Consumer-protection rules void forum-selection clause; case assigned to consumer's domicile court.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 2700 RON reprezentând debite restante conform facturilor emise, obligarea pârâtei la plata dobânzilor contractuale în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, de la data scadenţei fiecărei facturi restante, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1025 - 1032 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1337 din 11 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea soluţiei, instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 121 şi 126 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, în speţă, este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului. Totodată, s-a avut în vedere că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor este interzisă convenţia asupra competenţei înainte de a se naşte dreptul la acţiune, sens în care clauza atributivă de competenţă stabilită prin dispoziţiile art. 14.5 din contractul încheiat între părţi nu a putut fi aplicată, fiind considerată nescrisă.

Prin Sentinţa civilă nr. 9616 din 12 septembrie 2019, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe contractul nr. xx din data de 24 mai 2014, de calificare şi prelucrare a sângelui din cordonul ombilical şi stocare în condiţii de criogenie a celulelor stem, în cuprinsul căruia se menţionează în mod explicit executarea obligaţiei la sediul S.C A. S.R.L., respectiv în Bucureşti. În plus, contractul conţine la art. 14.5 o clauză, în conformitate cu care "orice litigii apărute în timpul derulării contractului vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă aceasta nu este posibil, litigiile vor fi soluţionate de judecătoria de jurisdicţie conform sediului A.."

Nu sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu şi-a întemeiat acţiunea pe normele de drept care interesează materia protecţiei consumatorului, iar pârâta, care a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, nu s-a referit, în apărările şi argumentele pe fondul cauzei, la eventuala sa calitate de consumator, ci s-a apărat din perspectiva principiilor răspunderii civile contractuale. Mai mult, prima instanţă aflată în conflict nu a pus în discuţia părţilor calificarea litigiului, ca fiind unul formulat de un profesionist împotriva unui consumator.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de valoare redusă revine Judecătoriei Constanţa, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de valoare redusă cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 2700 RON, reprezentând debit restant în temeiul facturilor emise în baza contractului nr. xx din data de 24 mai 2014, de calificare şi prelucrare a sângelui din cordonul ombilical şi stocare în condiţii de criogenie a celulelor stem "Separare celulară", la care se adaugă dobânda contractuală în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculată de la data scadenţei facturilor fiscale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială a cererilor de valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun.

Prezentul litigiu a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite în cadrul anexei la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului.

Astfel, la punctul 1 din anexa anterior menţionată, operatorul economic este definit ca fiind "persoana fizică sau juridică autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii", iar la punctul 13 din aceeaşi anexă, se arată că este consumator "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale."

Prin urmare, în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine atât calitatea de profesionist a reclamantei care acţionează în cadrul activităţii sale de recoltare, transport, calificare şi stocare în condiţii de criogenie şi punere la dispoziţie ulterioară a componentelor sângelui şi cordonului ombilical, cât şi calitatea de consumator a pârâtei, fără a se menţiona în contract vreun scop din sfera activităţii comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normei de competenţă exclusivă, reglementate de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile." Totodată, scopul instituit prin reglementarea textului este de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie.

Conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., "În litigiile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

În pricina de faţă, se constată că părţile au stipulat, prin contractul încheiat, o clauză atributivă de competenţă, în favoarea instanţei judecătoreşti de la sediul A., care se află în Bucureşti (art. 14.5), însă nu se poate da eficienţă acesteia, deoarece a fost convenită anticipat, la momentul încheierii contractului, înainte de a se naşte dreptul la despăgubiri. În virtutea prevederilor art. 126 alin. (2) teza finală C. proc. civ., clauza menţionată se va considera nescrisă.

Faţă de cele expuse, raportat la calitatea părţilor, în aplicarea prevederilor art. 121 C. proc. civ., revine Judecătoriei Constanţa, în a cărei rază îşi are domiciliul pârâta B. (Bld. Al. Lăpuşneanu, nr. 73, mun. Constanţa, judeţ Constanţa), competenţa de soluţionare a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.

GGC - MM