intimatul Cabinet de avocat B. nu mai există un raport juridic, iar toate creanţele sale faţă de acesta au fost stinse prin plată.

Potrivit dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală, care reglementează executarea silită a terţului poprit, în situaţia particulară în care organul de executare este un organ fiscal, "Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".

Aceste prevederi legale au caracterul unor norme speciale de competenţă care, potrivit principiului specialia generalibus derogant, se aplică cu prioritate faţă de orice alte dispoziţii de drept comun.

Prin urmare, în raport de prevederile legale anterior evocate şi având în vedere că sediul terţului poprit, contestatoarea A. SRL, este în judeţul Vrancea, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Focşani, în a cărei rază teritorială îşi are sediul terţul poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV