Nullity of asset contribution and merger deeds; validity of unsigned electronic request for electronic service and priority of appeal nullity over judicial aid requests

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 23 ianuarie 2017, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta fostă C., solicitând să se constate nulitatea absolută a Actului adiţional de aport patrimonial atestat sub nr. x din 20 mai 2008 de Birou Cabinet de avocat D. şi a actelor subsecvente de fuziune cu privire la bunul imobil situat în Bucureşti, compus din casă de locuit cu 2 camere, dependinţe şi terenul aferent de 175 mp, în valoare de 210.000 RON, să se dispună rectificarea cărţii funciare x a Municipiului Bucureşti, Sector 2 pe numele reclamantelor la data rămânerii definitive a hotărârii de constatare a nulităţii actului de transfer, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantele au invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. 2010, art. 948 alin. (1) pct. 1, 2 şi 4 C. civ. 1864, art. 966 C. civ. 1864, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, Titlul X al Legii nr. 247/2005 privind circulaţia juridică a terenurilor.

Prin cererea formulată la data de 23 mai 2017, reclamantele au precizat că denumirea actuală a pârâtei este E., conform extrasului din Registrul Naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial nr. 23186 din 16 martie 2017.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin Sentinţa nr. 1982 din 20 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâta E. (fostă C.), a constatat nulitatea absolută parţială a actului adiţional de aport patrimonial la Actul constitutiv nr. 4049 din 5 octombrie 2005 şi la statutul nr. 1048/05.10.2005 autentificate de B.N.P. F., Act adiţional atestat sub nr. x din 20 mai 2008 de Biroul Cabinetului de Avocatură D., precum şi a Actului de fuziune prin absorbţie autentificat sub nr. x din 8 iunie 2010 de acelaşi notar public, în ceea ce priveşte constituirea ca aport şi majorarea patrimoniului fundaţiei cu dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, a dispus rectificarea cărţii funciare nr. x a Municipiului Bucureşti Sectorul 2 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei C. şi înscrierii dreptului de proprietate al reclamantelor, în cote de 1/2 fiecare, asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 175 mp şi construcţie cu suprafaţă construită la sol de 35 mp şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.654,5 RON către reclamante şi la plata către stat a sumei de 2.654,5 RON, taxă judiciară de timbru pentru care reclamantele au beneficiat de reducere.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 62A din 21 ianuarie 2019, a anulat cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă E. pentru lipsa semnăturii.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta E., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Pârâta invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., arătând că prin hotărârea atacată a fost încălcat accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care atât instanţa de fond cât şi în apel, fără ca pârâta să fie reprezentată, deşi notificate, nu au pus în discuţia părţilor cererile sale, la instanţa de fond cererea prin care s-a invocat excepţia necompetenţei materiale, iar instanţa de apel ignorând cererile exprese prin care a solicitat citarea potrivit prevederilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ.

Este criticată decizia pronunţată de instanţa de apel, recurenta susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la procedura de citare şi învederând că instanţa a ignorat cererea pe care a formulat-o şi nu a luat act de conţinutul acesteia. Se arată că acest aspect privind comunicarea tuturor actelor de procedură în formă electronică a fost notificat atât la termenul din data de 12 noiembrie 2018, fiind transmisă cererea încă din data de 11 octombrie 2018 la adresa de e-mail x@x.ro la registratura instanţei, cât şi prin fax, dar şi ulterior odată cu cererea de amânare a cauzei prin care a sesizat instanţei faptul că s-a încălcat procedura de citare şi că în mod întâmplător a aflat de termenul de judecată, fără să fi consultat vreodată dosarul la arhiva instanţei.

Se mai arată că la data de 10 decembrie 2018, anterior termenului de judecată din 21 ianuarie 2019, deşi a înaintat instanţei cerere de amânare faţă de existenta în paralel a unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, nesoluţionată, cu sesizarea încălcării procedurii de citare faţă de cererea sa expresă anterioară, prin care a solicitat citarea potrivit prevederilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., pârâta a fost citată nelegal, sancţiunea vicierii citării fiind nulitatea.

Înregistrarea cererii la instanţa este indiscutabilă, se arată de către recurentă, faţă de ştampila şi semnăturile persoanelor însărcinate cu înregistrarea, prin care s-a acordat dată certă, ceea ce atrăgea obligaţia instanţei de a se conforma solicitării exprese de citare la adresa indicată.

Chiar presupunând că cererea de comunicare în formă electronică a actelor de procedură nu ar fi fost observată, recurenta învederează că exista cererea de amânare prin care a sesizat vicierea procedurii, cerere avută în vedere la termenul din data de 10 decembrie 2018.

Recurenta susţine că începând cu termenul din 12 noiembrie 2018 se constată lipsa încheierii care să se facă referire la această cerere privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare solicitată, actele procedurale de citare întocmite cu încălcarea prevederilor legale la toate celelalte termene de judecată ulterioare fiind viciate, ignorarea totală a unei cereri formulate de părţi fiind un alt motiv de casare a sentinţei.

Recurenta face referire şi la dispoziţiile art. 24 din Constituţie, art. 154 alin. (6) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, arătând că doar prin anularea hotărârii poate fi respectat în mod real dreptul la un proces echitabil.

Se mai arată că în aceeaşi maniera intempestivă a fost respinsă şi cererea de ajutor public judiciar ca lipsită de interes, instanţa încălcând flagrant dispoziţiile Legii nr. 76/2012, care prevăd că instanţa este obligată să soluţioneze orice cerere, dacă este cazul în baza principiilor generale ale dreptului, fiind nesocotite prevederile art. 5, 9 şi 14 C. proc. civ., recurenta făcând referire la principiile disponibilităţii şi contradictorialităţii

Raportat la cererea de scutire/eşalonare a taxei judiciare de timbru, se arată că instanţa de apel era obligată mai întâi să soluţioneze această cerere şi să procedeze la comunicarea încheierii pentru a da posibilitatea părţii să formuleze cerere de reexaminare în cazul în care ar fi fost nemulţumită de soluţia adoptată de instanţă, şi nu să constate ca fiind lipsită de interes cererea de ajutor public judiciar formulată şi să anuleze cererea de apel, ca nesemnată.

Prin această modalitate se arată că s-a încălcat principiul disponibilităţii, accesul la justiţie şi s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil, cu nesocotirea Tratatelor internaţionale privind drepturile omului şi în contradicţie cu jurisprudenţa CEDO.

Hotărârea dată în apel, fiind pronunţată cu neîndeplinirea procedurii de citare, se arată că este lovită de nulitate potrivit prevederilor art. 174 - 179 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin Încheierea din 22 octombrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta E. împotriva Deciziei nr. 62/A din data de 21 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017.

A fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, ora 900, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

A prorogat discutarea excepţiei netimbrării cererii de recurs pentru termenul din 26 noiembrie 2019.

S-a pus în vedere pârâtei E. să achite taxa judiciară de timbru datorată în contul unităţii administrativ-teritoriale în care persoana juridică îşi are sediul social, potrivit prevederilor art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013.

6. Apărările formulate în cauză

La data de 15 mai 2019 a fost înregistrată întâmpinarea depusă de intimatele B. şi A., întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A fost invocată şi excepţia netimbrării recursului, arătându-se că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru în contul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, cu toate că sediul său este în Alba Iulia, făcând referire la prevederile art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. S-a mai arătat că taxa judiciară de timbru trebuia achitată în termenul de 10 zile stabilit de instanţă, făcând referire şi la prevederile art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta E. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul este declarat împotriva unei decizii prin care a fost anulată cererea de apel pentru lipsa semnăturii apelantei.

Motivele invocate de pârâtă referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare care ar fi afectat şi legala transmitere a înştiinţării de a-şi semna cererea în original se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă, iar cele care vizează încălcarea dreptului pârâtei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa reţine în prealabil că, astfel cum rezultă din adresa aflată la dosar apel, pârâta E. a fost citată la adresa indicată în cererea de apel cu menţiunea de a depune cererea de apel semnată în original sau să se prezinte reprezentantul legal sau convenţional să o semneze.

Referitor la comunicarea acestei obligaţii către parte, din procesul-verbal aflat la dosar apel rezultă că la data de 7 august 2018 a fost depusă la cutia poştală a pârâtei adresa prin care i se aducea la cunoştinţă obligaţia de a semna cererea de apel.

Întâmpinarea depusă de reclamante a fost comunicată pârâtei la aceeaşi adresă la data de 17 septembrie 2018, fiind depusă la cutia poştală, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul de apel, iar în raport de obligaţia de a timbra cererea de apel cu suma de 2.652 RON, obligaţie ce i-a fost comunicată la data de 19 iulie 2018 (proces-verbal dosar apel), pârâta a şi înţeles să formuleze cerere de reexaminare la data de 24 iulie 2018, de unde rezultă că ştia de cursul dosarului şi a primit actele depuse la cutia poştală cel puţin până la data înregistrării la instanţă a cererii de alegere a comunicării actelor de procedură prin e-mail.

Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile pârâtei cu privire la încălcarea normelor procedurale privind îndeplinirea procedurii de citare.

Cauza a fost soluţionată în apel la termenul din 21 ianuarie 2019, termen pentru care pârâta a fost citată la adresa indicată prin cererea de apel, anume în Bucureşti, str. x, acesta fiind sediul procesual ales de către parte prin cererea de apel.

În speţă comunicarea citaţiei s-a realizat prin poştă, potrivit prevederilor art. 154 alin. (4) C. proc. civ.

Ceea ce critică pârâta este modalitatea de comunicare a citaţiei, susţinând nelegalitatea procedurii de citare prin prisma faptului că nu s-a realizat comunicarea citaţiei prin poşta electronică, făcând referire la prevederile prevederile art. 154 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că pârâta a transmis instanţei prin poşta electronică, la data de 11 octombrie 2018, o cerere de comunicare a tuturor actelor de procedură în format electronic, ce prezintă doar o semnătură scanată a semnatarului. Un alt exemplar al acestei cereri se regăseşte la dosar, însă şi acesta prezintă tot o semnătură scanată, înscrisul purtând o ştampilă cu menţiunea "conform cu originalul" dar fără a se atesta prin semnătură conformitatea cu originalul.

Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 455/2001, care stabileşte regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică şi al semnăturii electronice, pentru a oferi instanţei o garanţie a faptului că documentul este creat de persoana care l-a semnat, recurenta-pârâtă avea posibilitatea fie de a transmite prin poşta electronică cererea formulată, cu ataşarea unei semnături electronice valide, fie de a expedia prin poştă un exemplar al cererii, care să poarte semnătura sa olografă.

Faţă de lipsa semnăturii părţii, o astfel de cerere este privată de unul din elementele esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale şi nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

În aceste condiţii nu se poare reţine o încălcare a prevederilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., comunicarea citaţiei realizându-se de către instanţa de apel în mod legal, prin poştă, potrivit prevederilor art. 154 alin. (4) C. proc. civ., modalitate de comunicare ce nu este de natură să îngrădească dreptul pârâtei la un proces echitabil.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pârâta, citată fiind la adresa indicată în cererea de apel, avea cunoştinţă despre termenele fixate de instanţă.

Astfel, pentru termenul din 12 noiembrie 2018 a fost depusă de către pârâtă la data de 6 noiembrie 2018 o cerere de suspendare a judecării cauzei . La termenul din 12 noiembrie 2018 i s-a cerut din nou pârâtei să depună cererea de apel cuprinzând semnătura în original, iar pentru termenul stabilit de instanţă la data de 10 decembrie 2018 pentru soluţionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, termen pentru care i s-a solicitat pârâtei să depună documente privind veniturile din ultimele 3 luni anterioare formulării cererii, aceasta a depus răspuns la data de 5 decembrie 2018 .

Un alt motiv de recurs vizează cererea de ajutor public judiciar, în sensul că s-a constatat că aceasta este lipsită de interes, pârâta invocând încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încălcarea accesului la justiţie, a principiului disponibilităţii şi contradictorialităţii.

Înalta Curte reţine că în condiţiile în care pentru termenul de judecată din 21 ianuarie 2019 pârâtei i s-a solicitat să complinească lipsurile cererii de apel, în mod întemeiat s-a apreciat ca fiind lipsită de interes soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, raportat la faptul că examinarea cererii de apel urma să privească, prioritar, respectarea de către pârâtă a prevederilor art. 470 C. proc. civ. privind modul de sesizare a instanţei.

Exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procedurale este una dintre cele mai importante obligaţii pe care legea le impune părţilor litigante, în acest sens fiind şi prevederile art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă. Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător iar obligaţia de a semna cererea de apel ţine de legalitatea învestirii instanţei de apel, astfel că este nefondată critica pârâtei ce vizează respingerea ca lipsită de interes a cererii de ajutor public judiciar, în condiţiile în care excepţia nulităţii apelului pentru lipsa semnăturii primează soluţionării oricăror alte cereri formulate de parte.

Constatarea ca fiind lipsită de interes cererea de ajutor public judiciar nu poate fi privită ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a accesului la justiţie, a principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii, în condiţiile în care cerinţa prevăzută de art. 470 alin. (1) lit. e) privind semnarea cererii de apel este prevăzută de legiuitor sub sancţiunea nulităţii, potrivit dispoziţiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., astfel că impunea analizarea cu prioritate a cererii de apel prin raportare la aceste dispoziţii.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E. împotriva Deciziei nr. 62/A din data de 21 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2019.

GGC - LM