Territorial competence for tax enforcement objections on immovables located in a different appellate district

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 11 februarie 2019, sub numărul 700/312/2019, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - AJFP Ialomiţa - Biroul Colectare şi Executare Silită Persoane Fizice, contestaţie la executare împotriva Procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. x din 14 ianuarie 2019, solicitând instanţei anularea procesului-verbal, restabilirea situaţiei anterioare şi ridicarea sechestrului instituit prin procesul-verbal contestat.

În motivare, contestatorul a arătat că, prin procesul-verbal nr. DJG_DEJ -3673 din data de 30 03.2018, organul fiscal a declarat starea de insolvabilitate a societăţii B. S.R.L., stabilind că la data emiterii procesului-verbal societatea are obligaţii fiscale în cuantum de 2.392.195 RON.

La data de 11 decembrie 2018, a fost emisă Decizia nr. DJG_DEJ-10653-7, prin care organul fiscal a decis angajarea răspunderii solidare a contestatorului în vederea realizării creanţelor fiscale ale societăţii B. S.R.L. în limita sumei de 2.234.840 RON, decizie împotriva căreia contestatorul a formulat contestaţie în temeiul art. 260 şi următoarele din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, a învederat că la data de 11 decembrie 2018 a fost emisă şi Decizia DJG_DEJ-10653-4 de instituire a măsurilor asigurătorii, iar la data de 21 ianuarie 2019, i-a fost comunicat procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunurile imobile contestate, contestatorul luând la cunoştinţă că s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile situate în Slobozia.

Prin Sentinţa civilă nr. 1848 din 22 august 2019, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Pucioasa, reţinând, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., la data deschiderii dosarului de executare silită de către creditoarea D.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Ialomiţa, domiciliul debitorului A. era în localitatea Pucioasa, satul Roşu, judeţul Dâmboviţa.

Prin urmare, această instanţă a arătat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar, în cauză, domiciliul debitorului este în Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Pucioasa, care este competentă să judece prezenta contestaţie la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pucioasa, prin Sentinţa civilă nr. 1342 din 15 octombrie 2019 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (4) coroborate cu art. 3 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, instanţa judecătorească competentă să soluţioneze contestaţia la executare se stabileşte în condiţiile C. proc. civ.

De asemenea, a mai arătat că dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. instituie o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, în situaţia urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare.

În cauza dedusă judecăţii, debitorul A. figurează cu domiciliul în Pucioasa, jud. Dâmboviţa, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Pucioasa, iar imobilele urmărite silit se află situate în Slobozia.

În raport de prevederile art. 116 C. proc. civ., instanţa a arătat că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, ceea ce presupune că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Conchizând, instanţa a reţinut că prin depunerea cererii la Judecătoria Slobozia, reclamantul a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei aflate în circumscripţia curţii de apel în care se află situate imobilele urmărite silit, conform dispoziţiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, prin care a contestat Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. x din 14 ianuarie 2019, motivat de faptul că nu datorează sumele pentru care s-au emis actele de executare.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 213 alin. (14) coroborate cu art. 260 şi următoarele din C. proc. fisc.

Dispoziţiile art. 213 alin. (14) C. proc. fisc. prevăd că "împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie la executare în conformitate cu prevederile art. 260 şi 261", iar potrivit art. 260 alin. (4) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă de urgenţă.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) din C. proc. fisc. , potrivit cărora dispoziţiile de procedură fiscală se completează cu dispoziţiile din C. civ. şi C. proc. civ., instanţa judecătorească competentă să soluţioneze contestaţia la executare se stabileşte în condiţiile C. proc. civ.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, stabilită în temeiul art. 651 C. proc. civ., iar în cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului (alin. (2) al 714 C. proc. civ.).

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că judecătoria de la locul situării imobilului devine competentă să soluţioneze contestaţia la executare numai în ipoteza în care imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, ipoteză care se regăseşte în speţă, întrucât contestatorul figurează cu domiciliul în Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti, iar bunurile imobile urmărite silit se află în Slobozia, care este în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, Înalta Curte va reţine şi prevederile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Slobozia, unde se află bunurile imobile urmărite silit, contestatorul a ales între cele două instanţe deopotrivă competente şi a stabilit astfel competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei aflate în circumscripţia curţii de apel în care sunt situate imobilele urmărite silit, conform dispoziţiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul A., în contradictoriu pârâta ANAF, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul A., în contradictoriu pârâta ANAF, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - LM