Territorial competence for forced execution against foreign-seated debtors: exclusion of representative's address under Civil Procedure Code Article 651(1)

Prin cererea formulată de BEJ A., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, sub numărul x/307/2019, s-a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor C. şi D., a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 588 din 26 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în dosar nr. x/2018.

Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin Sentinţa civilă nr. 2098 din 25 iulie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că sediile debitorilor C. prin mandatar E. şi D. prin mandatar E. S.R.L. sunt în Bucureşti, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., este competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

La rându-i, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 8494 din 2 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În pronunţarea soluţiei, instanţa a constatat că debitorii îşi au sediile în străinătate, iar sediul social ales este la S.C. E. S.R.L. din Bucureşti. Totodată, este lipsit de importanţă faptul că debitorii şi-au ales sediul la E. S.R.L., situat în Bucureşti.

Cum ambele debitoare sunt înregistrate în străinătate, iar din coroborarea înscrisurilor de la dosar rezultă, cu certitudine, că sediul social al acestora nu este în România, în speţă sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanţa de executare fiind cea de la domiciliul creditoarei.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite revine Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, la data de 24 iulie 2019, BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 588 din 26 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. x/2018, împotriva debitorilor C. prin mandatar E. şi D. prin mandatar E. S.R.L..

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuvinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, se constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Sighetu Marmaţiei s-a raportat la sediul mandatarului debitorilor, anume E. S.R.L. care se află în localitatea Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 3 s-a raportat la sediul debitorilor care este în străinătate.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, inclusiv a răspunsului primit din partea biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, Înalta Curte constată că debitorii C. şi D. au sediul în străinătate, respectiv Luxemburg şi Malta, fiind reprezentaţi în proces de mandatarul E. S.R.L., cu sediul în Bucureşti.

Este de reţinut că, sub aspectul stabilirii instanţei competente teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, nu prezintă relevanţă sediul procesual ales al debitorilor, la mandatarul E. S.R.L. - Bucureşti, indicat atât în cererea de executare silită, cât şi în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitorilor împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarei B., şi anume Judecătoria Sighetu Marmaţiei, având în vedere că aceasta este domiciliată în judeţ Maramureş.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.

GGC - MM