Supreme Court competence to hear appeal against tribunal revision decision: hierarchical jurisdiction principles limit extraordinary remedy review to Court of Appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 182 din data de 28 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. Râmnicu Vâlcea - lichidator judiciar pentru SC B. SRL Drăgăşani, în contradictoriu cu pârâţii C., D., Comisia locală de fond funciar Drăgăşani, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, Municipiul Drăgăşani - prin primar, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de 4.100 mp teren situat în intravilanul municipiului Drăgăşani; s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 16 ianuarie 2013, a schiţei aferente şi a planului parcelar pentru suprafaţa de 4.100 mp emise de Comisia locală de fond funciar Drăgăşani; s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. x din 11 iulie 2013 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea; au fost obligaţi în solidar pârâţii C. şi D. să plătească reclamantei suma de 12.476 RON despăgubiri civile; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă şi pârâţii C. şi D. până la concurenţa sumei de 1.000 RON, cu obligarea pârâţilor E. să plătească reclamantei suma de 625 RON cheltuieli de judecată.

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin decizia 1026 din data de 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, a admis apelul formulat de reclamanta A. - lichidator judiciar pentru SC B. SRL Drăgăşani, în contradictoriu cu pârâţii C., D., Comisia locală de fond funciar Drăgăşani, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea şi Municipiul Drăgăşani - prin primar împotriva Sentinţei civile nr. 182 din 28 ianuarie 2016 pronunţate de Judecătoria Drăgăşani în Dosarul nr. x/2013.

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pe intimaţii-pârâţi C. şi D. la 59.300 RON despăgubiri civile şi la 4.250 RON cheltuieli de judecată la fond către reclamantă.

A respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată apelantei-reclamante în apel ca neîntemeiat.

Prin aceeaşi decizie a respins apelul formulat de apelanţii-pârâţi C. şi D. împotriva încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2016 şi a Sentinţei civile nr. 182 din 28 ianuarie 2016, pronunţate de Judecătoria Drăgăşani în Dosarul nr. x/2013, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la data de 28 noiembrie 2017, sub numărul de dosar x/2017, revizuenţii C. şi D., în contradictoriu cu intimaţii A. Râmnicu Vâlcea - lichidator judiciar pentru SC B. SRL Drăgăşani, Comisia locală de fond funciar Drăgăşani, prin primar, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea şi Municipiul Drăgăşani, prin primar, au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1026 din data de 19 octombrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Prin Decizia civilă nr. 186/A din data de 15 februarie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1026, pronunţată la data de 19 octombrie 2017 în dosarul x/2013 A obligat pe revizuenţii să plătească intimatei A. suma de 1000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuenţii C. şi D., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 19 aprilie 2018, sub nr. x/2017.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 169 din data de 14 septembrie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 octombrie 2018, sub nr. x/2017, fiind trimis spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 9.

Prin rezoluţia din data de 6 noiembrie 2018, s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.

Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva hotărârii pronunţate în apel într-un litigiul în care reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea mai multor capete de cerere: revendicare imobiliară; constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 16 ianuarie 2013, a schiţei aferente şi a planului parcelar pentru suprafaţa de 4.100 mp emise de Comisia locală de fond funciar Drăgăşani; constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x din 11 iulie 2013 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea; despăgubiri civile.

Prin raportul de expertiză întocmit, în faza procesuală a fondului, de către expertul F., s-a reţinut că valoarea de circulaţie a terenului de 4.100 mp este de 131.200 RON, precum şi că valoarea de circulaţie imobilelor aflate pe terenul de 4.100 mp este de 59.300 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăseşte în conţinutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenţei de atribuţiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanţă -, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluţie legislativă diferită, prin indicarea expresă şi limitativă a cazurilor de atribuire a competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea intenţiei legiuitorului la edictarea normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condiţiile în care legiuitorul a limitat competenţa Înaltei Curţi la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competenţă, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd că "Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod" şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege".

Constatări similare se impun şi în privinţa art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conţine o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenţionat consacrarea Înaltei Curţi ca instanţă de drept comun pentru soluţionarea recursurilor.

Raţiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curţi îi revine prin lege competenţa de soluţionare a recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de alte instanţe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea şi aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competenţă în soluţionarea recursurilor, în absenţa unei norme exprese de competenţă în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "potrivit competenţei sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanţelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispoziţiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., curţile de apel sunt competente să soluţioneze recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Acest principiu a fost reţinut şi în Decizia nr. 18 din data de 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel".

Astfel, s-a reţinut că principiul organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 C. proc. civ., "presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă".

Cum în speţă, judecătoria a fost învestită în primă instanţă cu judecarea acţiunii, iar apelul şi revizuirea au fost soluţionate de tribunal, rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competenţa în materia recursului a instanţei supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curţii de apel şi, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanţelor), care să atragă competenţa de judecată în recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în revizuire de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Piteşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a recursului, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de revizuenţii D. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 186/A din data de 15 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV