Territorial jurisdiction for consumer credit disputes based on statutory domicile registration versus effective residence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 31 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. SA, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la art. 3 pct. 3.12 din contractul de credit nr. x din data de 18 iunie 2008, privind comisionul de procesare de 2,2% şi eliminarea acesteia, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale şi restituirea sumei de 990 CHF, reţinută reclamantului, sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încheierii contractului şi până la restituirea efectivă; în baza principiilor nominalismului monetar şi impreviziunii, să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la art. 4 pct. 4.1 din acelaşi contract de credit şi eliminarea acesteia; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-Leu, la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului; rambursarea creditului la valoarea leu/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1880 din data de 16 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între reclamant (în calitate de împrumutat) şi C. (în calitate de codebitor) şi pârâtă (în calitate de împrumutător) s-a încheiat contractul de credit x din data de 18 iunie 2008, iar în temeiul contractului, pârâta a acordat cu titlu de împrumut sus-numiţilor suma de 45.990 CHF pentru o perioada de 264 de luni, pentru refinanţarea altor credite contractate în Ron la D., E. şi B., iar, la momentul încheierii contractului, reclamantul avea domiciliul în Bucureşti, str. x.

A arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afara de cazul când această competenţă este exclusivă. Conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot convenii alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1) numai după naşterea dreptului de despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

Dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. prevăd că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Totodată, a constatat că în mod efectiv domiciliul reclamantului, cât şi al codebitoarei C., se află în Bucureşti, str. x, imobil pe care aceştia l-au achiziţionat prin contractarea creditului imobiliar care formează obiectului contractului de credit nr. x

A apreciat că susţinerile reclamantului în sensul că în prezent aceştia nu mai sunt împreună şi nu mai locuieşte împreună cu aceasta nu au fost dovedite prin depunerea unei sentinţe de divorţ sau alte probatorii, în cazul unei despărţiri în fapt.

Instanţa a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 496 din data de 31 ianuarie 2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, arătat că domiciliul efectiv al reclamantului, în sensul de locuinţă este în municipiul Bucureşti, aspect ce rezultă şi din adeverinţa de salariat, şi anume adeverinţa nr. x din data de 26 ianuarie 2016 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, aflată la Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu Jiu de unde reiese că acesta are locul de muncă tot în Bucureşti.

Prin urmare, a apreciat că dispoziţiile art. 89 alin. (2) C. civ. cu privire la schimbarea domiciliului nu operează, reclamantul neavând intenţia de a avea în Târgu Jiu locuinţa principală.

A arătat că, în stabilirea competenţei teritoriale, legiuitorul a avut în vedere domiciliul efectiv al persoanei reclamante, locul unde aceasta efectiv locuieşte şi a reţinut că, la ultima actualizare a datelor cu caracter personal de către pârâtă, reclamantul nu a indicat o altă adresă de corespondenţă decât cea din Bucureşti, str. x, cu atât mai puţin o altă adresă de domiciliu.

De asemenea, a reţinut că, în ceea ce priveşte pretinsul domiciliu al reclamantului din Târgu Jiu, acesta nu este în fapt decât o reşedinţă, o locuinţă secundară ce poate fi stabilită doar prin simpla acceptare de luare în spaţiu dată de orice persoană proprietară a unui imobil, modificarea domiciliului putând fi făcută în scopul soluţionări favorabile a cererii, fiind cunoscută practica Tribunalului Gorj de a admite cererile de chemare în judecată ce au acest obiect

Prin Sentinţa civilă nr. 9801 din data de 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afara instanţelor prevăzute la art. 107 - 112 mai sunt competente:

"instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

A constatat că, în ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu, art. 87 C. civ. stabileşte că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitări drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde declară că îşi are locuinţa principală".

De asemenea, art. 86 alin. (1) C. civ. stabileşte faptul că cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească ori să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul sau reşedinţa, în ţară sau în străinătate, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Instanţa a apreciat că rezultă din conţinutul acestui articol că voluntarismul caracterizează stabilirea şi schimbarea domiciliului, titularul acestui drept putând alege în acest scop orice localitate din ţară sau din străinătate.

De asemenea, a constatat că acest drept îşi are fundamentul şi în prevederile art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, care dispun că "Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească sau să îşi schimbe în mod liber domiciliul sau reşedinţa, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege".

A reţinut că, în cauză, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, precum şi din înscrisul aflat la dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, începând cu data de 28 august 2017 domiciliul reclamantului din prezenta cauză se află în municipiul Târgu Jiu, str. 23 august nr. 71 A, fiind stabilit cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 97/2005.

Astfel, a apreciat că Judecătoria Târgu Jiu este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

În plus, a constatat că excepţia de necompetenţă teritorială a fost admisă la termenul din data de 23 februarie 2018, cu nerespectarea prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că primul termen la care părţile au fost legal citate a fost la data de 12 decembrie 2017, termen la care instanţa a amânat cauza pentru lipsă de apărare, fără a discuta competenţa de soluţionare a cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitări drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde declară că îşi are locuinţa principală".

Totodată, art. 91 alin. (1) din acelaşi cod statuează că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În speţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul A. la data de 29 august 2017 şi a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 31 august 2017.

La data iniţierii prezentului demers judiciar reclamantul avea domiciliul în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, astfel cum rezultă din cartea de identitate valabilă în perioada 28 august 2017 - 15 iulie 2027, aflată în copie la dosarul Judecătoriei Târgu Jiu şi din fişa de evidenţă aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii aparţine Judecătoriei Târgu Jiu, având în vedere că la data sesizării instanţei domiciliul reclamantului era în municipiu Târgu Jiu, judeţul Gorj, localitate aflată în circumscripţia teritorială a acestei judecătorii.

Totodată, Înalta Curte reţine că la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa Judecătoriei Târgu Jiu (12 decembrie 2017), instanţa nu a procedat la verificarea, din oficiu, a competenţei de soluţionare a cauzei, ci a dispus amânarea judecării pricinii, prin raportare la dispoziţiile art. 222 C. proc. civ.

Ulterior, la termenul din data de 16 martie 2018, a pus în discuţie şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare, nesocotind astfel dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV