Recusal appeal against order dismissing judicial bias: Annulment for failure to meet five-day statutory deadline following notification of final decision

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva doamnelor judecător B. şi C., cu motivarea că aspectele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 41 şi 42 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs petenta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că încheierea de respingere a cererii de recuzare, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, este "nulă de fapt", iar aplicarea deficitară a normelor procedurale şi procesuale a determinat-o să formuleze două cereri de recuzare, considerând că judecătorii nu sunt imparţiali şi au un interes personal, străin de lege.

Recurenta a arătat că modul discreţionar în care a fost condus procesul nu i-a garantat exerciţiul deplin al drepturilor conferite de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil şi la judecarea acestuia de către o instanţă imparţială.

Conchizând, recurenta a considerat că aceste reglementări internaţionale au prioritate faţă de normele interne.

Prin întâmpinarea formulată de intimaţii Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea şi U.A.T. Râmnicu Vâlcea, a fost invocată excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii căii de atac, pentru nemotivarea acesteia; în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinările formulate de intimaţii D. şi E. şi de către intimaţii F. şi G., s-a solicitat respingerea căii de atac, arătându-se că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege, motivele invocate neputând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 februarie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul nu este declarat în termenul prevăzut de lege, iar cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerinţă a cărei lipsă este sancţionată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 3 iulie 2019, recurenta-petentă a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea căii de atac, iar la 8 iulie 2019 a depus un nou punct de vedere la raport prin care a reiterat situaţia de fapt a litigiului.

La data de 4 iulie 2019, intimaţii E. şi D. au depus punct de vedere la raport, prin care au învederat că, în mod corect, s-a reţinut că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului legal, iar cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii recursului invocată prin întâmpinare şi reţinută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, cererea de recurs este îndreptată împotriva Încheierii de şedinţă din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petenta A..

Hotărârea prin care s-a soluţionat cauza - Decizia nr. 3178 din 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, este o decizie definitivă, astfel că termenul de recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Decizia nr. 3178 din 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost comunicată către reclamanta-recurentă la data de 24 decembrie 2018 .

Cererea de recurs îndreptată împotriva Încheierii de şedinţă din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost formulată la data de 23 ianuarie 2019, fiind expediată prin poştă la aceeaşi dată (plic aflat la dosar de recurs) şi înregistrată la Curtea de Apel Piteşti la 29 ianuarie 2019 .

Prin urmare, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 30 decembrie 2018 (duminică - zi nelucrătoare), termenul prorogându-se până în prima zi lucrătoare, respectiv joi - 3 ianuarie 2019, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., menţionate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a dispus respingerea cererii de recuzare, Înalta Curte reţine că recursul recurentei-petente a fost formulat cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulat.

Cu privire la cererile formulate de intimata E. şi de intimaţii G. şi F. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, respectiv 2000 RON, potrivit chitanţelor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că se impune reducerea cheltuielilor de judecată la suma de 500 RON pentru intimata E. şi la suma de 1000 RON pentru intimaţii G. şi F., întrucât suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de activitatea prestată de avocat în calea de atac a recursului, în procedura de filtru. Această apreciere nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat stabilit între părţile contractului de asistenţă juridică, ci este consecinţa evaluării cheltuielilor de judecată care trebuie să ţină cont de proporţia rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu şi munca prestată de avocat şi complexitatea cauzei, criterii prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte va admite, în parte, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimaţi şi o va obliga pe recurenta A. la plata către intimata E. a sumei de 500 RON şi către intimaţii G. şi F. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Obligă pe recurenta A. la plata către intimata E. a sumei de 500 RON şi către intimaţii G. şi F. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL