Jurisdictional conflict resolved: Satu Mare Court competent to hear enforcement challenge by water authority.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 5 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr. x/2018 contestatoarea Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2017 şi obligarea intimatului-creditor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 2359 din data de 14 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecăţii desfăşurate în Dosarul nr. x/2015 aparţine Administraţiei Bazinale de Apă Someş-Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române". Împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ţine de administrarea acelei cauzei şi care este permisă de dispoziţiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta. Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administraţiei, fără personalitate juridică şi - implicit - fără patrimoniu propriu, ori atribuţii în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calităţii de debitor al obligaţiei, câtă vreme aceasta nu deţine atribuţii proprii care să îi permită executarea obligaţiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligaţii care vizează - în calitate de debitoare - Administraţia Bazinală "Someş-Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă o unitate fără personalitate juridică.

A reţinut cele stabilite prin Ordinul nr. 1235 din data de 19 septembrie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, anexa 1, arătând că normele de aplicare a acestui ordin prevăd la art. 5.1.3. că, în cazuri justificate, pe seama instituţiilor publice fără personalitate juridică pot fi deschise la unităţile trezoreriei statului conturi de disponibilităţi pentru încasarea de la instituţia publică ierarhic superioară a unor sume din care vor fi efectuate plăţi în numerar numai pentru cheltuieli care au fost angajate, ordonanţate şi lichidate de ordonatorul de credite, în condiţiile legii, de natura drepturilor salariale, burse, ajutoare, alte drepturi sociale şi cheltuieli urgente care nu pot fi efectuate prin virament. La virarea sumelor în conturile instituţiilor publice fără personalitate juridică persoanele abilitate să efectueze plăţi din bugetele instituţiilor publice ierarhic superioare se vor asigura că au fost parcurse fazele de angajare, lichidare şi ordonanţare a cheltuielilor.

În conturile de disponibilităţi ale instituţiilor publice fără personalitate juridică acestea pot depune şi eventualele venituri proprii încasate în numerar din prestări în servicii sau alte activităţi care sunt aprobate din bugetele instituţiilor publice ierarhic superioare şi care se virează la termenele stabilite de ordonatorul de credite în conturile acestora.

A arătat că dispoziţiile art. 5.1.4. prevăd că deschiderea la unităţile trezoreriei statului pe seama instituţiilor publice fără personalitate juridică a conturilor de disponibilităţi prevăzute la art. 5.1.3. se efectuează numai cu aprobarea ordonatorului principal de credite, la propunerea conducătorului unităţii cu personalitate juridică în cadrul căreia funcţionează instituţiile respective, care va stabili şi natura sumelor ce se gestionează prin aceste conturi.

Instanţa a apreciat că o posibilă confuzie poate fi generată de maniera de identificare a debitoarei în cadrul hotărârilor care constituie titlu executoriu, prin folosirea titulaturii complete Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală "Someş-Tisa" - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, arătând, însă, că este evident că are calitatea de debitor entitatea care deţine personalitate juridică şi care - în puterea atribuţiilor conferite de lege - are capacitatea de a proceda la executarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de a lua decizii şi de a aloca fondurile bugetare care să asigure această executare.

Pe de altă parte, a reţinut, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestaţiei la executare, regula aplicabilă în materia competenţei este o regulă derogatorie de la dreptul comun şi este reglementată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale în materia organizării şi funcţionării Administraţiei Naţionale "Apele Române", dar şi din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 189/LMA din data de 14 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin pronunţarea Deciziei civile nr. 937/A din data de 24 octombrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, calitatea de debitor aparţine Administraţiei Bazinale "Someş-Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.

În acest context, instanţa a reţinut că însăşi actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJ B. au fost efectuate împotriva acestui debitor, căruia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate şi care este - de altfel - şi titularul cererii de chemare în judecată, având ca obiect contestaţie la executare.

A mai arătat că nu pot fi primite nici argumentele legate de încheierea contractelor de muncă cu entitatea Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, câtă vreme - astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune - aceasta nu a acţionat niciodată în nume propriu, ci ca reprezentant - fără personalitate juridică - al Administraţiei Bazinale "Someş-Tisa", iar decizia care a făcut obiectul analizei instanţelor care au pronunţat hotărârile ce constituie titluri executorii a fost emisă de către Directorul General al Administraţiei Naţionale "Apele Române", Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare acţionând ca entitate reprezentantă în teritoriu a structurii superioare Administraţia Bazinală "Someş-Tisa", la rândul său reprezentantă a unităţii centrale.

De asemenea, a apreciat că nici împrejurarea potrivit căreia încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de către Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reţinerea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare de către această instanţă de judecată, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale".

Or, această anulare poate viza inclusiv aspecte legate de încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă, iar calea prin care un astfel de aspect trebuie adus în discuţie este contestaţia la executare, care urmează a fi soluţionată de către instanţa de executare competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Raportat la aceste argumente, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare este întemeiată şi a fost invocată cu respectarea dispoziţiilor art. 130 raportat la art. 131 alin. (2) C. proc. civ. (instanţa având nevoie de verificări pentru stabilirea competenţei), motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu, cu consecinţa declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în raport de sediul debitoarei care are personalitate juridică şi ca ordonator principal de credite, potrivit Ordinului nr. 1.235/2003.

Prin Sentinţa nr. 7396 din data de 7 noiembrie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă şi stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. instanţa a constatat că necompetenţa materială sau teritorială exclusivă nu poate fi invocată decât la primul termen de judecată. În măsura în care la primul termen de judecată nici părţile, nici instanţa, din oficiu, nu au invocat excepţia de necompetenţă, competenţa instanţei iniţial sesizate se consolidează cu efecte retroactive. În acest caz, necompetenţa materială sau teritorială exclusivă a instanţei iniţial învestite nu mai poate fi invocată în nici o situaţie, nici măcar în căile de atac. Prin urmare, odată depăşit momentul procedural al primului termen de judecată, instanţa iniţial învestită cu încălcarea regulilor de competenţă materială sau teritorială de ordine publică devine singura instanţa competentă să soluţioneze cauza. O altă interpretare a art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu este posibilă întrucât ar lipsi această dispoziţie de orice efect, iar interpretarea normelor juridice trebuie făcută în aşa fel încât acestea să producă efecte.

A arătat că la primul termen de judecată în faţa Judecătoriei Satu Mare nu a fost invocată nicio excepţie de necompetenţă şi, prin urmare, Judecătoria Satu Mare a devenit, începând cu data de 22 martie 2018 singura instanţă competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Totodată, a apreciat că dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. nu constituie o excepţie de la această regulă, ci o excepţie de la prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă. În art. 131 alin. (2) C. proc. civ. legiuitorul a reglementat doar procedura prin care instanţa trebuie să îşi stabilească (ne)competenţa în ipoteza în care datele existente la dosar nu sunt suficiente pentru soluţionarea excepţiei la primul termen de judecată.

A considerat că art. 131 C. proc. civ. este o normă de excepţie şi, prin urmare, impune o interpretare restrictivă. Astfel, şi în acest caz chestiunea competenţei trebuie pusă în discuţia părţilor la primul termen de judecată, nu mai târziu, iar pentru lămurirea acestor aspecte, instanţa poate acorda un singur termen de judecată, nu mai multe.

Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, în speţă, necompetenţa Judecătoriei Satu Mare a fost sesizată abia după al doilea termen de judecată, la deliberare, prin urmare excepţia de necompetenţă nu a fost pusă în discuţia părţilor decât la al treilea termen de judecată, după repunerea cauzei pe rol, fiind evident că modul în care Judecătoria Satu Mare a înţeles să invoce şi să soluţioneze excepţia de necompetenţă nu constituie o aplicare a art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

A arătat că la primul termen de judecată Judecătoria Satu Mare nu doar că nu a pus în discuţie o eventuală necompetenţă a sa, dar în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., şi-a verificat competenţa şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial. Din moment ce la primul termen de judecată instanţa şi-a verificat competenţa în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., cunoscut fiind şi caracterul interlocutoriu al acestei încheieri, a apreciat că, la acel moment, instanţa nu a considerat că ar mai fi necesare lămuririle suplimentare la care face referire art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a făcut trimitere şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia s-a decis că, dacă invocarea excepţiei de necompetenţă s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, prima instanţă este competentă să judece.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare contestatoarea Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJ B..

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Judecătoria Satu Mare, prin încheierea nr. 3653 din data de 28 noiembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 a admis cererea formulată de BEJ B. şi a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJ B. împotriva debitoarei Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, cu sediul în municipiul Satu Mare, judeţul Satu Mare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 3653 din data de 28 noiembrie 2017 a Judecătoriei Satu Mare, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Satu Mare, ca instanţă de executare.

Înalta Curte reţine şi că, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În speţă, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, şi anume 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare, procedând la verificarea competenţei sale, a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, iar la următorul termen de judecată, 3 mai 2018, instanţa a rămas în pronunţare, dispunând amânarea pronunţării pentru data de 10 mai 2018, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei şi s-a fixat termen de judecată la data de 14 iunie 2018.

Or, Judecătoria Satu Mare a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale abia la termenul din 10 mai 2018, cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., anterior citate.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV