Applicability of local council tax resolutions to civil liability for abusive occupation of public domain

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, reprezentaţi prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Cluj-Napoca, au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.531.053,80 RON, din care:

- 284.917.32 RON reprezintă debit principal, taxă pentru teren ocupat abuziv pe perioada februarie 2011 - decembrie 2016, datorată Consiliului local şi Municipiului Cluj-Napoca în baza abonamentelor/fişelor de calcul pentru teren chioşc nr. 1149, nr. 1150, nr. 1152, nr. 1153, pentru anii 2011 - 2016, şi nr. 1151 pentru anul 2011;

- 1.246.136,48 RON reprezintă majorări de întârziere calculate până la data de 9 decembrie 2016.

Reclamanţii au mai solicitat să fie obligată pârâta la plata majorărilor de întârziere în procent de 0,5%/zi de întârziere până la data plăţii efective a debitelor restante, să achite în continuare taxa pentru terenul ocupat abuziv până la eliberarea amplasamentelor, în sumă de 1.095 RON/lună, pentru locaţiile din str. x, P-ţa Unirii nr. 10 şi 23 şi 1.460 RON/lună pentru locaţia din str. x fn.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 266 din 23 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, împotriva pârâtei SC A. SRL.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin Primar şi Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, solicitând admiterea apelului cu consecinţa modificării în întregime a sentinţei pronunţate, în sensul admiterii acţiunii, cu eventuale cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 3/A din 11 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.

4. Motivele de recurs

Împotriva Deciziei nr. 3/A din 11 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, ambii reprezentaţi prin primar, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au invocat următoarele:

În mod eronat instanţa reţine inaplicabilitatea în cauză a hotărârilor Consiliului Local prin care s-a stabilit taxa pentru ocuparea domeniului public, motivat de faptul că părţile se află pe poziţie de egalitate, iar nu în raporturi de drept administrativ.

Hotărârile Consiliului Local Cluj-Napoca constituie actele normative în baza cărora s-a stabilit taxa pentru ocuparea domeniului public (HCL nr. 413/2011, HCL nr. 59/2013, HCL nr. 550/2013 şi HCL nr. 494/2014) şi au fost emise de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de autoritate a administraţiei publice locale, îndrituită cu atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale, conform art. 36 alin. (2) lit. c) şi alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

Taxa pentru ocuparea domeniului public a fost stabilită în baza art. 283 alin. (1) Codul fiscal. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol:

"Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de autorităţile deliberative interesate".

Astfel, raportat la prevederile legale enunţate mai sus, rezultă că legiuitorul, prin derogare de la prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codul fiscal, a transferat consiliilor locale competenţa de a aproba procedurile privind calcularea şi modul de plată a taxelor stabilite potrivit art. 283 alin. (1) Codul fiscal.

Taxa pentru ocuparea domeniului public reprezintă contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului ocupat fără titlu, calculată în Anexa V - privind taxa zilnică pentru amenajări de orice tip executate fără forme legale pe terenuri aflate în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, sub forma unei taxe de ocupare abuzivă de 15 RON/zi/mp.

Hotărârile de Consiliu local sunt aplicabile în toate situaţiile de ocupare abuzivă a domeniului public, ca o sancţiune pentru încălcarea dreptului de proprietate. Prin ocuparea neîntreruptă a domeniului public săvârşită de către intimata pârâtă în perioada 2012 - 2017, fără ca între părţi să existe raporturi contractuale, aceasta şi-a asumat o eventuală sancţionare a faptei prejudiciabile realizată astfel prin taxa instituită prin Hotărârile Consiliului Local.

În ceea ce priveşte stabilirea unilaterală a prejudiciului de către cel căruia i s-a încălcat proprietatea, recurenţii susţin că acesta nu se poate stabili decât unilateral de către proprietar, care trebuie să-l descurajeze pe ocupantul abuziv în a-i mai încălca dreptul de proprietate.

Între părţi nu există raporturi contractuale, astfel încât proprietarul şi eventualul chiriaş să cadă de acord asupra unei chirii, ci există doar raporturi delictuale generate de fapta ilicită a ocupantului abuziv. Aprecierea instanţei că sumele solicitate au fost stabilite fără acordul pârâtei şi, în consecinţă, nu-i pot fi opozabile, denotă o concluzie cel puţin bizară, aceea că ar trebui să soliciţi ocupantului fără titlu, care încalcă prin fapta sa ilicită unul dintre drepturile fundamentale constituţionale ale persoanei, dreptul la proprietate, acordul cu privire la stabilirea sancţiunii; aceasta situaţie ireală, cu siguranţă, nu poate exista în realitate, în condiţiile în care ocupantul fără titlu nu are nici un interes în stabilirea unei sancţiuni împotriva sa.

Ca urmare a neprelungirii contractului de asociere în participaţiune, pârâta şi-a asumat riscul de a se afla în sfera ilicitului civil, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta situaţie.

Până la un moment dat, pârâta şi-a desfăşurat activitatea de comerţ stradal conform Regulamentului privind activitatea de comerţ stradal pe raza Municipiului Cluj-Napoca, aprobat prin HCL nr. 120/2010, astfel că era familiarizată cu dispoziţiile cuprinse în acest Regulament. Astfel, pârâta cunoştea că, potrivit art. 4 din Regulament, "activitatea de comerţ stradal pe teritoriul Municipiului Cluj-Napoca se desfăşoară de către comercianţi persoane fizice sau juridice în baza contractului de închiriere/abonamentului de comerţ stradal pentru terenul proprietate publică sau privată a Municipiului Cluj-Napoca ocupat de mobilier stradal. La baza contractului de închiriere/abonamentului de comerţ stradal va sta dispoziţia primarului exprimată în baza Legii nr. 60/1991 sau certificatul de urbanism, după caz. În cazul în care este necesară eliberarea autorizaţiei de construire în baza Legii nr. 50/1991, contractul de închiriere va fi obţinut anterior autorizaţiei de construire".

Astfel, în condiţiile în care pârâtului nu i s-a prelungit contractul, acesta a devenit ocupant fără titlu al locaţiilor de furnizare presă-carte.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei, în sensul că procesele-verbale de constatare a contravenţiilor din anii 2012, 2016 şi 2017 nu dovedesc faptul că ocuparea fără titlu a domeniului public a persistat în timp, recurenţii susţin că încheierea în timp a acestor procese-verbale, prin care s-a constatat ocuparea domeniului public (în 8 iunie 2012, 6 ianuarie 2016 şi 8 ianuarie 2016 pentru amplasamentul din Piaţa Unirii nr. 10 şi nr. 23, în 13 iunie 2012 pentru locaţia din str. x fn., în 11 ianuarie 2016 pentru locaţia din str. x, în 31 ianuarie 2017 pentru amplasamentul din Piaţa Unirii nr. 10 şi nr. 23 şi str. x, în 9 februarie 2017 pentru locaţia din str. x fn.) dovedeşte neechivoc faptul că ocuparea fără titlu a domeniului public arătat a persistat în timp, începând cu anul 2012 şi până în anul 2017. Este vorba, în opinia recurenţilor, de o ocupare neîntreruptă, logică în desfăşurarea cursului firesc al ocupaţiei arătate; este o prezumţie simplă de ocupare continuă, în timp, a proprietăţii municipiului.

În ceea ce priveşte obligarea la plata taxei pentru terenul ocupat abuziv, până la eliberarea amplasamentelor, recurenţii susţin că prejudiciul invocat îndeplineşte condiţiile legale, respectiv, este cert şi nereparat.

Recurenţii mai arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii. Astfel, instanţa reţine că acţiunea civilă cu care a fost învestită nu poate cuprinde atât existenţa unor raporturi contractuale, cât şi delictuale. Recurenţii susţin că pretenţiile au fost întemeiate atât pe temei contractual, cu referire la abonamentele încheiate iniţial între părţi, cât şi pe temei delictual, în ceea ce priveşte ocuparea abuzivă de către pârâtă a proprietăţii Municipiului Cluj-Napoca. Temeiul răspunderii civile în baza căruia pârâta datorează reclamantului contravaloarea lipsei de folosinţă, este cel delictual, întrucât fapta de a lipsi o persoană de folosinţa bunului său se situează în sfera ilicitului, fiind fără echivoc un act nelegal, iar din perspectiva legii civile ea este o "faptă cauzatoare de prejudicii", intrând în sfera ilicitului civil.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 7 martie 2018 şi repartizat aleatoriu completului de filtru CF x.

Prin Rezoluţia din 3 mai 2018, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, iar după efectuarea formalităţilor de comunicare, întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

La 11 iulie 2018 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a opinat în sensul că recursul este inadmisibil, faţă de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, având în vedere Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin suplimentul la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit din dispoziţia completului de judecată, ca urmare a intervenirii Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 a Curţii Constituţionale, s-a opinat în sensul că recursul este admisibil în principiu.

Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare şi nu a depus punct de vedere la raport.

Prin Încheierea din 3 octombrie 2019 s-a admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen la 21 noiembrie 2019, în şedinţă publică, pentru soluţionarea pe fond a acestuia.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând legalitatea deciziei recurate, în raport cu criticile formulate de recurenţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă şi necontestate în apel, la 20 ianuarie 2000 a fost încheiat între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi SC A. SRL contractul de asociere în participaţiune nr. x/20 ianuarie 2017, având ca obiect exploatarea terenului aparţinând domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, ocupat cu reţeaua de comerţ stradal cu profil de comercializare presă şi carte. Valoarea dreptului de folosinţă a terenului a fost stabilită la 1.500.000 ROL/an/amplasament, sumă ce se va indexa anual cu rata inflaţiei sau 1% din profitul brut al obiectivului asocierii, dar nu mai puţin de 1.500.000 ROL/an/amplasament pe toată durata asocierii.

La 1 ianuarie 2011 contractul de asociere în participaţiune a încetat prin ajungerea la termen. În anii 2011 şi 2012, deşi cu debitorul nu s-a încheiat nici un contract de închiriere, s-au întocmit pentru locaţiile în care SC A. SRL comercializa presă şi carte, abonamente pentru teren stradal, conform art. 4 din Regulamentul privind activitatea de comerţ stradal pe raza Municipiului Cluj-Napoca, aprobat prin HCL nr. 120/2010, potrivit căruia "activitatea de comerţ stradal pe teritoriul Municipiului Cluj-Napoca se desfăşoară de către comercianţi persoane fizice sau juridice în baza contractului de închiriere/abonamentului de comerţ stradal pentru terenul proprietate publică sau privată a Municipiului Cluj-Napoca ocupat de mobilier stradal".

Pentru anii 2013, 2014 şi 2015 s-au întocmit pentru terenurile ocupate, fişe de calcul, sumele fiind calculate în baza HCL nr. 59/2013, nr. 550/2013 şi nr. 494/2014, care au stabilit o taxă de 15 RON/mp/zi pentru amenajările de orice tip executate fără autorizaţie de construire.

Referitor la tipul de răspundere ce stă la baza pretenţiilor formulate, în motivarea recursului recurenţii au arătat că pretenţiile au fost întemeiate atât pe temei contractual, cu referire la abonamentele încheiate iniţial între părţi, cât şi pe temei delictual, în ceea ce priveşte ocuparea abuzivă de către pârâtă a proprietăţii Municipiului Cluj-Napoca.

În acord cu susţinerile recurenţilor referitoare la temeiul de drept al pretenţiilor, instanţele de fond şi de apel au examinat pretenţiile aferente anilor 2011 şi 2012 din perspectiva regulilor aplicabile răspunderii civile contractuale, reţinând că abonamentele depuse la dosar nu au fost semnate de către pârâtă, nefiind opozabile acesteia, sumele fiind stabilite în mod unilateral de către reclamanţi. Întrucât pârâta nu şi-a asumat obligaţia de a achita sumele menţionate în abonamente, aceasta nu poate fi obligată pe temei contractual la plata respectivelor sume.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii în pretenţii privind plata sumelor consemnate în abonamente şi a unor penalităţi calculate la acestea, solicitate pe temeiul răspunderii civile contractuale, recurenţii nu au formulat critici de nelegalitate în motivele de recurs, astfel încât soluţia pronunţată de instanţa de fond, menţinută în apel, cu privire la aceste pretenţii, a intrat sub puterea lucrului judecat.

Susţinerea recurenţilor în sensul că pârâta era familiarizată cu Regulamentul privind activitatea de comerţ stradal pe raza Municipiului Cluj-Napoca, aprobat prin HCL nr. 120/2010 şi că, urmare a neprelungirii contractului de asociere, şi-a asumat riscul de a intra în sfera ilicitului civil, nu poate fi calificată ca o critică de nelegalitate în ce priveşte respingerea pretenţiilor corespunzătoare anilor 2011 şi 2012. Recurenţii nu combat prin argumente juridice raţionamentul instanţei de apel cu privire la lipsa unui acord de voinţă între părţi care să justifice răspunderea contractuală a pârâtei şi nici nu pot schimba în calea de atac temeiul juridic al pretenţiilor, neputând susţine în această fază procesuală necesitatea unei analize pe temei delictual a pretenţiilor solicitate în baza abonamentelor pentru teren stradal emise conform Regulamentului privind activitatea de comerţ stradal pe raza Municipiului Cluj-Napoca, aprobat prin HCL nr. 120/2010.

În privinţa capătului de cerere având ca obiect despăgubirea pentru ocuparea abuzivă a terenului, calculată în raport cu taxa pentru ocuparea abuzivă de 15 RON/mp/zi, pe baza fişelor de calcul întocmite pentru anii 2013-2016, a capătului privind majorările de întârziere aferente şi a capătului privind obligarea pârâtei de a achita în continuare taxa pentru ocuparea abuzivă, până la eliberarea amplasamentelor, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au dovedit ocuparea abuzivă în toată această perioadă, deoarece au depus doar câteva procese-verbale de contravenţie (trei din iunie 2012, trei din ianuarie 2016 şi patru din ianuarie şi februarie 2017). A considerat instanţa de apel că reclamanţii ar fi trebuit să încheie câte un proces-verbal de contravenţie în fiecare lună, în acest mod putând dovedi ocuparea continuă a terenului de către pârâtă în perioada de timp menţionată în acţiune.

S-a mai reţinut, în considerentele deciziei recurate, că raporturile dintre reclamanţi şi pârâtă, supuse analizei în prezenta cauză, sunt raporturi de drept civil, în care părţile se află pe poziţie de egalitate, iar nu raporturi de drept administrativ, astfel că nu le sunt aplicabile hotărârile de consiliu local invocate de către apelanţi, care sunt acte administrative, indiferent de scopul urmărit la emiterea lor.

Nu există, în opinia instanţei de apel, niciun argument pentru a se reţine că pârâta şi-a asumat o eventuală sancţionare a faptei prejudiciabile, realizată astfel prin taxa instituită prin hotărârea consiliului local, cât timp fapta este una civilă, iar hotărârea de consiliu local este un act administrativ, act unilateral, neaplicabil în raportul juridic civil, reglementat prin esenţa sa de principiul bilateral al acordului şi de cel al egalităţii părţilor.

În lipsa unui act civil încheiat prin acordul de voinţă al părţilor, nu sunt aplicabile taxele arătate, care au la bază voinţă părţii de a intra în raportul civil, iar în ce priveşte fapta civilă, chiar ilicită, nu există un argument de a muta probaţiunea de pe tărâmul dreptului civil pe cel a dreptului administrativ.

A mai reţinut instanţa de apel că, în situaţii de ocupare fără titlu a proprietăţii, proprietarul nu poate evalua unilateral prejudiciul produs de ocupantul fără titlu, proprietatea fiind protejată în mod egal, indiferent de titular, în raporturile juridice civile.

Raţionamentul instanţei de apel, cu privire la lipsa efectelor hotărârilor consiliului local în raportul juridic dedus judecăţii, este greşit, deoarece instanţa de apel ignoră faptul că un act administrativ cu caracter normativ, elaborat şi adoptat cu respectarea condiţiilor legale, are caracter obligatoriu în domeniul pe care îl reglementează, independent de natura procedurii în cadrul căreia este invocat. Potrivit art. 49 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada adoptării hotărârilor de consiliu local invocate în prezenta cauză, "hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică".

Sub aspectul sferei de reglementare, actele administrative cu caracter normativ adoptate de autorităţile publice locale, întocmai ca şi cele adoptate la nivel central (cum sunt ordonanţele sau hotărârile Guvernului), pot conţine dispoziţii normative aplicabile într-o diversitate de raporturi juridice, inclusiv în raporturi juridice civile, cum sunt cele referitoare apărarea proprietăţii publice a respectivei unităţi administrativ teritoriale.

Actul normativ adoptat de autoritatea administraţiei publice locale, din momentul intrării sale în vigoare, guvernează deplin relaţiile sociale la care se referă, nimeni neputând să se sustragă aplicării sale pe motiv că nu cunoaşte legea, fiind aplicabil principiul nemo censetur ignorare legem, existând deci o prezumţie absolută de cunoaştere a legii.

Hotărârile consiliului local cuprind norme juridice prin care această autoritate a administraţiei publice locale, reglementată de art. 120 - 121 din Constituţie, rezolvă problemele de interes local care sunt de competenţa sa de soluţionare şi, totodată, îşi manifestă autoritatea în unitatea administrativ-teritorială. Fiind acte de realizare a atribuţiilor conferite de lege, hotărârile consiliului local reprezintă acte administrative obligatorii şi executorii, cu condiţia respectării legii.

Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, adoptate în temeiul art. 283 alin. (1) din Codul fiscal şi art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 (în privinţa ambelor dispoziţii legale referirea fiind făcută la forma care era în vigoare la acea dată) şi invocate ca temei al pretenţiilor privind despăgubirile pentru ocuparea abuzivă a terenului în perioada 2013 - 2016, au reglementat anual taxele şi impozitele locale, aplicabile în unitatea administrativ teritorială, printre acestea fiind şi taxa de 15 RON/mp/zi pentru ocuparea abuzivă a domeniului public.

Scopul acestei taxe a fost tocmai acela de a sancţiona fapta delictuală constând în ocuparea fără drept a terenului proprietatea publică a unităţii administrativ teritoriale. Caracterul administrativ al acestor acte normative nu limitează aplicabilitatea lor doar în raporturile de drept administrativ, obligativitatea normei care a instituit această taxă putând fi invocată, ca în cazul oricărei alte norme legale, în orice litigiu care vizează ocuparea fără drept a proprietăţii publice, cum este şi litigiul de faţă.

Împrejurarea că pârâta nu a semnat fişele de calcul este irelevantă, deoarece acestea nu au decât un rol contabil, de cuantificare a prejudiciului. În raport cu natura delictuală a răspunderii invocate de reclamanţi, instanţa trebuia să verifice îndeplinirea condiţiilor acestui tip de răspundere civilă (fapta ilicită, vinovăţia, prejudiciul şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu), lipsa acordul pârâtului cu privire la stabilirea despăgubirii împotriva sa fiind chiar motivul care-i determină pe reclamanţi să apeleze la justiţie, neputând constitui un motiv de respingere a acţiunii.

În raport cu argumentele anterior expuse, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de apel reţinând în mod greşit că hotărârile Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin care s-a stabilit taxa pentru ocuparea abuzivă a proprietăţii publice, nu produc efecte în litigiul de faţă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la reţinerea eronată de către instanţă a faptului că procesele-verbale de contravenţie nu dovedesc persistenţa în timp a ocupării terenului, Înalta Curte constată că o astfel de critică nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind o problemă de apreciere a probatoriului, care nu intră în verificările pe care le poate face instanţa de recurs.

Nici critica încadrată de recurenţi în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi primită, întrucât, deşi se susţine că hotărârea recurată ar cuprinde motive contradictorii, nu rezultă care sunt acestea, recurenţii reluând susţinerile referitoare la temeiul şi condiţiile răspunderii civile delictuale.

Având în vedere aspectele anterior reţinute, precum şi faptul că instanţa de apel a menţionat în motivarea deciziei recurate că, prin procesele-verbale de contravenţie depuse la dosar s-a dovedit săvârşirea faptei ilicite, constând în ocuparea abuzivă a domeniului public, în anumite perioade (fără a le stabili cu exactitate), însă a respins în integralitate acţiunea, Înalta Curte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., admite recursul şi casează decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, urmând ca instanţa de rejudecare să examineze elementele răspunderii civile delictuale ţinând seama de aspectele dezlegate prin prezenta decizie de casare şi în raport cu perioadele pentru care s-a făcut dovada ocupării abuzive de către pârâtă a proprietăţii publice a Municipiului Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin Primar şi Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar împotriva Deciziei nr. 3 A din 11 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.

GGC - LM