Appeal against an appeal on the admissibility of a prior appeal held inadmissible and final
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, rendering the decision final with no further avenue for recourse. The dispute involved a procedural challenge where the appellant sought to review a Court of Appeal decision that had previously rejected his own appeal against a lower court order; the core issue was whether such a ruling on the admissibility of an appeal could itself be subject to further appellate review. Relying on Articles 483(1) and 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, the Court held that decisions rendered on appeals are final and not subject to further appeal, thereby characterizing the current filing as an impermissible "appeal against an appeal." The Court emphasized the principle of legality of legal remedies under Article 457(1), concluding that recognizing an appeal in circumstances not expressly provided by law would violate both statutory procedure and constitutional equality before the law, thus confirming the finality of the prior judicial act.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against an appeal on the admissibility of a prior appeal held inadmissible and final: Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 430 din 9 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 septembrie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 26 septembrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Raportul a fost comunicat părţilor la 2 - 4 octombrie 2019.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 21 noiembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Reclamantul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului, ca fiind inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.
Cum în speţă recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunţate în soluţionarea unui alt recurs, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 430 din 9 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 430 din 9 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.
GGC - MM