Property Boundary Dispute; Nullity of Cassation Appeal for Lack of Statutory Grounds

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 2 mai 2019, la Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs împotriva împotriva Deciziei civile nr. 118/2019 din data de 11 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 7 mai 2019, sub nr. x/2019, şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată, în sensul anulării hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2013 şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii formulate în sensul stabilirii, în mod corect, a liniei de hotar ce delimitează proprietatea revizuenţilor de cea a intimaţilor, respectiv pe aliniamentul C-N din raportul de expertiză întocmit în cauză şi, implicit, admiterea acţiunii în revendicare, în sensul obligării intimaţilor să le lasă în deplină proprietate suprafaţa de 25 mp teren situat între punctele C-N, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Recurenţii au învederat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural, fiind încălcate dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.. Au arătat că graniţa corectă este cea de pe aliniamentul C-N‚ fapt confirmat şi de alte expertize tehnice topometrice anterioare întocmite în dosarul civil nr. x/2009 al Judecătoriei Roman, fiind pronunţată o hotărâre definitivă în acest sens. Astfel, au considerat că hotărârea pronunţată în dosarul anterior menţionat are putere de lucru judecat cu privire la stabilirea liniei de hotar, iar prin pronunţarea hotărârilor judecătoreşti atacate cu prezenta revizuire s-a încălcat această autoritate, fiind astfel în prezenţa unor hotărâri potrivnice.

În continuare, recurenţii au expus pe larg situaţia de fapt, arătând că în prezentul dosar a fost efectuată o altă expertiză tehnică, prin care s-a identificat terenul, raportat, pe de o parte, la schiţa anexă a contractului de vânzare-cumpărare, care stabileşte linia de hotar, în mod corect, pe aliniamentul C-N, iar pe de altă parte, la documentaţia cadastrală întocmită de către intimaţi, potrivit căreia a fost stabilită o altă linie între proprietăţi.

Au mai arătat recurenţii că, în mod greşit, instanţa de fond a avut în vedere această a doua ipoteză, ignorând valabilitatea schiţei anexă a contractului de vânzare-cumpărare şi a stabilit linia de hotar pe aliniamentul D-15-N-L. De remarcat în acest sens sunt concluziile din completarea la raportul de expertiză întocmit de C., care a concluzionat că în situaţia alegerii variantei raportate la documentaţia cadastrală a intimaţilor se impune anularea schiţei de plan care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare; însă acest aspect a fost tranşat, în mod definitiv, prin dosarul nr. x/2009.

Recurenţii au considerat că hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2009 are autoritate de lucru judecat, stabilind, în mod cert, linia de hotar dintre cele două proprietăţi, analizând totodată şi prioritatea celor două acte care atestă deţinerea terenului. Au mai arătat că sunt proprietarii de drept şi de fapt, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, pe când intimaţii sunt doar posesorii de fapt în baza unui contract de concesiune.

În mod eronat, instanţa de apel a reţinut ca intimaţii şi-au construit imobilul, în deplină legalitate, cu respectarea autorizaţiei de construire, prevalându-se de o declaraţie notarială semnată de comun acord, când, de fapt, ei au construit casa fără autorizaţie de construire, iar în anul 1999 au obţinut o hotărâre judecătorească care a suplinit aceste neregularităţi.

Concluzionând, recurenţii au învederat că hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2009 tranşează în mod definitiv aceeaşi situaţie juridică a suprafeţelor de teren ce aparţin pârâţilor, dar mai ales, forma, amplasamentul şi linia de hotar dintre acestea. Ulterior, fără a se ţine cont de această hotărâre, în dosarul nr. x/2013, s-a pronunţat o hotărâre care soluţionează aceeaşi situaţie într-un mod total diferit, încălcând sau ignorând întru-totul efectele hotărârii pronunţate anterior.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor Comuna Horia, D. şi E. la data de 6 iunie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate dosar, însă aceştia nu au depus întâmpinare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, recursul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., este declarat în termen legal, iar recurenţii au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. De asemenea, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenţii-revizuenţi în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 118/2019 din 11 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva Deciziei civile nr. 7 din 14 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii E., D. şi Comuna Horia, reţinându-se, în esenţă, că, deşi dosarele nr. x/2009 şi nr. y/2013 s-au purtat între aceleaşi părţi, cu privire la suprafeţe de teren învecinate (dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 4 iunie 1998, respectiv prin contractul de concesiune nr. x din 30 septembrie 1999), litigiile nu au avut acelaşi obiect şi aceeaşi cauză pentru a se reţine admisibilitatea cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor cuprinse în hotărârea care face obiectul controlului judiciar, motivul respingerii cererii de revizuire l-a constituit neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate care impun identitatea de obiect şi cauză.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenţii-revizuenţi au expus, pe larg, situaţia de fapt a litigiului, învederând că hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2009 tranşează în mod definitiv aceeaşi situaţie juridică a suprafeţelor de teren ce aparţin pârâţilor, dar mai ales forma, amplasamentul şi linia de hotar dintre acestea, iar ulterior, fără a se ţine cont de această hotărâre, în dosarul nr. x/2013, a fost pronunţată o hotărâre care soluţionează aceeaşi situaţie într-un mod total diferit, încălcând sau ignorând întru-totul efectele hotărârii pronunţate anterior.

Înalta Curte constată că susţinerile recurenţilor, pe de o parte, sunt critici care vizează netemeinicia deciziei atacate, iar pe de altă parte, nu pun în discuţie legalitatea hotărârii atacate sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate sus-menţionate.

Astfel, recurenţii nu au formulat critici care să combată raţionamentul instanţei de revizuire în sensul că nu există identitate de obiect şi cauză pentru a se reţine admisibilitatea cererii de revizuire şi nici nu au arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul legal menţionat.

Cu referire la critica prin care recurenţii au arătat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural, încălcând astfel dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenţii nu au dezvoltat, în concret, critici prin care să pună în discuţie modul în care instanţa de revizuire a interpretat sau aplicat normele de drept material sau procedural incidente în speţă, iar simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Având în vedere că recurenţii nu au arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 118/2019 din data de 11 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 118/2019 din data de 11 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL