Negative jurisdictional conflict resolved in favour of Târgu Jiu Court in CHF consumer claim over foreign-currency risk clause

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se constate, în baza principiilor nominalismului monetar şi impreviziunii, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la art. 5.1, în contractul de credit nr. x/29.11.2006 şi eliminarea acesteia; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu, la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului; rambursarea creditului la valoarea leu/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, suma solicitată, la data depunerii acţiunii fiind de 63.000 de RON, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 496 din data de 31 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în mod efectiv domiciliul reclamantului cât şi al codebitoarei C. se află în Bucureşti, str. x., imobil pe care aceştia l-au achiziţionat prin contractarea creditului. Susţinerea reclamantului în sensul că în prezent aceştia nu mai sunt împreună şi nu mai locuieşte împreună cu aceasta s-a arătat că nu a fost dovedită prin depunerea unei sentinţe de divorţ sau alte probatorii, în cazul unei despărţiri în fapt. De asemenea, domiciliul efectiv al reclamantului, în sensul de locuinţă în municipiul Bucureşti, s-a reţinut că rezultă şi din răspunsul reclamantului la interogatoriu, cât şi din adeverinţa de salariat, anume adeverinţa nr. x/26.01.2016 emisă de I.G.P.R. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, unde se reţine că acesta are locul de muncă tot în această localitate.

În stabilirea competenţei teritoriale legiuitorul a avut în vedere domiciliul efectiv al persoanei reclamante, locul unde aceasta efectiv locuieşte. S-a avut în vedere că, la ultima actualizare a datelor cu caracter personal de către pârâtă, reclamantul nu a indicat o altă adresă de corespondenţă decât cea din Bucureşti, str. x, cu atât mai puţin o altă adresă de domiciliu. De asemenea instanţa a reţinut că reclamantul a mai depus în anul 2015 o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 pe raza localităţii Timişoara, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, unde la acel moment era o practică favorabilă consumatorilor, iar pentru acest lucru reclamantul şi-a schimbat din nou domiciliul în localitatea Timişoara. Prin urmare s-a arătat că se poate observa o practică a reclamantului în a-şi schimba domiciliul, sperând că va obţine o hotărâre favorabilă dacă se va adresa unei alte instanţe judecătoreşti decât cea competentă să soluţioneze cauza, cu atât mai mult cu cât nu este singulară.

În ceea ce priveşte domiciliul reclamantului din Târgu Jiu, instanţa a reţinut că acesta nu este în fapt decât o reşedinţă, o locuinţă secundară ce poate fi stabilită doar prin simpla acceptare de luare în spaţiu dată de orice persoană proprietară a unui imobil, în cazul de faţă de un prieten, iar modificarea acestui domiciliu este făcută în scopul inducerii în eroare a instanţei de judecată, având în vedere că la nivel de ţară este cunoscută practica singulară a Tribunalului Gorj de a admite cererile de chemare în judecată ce au acest obiect - îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu, la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 9868 din data de 17 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că faţă de domiciliul reclamantului, precum şi în raport de sediul pârâtei, în baza art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt competente Judecătoria Târgu Jiu şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, acestea fiind instanţele între care reclamantul avea dreptul de a alege.

Reclamantul a optat pentru Judecătoria Târgu Jiu, ca instanţă de domiciliu. Această instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3, apreciind că domiciliul efectiv al reclamantului ar fi situat în sectorul 3.

Instanţa a reţinut că noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 C. civ., potrivit cărora: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". De asemenea, art. 86 alin. (1) din C. civ. stabileşte faptul că: "Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească ori să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul sau reşedinţa, în ţară sau în străinătate, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege". Dreptul enunţat îşi are fundamentul şi în prevederile art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, care dispun: "Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească sau să îşi schimbe în mod liber domiciliul sau reşedinţa, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege".

S-a mai reţinut că potrivit art. 91 din C. civ.: "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În cauză, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Târgu Jiu, începând cu data de 28.08.2017 (anterior introducerii cererii de chemare în judecată), domiciliul reclamantului A. se află în mun. Târgu Jiu, (...).

Instanţa a arătat că faptul că reclamantul are locul de muncă în Bucureşti nu este de natură a institui obligaţia pentru acesta de a-şi stabili domiciliul tot în Bucureşti, având în vedere că nu există obligativitatea stabilirii domiciliul în localitatea unde îţi desfăşori activitatea.

De asemenea, împrejurarea invocată, potrivit căreia, anterior sesizării instanţei, reclamantul ar fi avut domiciliul şi în Timişoara (schimbându-şi domiciliul şi cartea de identitate "pro causa" sperând ca va obţine o hotărâre favorabilă) nu pot fi reţinute sub aspectul determinării instanţei competente, care se realizează exclusiv prin raportare la data sesizării instanţei, anume 31.08.2017, fiind nerelevante schimbările anterioare referitoare la domiciliul reclamantului - consumator sau practica judiciară a altor instanţe.

În raport de aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitări drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde declară că îşi are locuinţa principală".

De asemenea, art. 91 alin. (1) din acelaşi cod statuează că: "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 31 august 2017.

La data iniţierii prezentului demers judiciar reclamantul avea domiciliul în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, astfel cum rezultă din cartea de identitate aflată în fotocopie la dosarul Judecătoriei Târgu Jiu.

Faţă de cele arătate, în raport de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii aparţine Judecătoriei Târgu Jiu, având în vedere că la data sesizării instanţei domiciliul reclamantului era în municipiu Târgu Jiu, judeţul Gorj, localitate aflată în circumscripţia teritorială a acestei judecătorii.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV