Res judicata effect of positive authority in revision for contradictory judgments; requirement that exception was not raised or discussed in prior proceedings

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 29 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Parohia Ortodoxă Sf. Cuvioasă Parascheva Rădăuţi, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Straja, revizuirea Deciziei nr. 1244 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 511 alin. (1) pct. 8 şi art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în sensul anulării acestei decizii.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a prezentat situaţia de fapt a litigiului, arătând că acţiunea în revendicare formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB), prin Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, în contradictoriu cu Statul Român şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, a fost respinsă prin Decizia nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins recursul declarat de FBORB - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Prin Decizia nr. 147/A/2013, Curtea de Apel Cluj a tranşat natura juridică a FBORB, ca fiind o fundaţie de drept public, înfiinţată prin lege şi dizolvată tot prin lege, iar proprietatea bunurilor din patrimoniul FBORB a aparţinut statului, fundaţia având doar un drept util, echivalentul dreptului real de administrare.

Ulterior, Romsilva a iniţiat un număr de 560 de litigii, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise unităţilor de cult, cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 1/2000, Dosarul nr. x/2017 făcând parte din acest grup de litigii.

Revizuenta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 40 din 10 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, în Dosarul nr. x/2017, în mod judicios, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de Romsilva şi s-a dispus anularea titlului de proprietate emis unităţii de cult, reţinându-se în motivare că FBORB nu a avut niciodată în proprietate terenuri forestiere pe raza Bucovinei, iar unităţile de cult nu puteau solicita reconstituirea unor terenuri din patrimoniul FBORB, întrucât nu se încadrau în ipoteza din Legea nr. 1/2000.

Prin Decizia civilă nr. 1244 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, a cărei revizuire se solicită, a fost admis apelul unităţii de cult şi a fost schimbată, în tot, sentinţa civilă nr. 40/10.01.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect anulare titlu de proprietate.

Revizuenta a învederat că Decizia nr. 1244 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava este potrivnică soluţiilor pronunţate în Dosarul nr. x/2010, respectiv Deciziei nr. 147/A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi Deciziei nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora le încalcă puterea lucrului judecat, întrucât s-a reţinut că FBORB a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei şi s-au repus în discuţie calificările şi dezlegările juridice definite asupra chestiunii litigioase din primul proces.

În cazul dedus judecăţii, revizuenta a arătat că a fost revendicat întreg patrimoniul din perspectivă juridică - dreptul de proprietate ca negotium iuris - şi din perspectivă economică, obiectul material al dreptului de proprietate, adică suprafeţele din fondul forestier şi construcţiile de pe acestea.

Conchizând, revizuenta a arătat că Tribunalul Suceava a înfrânt puterea de lucru judecat, întrucât a repus în discuţie calificările şi dezlegările juridice definitive asupra chestiunii litigioase din primul proces, în care s-a stabilit statutul FBORB, iar bunurile s-a stabilit că au aparţinut Statului român.

La data de 8 ianuarie 2019, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, a depus cerere de repunere în termen şi completare la cererea de revizuire, prin care a arătat că motivarea deciziei Tribunalului Suceava i-a fost comunicată ulterior formulării cererii de revizuire, respectiv la data de 6 decembrie 2018.

În continuare, revizuenta a susţinut că decizia Tribunalului Suceava încalcă lucrul judecat stabilit prin Deciziile civile nr. 147/A/2013 şi nr. 3332/2014.

Respingerea acţiunii de către Tribunalul Suceava, pe motiv că cele 30 de hectare restituite au fost proprietatea unităţii de cult (art. 29 alin. (2) sau au fost administrate de BOR (art. 29 alin. (3)1) este contrară dezlegărilor date de altă instanţă, în mod irevocabil, respectiv că suprafaţa respectivă a aparţinut Statului Român, FBORB având doar un drept util/drept real de administrare, iar Fundaţia nu a aparţinut Bisericii ortodoxe române.

A mai arătat că, în cauză, chestiunea litigioasă este aceeaşi - aceeaşi situaţie de fapt (înfiinţarea şi dizolvarea FBORB) şi vizează aceleaşi probleme de drept - natura juridică a FBORB/fundaţie de drept public, natura juridică a întregului patrimoniu aparţinând aceleiaşi entităţi juridice.

Dezlegarea Curţii de Apel Cluj şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a vizat întreg patrimoniul FBORB, iar nu doar anumite suprafeţe de teren. Prin urmare, contrar a ceea ce a reţinut, eronat, Tribunalul Suceava, conflictul juridic nu se referă la întinderea obiectului material al dreptului, ci la dreptul însuşi.

Revizuenta a arătat că este greşită susţinerea Tribunalului Suceava că nu există putere de lucru judecat pentru că nu s-a făcut dovada că suprafeţele disputate în prezentul litigiu sunt identice cu cele disputate în dosarul nr. x/2010, întrucât nu se pune problema "judecării din nou a unui proces terminat" unde se verifică identitatea obiectului material al "dreptului conflictat", ci a puterii lucrului judecat, respectiv a contrazicerii între două hotărâri judecătoreşti şi infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară.

Potrivit doctrinei relevante în materie, pentru a fi incident motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este obligatoriu să fie întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient să existe putere de lucru judecat, aspecte tranşate în mod definitiv (şi irevocabil) de o instanţă de judecată, ce au legătură cu cauza dedusă judecăţii, doar în acest mod putându-se restabili ordinea juridică şi respecta funcţia jurisdicţională a statului.

Revizuenta a învederat că un alt considerent reţinut de Tribunalul Suceava, cu încălcarea lucrului judecat, este că distincţia proprietar util/proprietar deplin, realizată de Curtea de Apel Cluj, este lipsită de relevanţă în cauza de faţă. Contrar considerentelor Tribunalului Suceava, distincţia îşi păstrează valabilitatea în orice litigiu în care FBORB este parte sau în care patrimoniul FBORB este invocat ca temei de orice alt subiect de drept. În cazul dedus judecăţii, distincţia este cu atât mai mult aplicabilă cu cât unitatea de cult s-a apărat invocând art. 29 alin. (3)1, adică un drept la reconstituire derivat din dreptul de înzestrare/folosinţă/administrare avut în patrimoniu, distinct de dreptul de proprietate.

De asemenea, Tribunalul Suceava a încălcat puterea lucrului judecat prin care s-a dezlegat natura juridică a participării BOR la gestionarea patrimoniului Fundaţiei BORB ca fiind parte din eforie/consiliul eparhial/consiliul de administraţie, şi nu ca având un drept real de administrare.

Argumentul principal reţinut în Dosarul nr. x/2010, pentru respingerea acţiunii FBORB, a fost nedovedirea dreptului de proprietate, iar nu nedovedirea amplasamentului.

În concluzie, revizuenta a arătat că rezultatul tuturor acestor considerente reţinute, în mod eronat, de către Tribunalul Suceava este nesocotirea lucrului judecat ce reiese din hotărârile pronunţate în Dosarul nr. x/2010, cu consecinţa admiterii, în mod nelegal, a cererii de apel formulate de unitatea de cult şi a respingerii acţiunii în nulitate formulată de Romsilva.

2. Apărările formulate în cauză

Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, arătând că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic şi, prin urmare, are dreptul să vegheze la respectarea legalităţii reconstituirii dreptului de proprietate.

Intimata Parohia Ortodoxă Sf. Cuvioasă Parascheva Rădăuţi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, şi lipsită de interes, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar între Decizia nr. 147/2013 a Curţii de Apel Cluj şi Decizia nr. 1244 din 26 octombrie 2018, a Tribunalului Suceava nu este triplă identitate de părţi, obiect şi cauză.

3. Concluzii scrise

La termenul de judecată din 9 octombrie 2019, revizuenta a depus note de şedinţă prin care a susţinut că cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 430 - 431 C. proc. civ., iar efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat (puterea de lucru judecat) nu presupune întrunirea triplei identităţi, ci existenţa unei legături între aspectul litigios supus judecăţii în cel de-al doilea proces şi acelaşi aspect, tranşat definitiv, de către o instanţă judecătorească anterioară.

A mai învederat că analizarea admisibilităţii revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, prin raportare la condiţiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu ignorarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reprezintă o încălcare a art. 430 - 431 C. proc. civ. şi nesocotirea interesului public, care înglobează atât celeritatea înfăptuirii actului de justiţie şi asigurarea bunei administrări a actului de justiţie şi a unei practici unitare, cât şi garantarea securităţii raporturilor juridice şi a efectivităţii normelor legale.

Revizuenta a subliniat că introducerea unei condiţii, şi anume aceea ca revizuentul să nu fi invocat şi instanţa să nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, este nelegală şi încalcă drepturile sale de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil (art. 21 din Constituţie), precum şi dreptul la un remediu efectiv (art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).

4. Procedura desfăşurată în faţa instanţei de revizuire

Prin Încheierea din 5 iunie 2019, Înalta Curte a constatat că, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de exercitare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, nu este în ipoteza formulării unei cereri de repunere în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, întrucât Decizia nr. 1244 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă a fost pronunţată la 26 octombrie 2018, iar cererea de revizuire a fost formulată şi motivată la 26 noiembrie 2018 (data depunerii la oficiul poştal - dosar), în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivarea depusă ulterior reprezentând doar o dezvoltare a motivelor iniţiale ale cererii de revizuire; referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire şi la lipsa de interes, invocate de către intimată, prin întâmpinare, s-a constatat că acestea nu au fost invocate ca veritabile excepţii procesuale, aceste aspecte urmând a fi analizate potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 5 iunie 2019, Înalta Curte a respins cererea formulată revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva de suspendare a judecăţii cererii de revizuire, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin Încheierea din 5 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de petenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Soluţia cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, prin cererea de revizuire formulată, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Parohia Ortodoxă Sf. Cuvioasă Parascheva Rădăuţi, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Straja, anularea Deciziei nr. 1244 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2017, pe motiv că încalcă puterea lucrului judecat a soluţiilor pronunţate în Dosarul nr. x/2010, respectiv a Deciziei nr. 147/A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi a Deciziei nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest sens, se constată că o primă analiză a admisibilităţii cererii de revizuire vizează împrejurarea dacă este necesară verificarea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care autoritatea de lucru judecat este invocată în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ, şi efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ce valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi - părţi, obiect, cauză.

În speţă, litigiul în care a fost pronunţată Decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a avut ca obiect o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi cu intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, Fundaţia Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava, A., B., C., D., E., F., E. şi G..

Cel de-al doilea litigiu în care a fost pronunţată Decizia nr. 1244 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava a avut ca obiect o acţiune întemeiată pe Legea nr. 1/2000, formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Parohia Ortodoxă Sf. Cuvioasă Parascheva Rădăuţi, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava şi Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Straja, pentru constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. x din 10 septembrie 2004, emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 30 ha teren identică amenajistic cu u.a.166A%, B%, E, F din U.P I Ocolul Silvic Falcău şi cadastral cu parcelele funciare nr. x din CF nr. x, respectiv 1490/3 din CF x şi cadastral cu parcela funciară nr. x din CF x Putna.

Or, analizând condiţia de admisibilitate care impune ca, în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în cauză, deoarece, din considerentele Deciziei nr. 1244 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, care face obiectul cererii de revizuire, rezultă că instanţa a examinat, în cuprinsul deciziei, autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 147/A/2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, atât din perspectiva efectului negativ, cât şi din cea a efectului pozitiv, şi a reţinut că, în primul litigiu, instanţele au fost învestite cu o acţiune în revendicare, iar în cel de-al doilea litigiu, cu o acţiune ce vizează nulitatea titlului de proprietate, titlu ce nu a fost analizat în cadrul acţiunii în revendicare, astfel că Tribunalul Suceava a constatat că este în prezenţa a două instituţii juridice diferite, care impun regimuri juridice diferite de dovedire a dreptului de proprietate; referitor la obiectul material, tribunalul a reţinut că suprafaţa supusă analizei în cauza de faţă nu este identică cu cea din dosarul soluţionat prin Decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi că nu se poate reţine că s-a dezlegat o chestiune litigioasă care să se impună în prezentul dosar.

Având în vedere cele anterior evocate şi cum instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, în cel de-al doilea litigiu, în faţa instanţei de apel, a fost analizată cuprinzător problema autorităţii de lucru judecat stabilită prin Hotărârile nr. 147A/2013 şi nr. 3332/2014, această chestiune constituind şi motiv de apel formulat de unitatea de cult, astfel că această cerinţă de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat, nu este îndeplinită în speţă.

Astfel, contrar opiniei revizuentei, cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat nu constituie o condiţie suplimentară adăugată celor prevăzute de dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu pune în discuţie încălcarea prevederilor art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum afirmă revizuenta.

Această cerinţă izvorăşte din natura juridică a instituţiei revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare (inclusiv, în situaţia în care competenţa de soluţionare este dată instanţei ierarhic superioară în grad celor care au pronunţat hotărârile pretins contrare), şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un "recurs la recurs", instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă, în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat, în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii, şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care exprimă natura caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, fundamentale, dar strict prevăzute de lege, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455 din 21 decembrie 2010).

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuenta a beneficiat atât în procesul de revendicare, cât şi în procesul vizând acţiunea în nulitate, în toate gradele de jurisdicţie, şi nu deschide părţii nemulţumite, astfel cum pretinde revizuenta, căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava împotriva deciziei nr. 1244 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimata Parohia Ortodoxă Sf. Cuvioasa Parascheva Rădăuţi de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 22.167,80 RON, potrivit facturii fiscale seria x din 20 decembrie 2089, depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că se impune reducerea cheltuielilor de judecată la suma de 6.000 RON, întrucât suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de criteriile impuse de norma legală. Această apreciere a instanţei nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat stabilit între părţile contractului de asistenţă juridică, ci este consecinţa evaluării cheltuielilor de judecată care trebuie să ţină cont de proporţia rezonabilă între suma achitată cu titlu de onorariu şi munca prestată de avocat şi complexitatea cauzei, criterii prevăzute expres de art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte va admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată şi o va obliga pe revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava la plata către intimata Parohia Ortodoxă Sf. Cuvioasă Parascheva Rădăuţi a sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava împotriva Deciziei nr. 1244 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, ca inadmisibilă.

Obligă pe revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava la plata către intimata Parohia Ortodoxă Sf. Cuvioasă Parascheva Rădăuţi a sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - LM