Recurrence annulment for failure to frame valid cassation grounds in a succession dispute over classification of spousal medical expenses as estate passive debt.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 12 noiembrie 2018, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1032 A/2018 din data de 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 decembrie 2018, sub nr. x/2017, şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Prin recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare exclusiv în ceea ce priveşte motivul de apel constând în luarea în considerare a tuturor datoriilor/sarcinilor moştenirii defunctului B., adică cu luarea în considerare şi a sumelor în cuantum de 58.599 CHF, 145.135 RON şi 4622,05 euro, reprezentând cheltuieli efectuate din surse comune ale recurentei şi ale defunctului, şi obligarea moştenitoarelor intimate la plata acestor sume în favoarea recurentei.

Recurenta a arătat că soluţia instanţei de apel, în ceea ce priveşte respingerea, ca nefondate, a criticilor subsumate celui de-al doilea motiv de apel, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât în pasivul succesoral ar fi trebui să fie incluse şi cheltuielile efectuate din sursele comune ale recurentei şi ale defunctului B., în cuantum de 58.599 CHF, 145.135 RON şi 4.622,05 Euro, sume pe care moştenitoarele-intimate ar trebui să le achite în contul cheltuielilor cu ultima boală a defunctului, pe lângă sumele la care au fost obligate.

Expunând pe larg istoricul cheltuielilor efectuate pentru tratarea bolii de pe urma căreia a survenit decesul defunctului B., recurenta a susţinut că în pasivul succesoral nu au fost luate în considerare şi sumele enumerate anterior reprezentând cheltuieli efectuate din surse comune.

Recurenta a învederat că potrivit art. 343 coroborat cu art. 357 alin. (2) C. civ. calitatea de bun comun nu trebuie dovedită şi, până la proba contrarie, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea acestora. Nicio parte din proces nu a dovedit că sumele de bani pe care le solicită provin din fonduri proprii ale defunctului şi nici nu au contestat că pârâta şi defunctul au avut cotă de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, iar potrivit art. 339 din C. civ. cota de contribuţie a soţilor se apreciază prin raportare la totalitatea bunurilor obţinute în timpul căsătoriei, iar nu în mod individual, prin raportare doar la anumite bunuri în parte.

În condiţiile în care prin Sentinţa civilă nr. 1369 din 24 noiembrie 2016 s-a stabilit că defunctului îi revine 50% din activul succesoral reprezentat de imobilul situat în strada x, Bucureşti şi niciuna dintre părţi nu a contestat cota de 50% revendicată de pârâtă din totalitatea sumelor de bani care au fost cheltuite pentru ultima boală a defunctului, provenind din sursele comune ale pârâtei şi ale soţului acesteia, recurenta a arătat că este greşită susţinerea instanţei potrivit căreia pârâta nu a invocat o cotă de contribuţie la constituirea acestor fonduri şi că nu se poate reţine o limită a contribuţiei sale la constituirea acestora, iar aceeaşi raţiune ar fi trebui să fie avută în vedere şi la calculul sumelor de bani achitate pentru acoperirea cheltuielilor medicale.

În mod neîntemeiat, instanţa de apel a pus sub semnul egalităţii sprijinul moral datorat de soţi în mod reciproc şi sprijinul material care depăşeşte mijloacele financiare ale soţului care îl acordă.

În continuare, recurenta a mai arătat că aceste cheltuieli au epuizat orice rezerve financiare şi a contractat credite, pe care este în imposibilitate de a le achita, întrucât îi depăşesc cu mult posibilităţile financiare. În opinia sa, cheltuielile au caracter excepţional, indiferent dacă au fost efectuate din surse comune ale celor doi soţi sau din surse proprii ale recurentei şi nu pot fi incluse în cadrul cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei.

Aceste cheltuieli au caracterul unei creanţe faţă de moştenire şi nu sunt incluse în noţiunea de sprijin moral sau în cheltuielile obişnuite ale căsătoriei, cum, în mod greşit, le-a calificat instanţa de apel.

Conchizând, recurenta a enunţat textul art. 1156 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 984 alin. (1) ultimul paragraf C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, pentru considerentele expuse în cuprinsul cererii.

La data de 11 martie 2019, intimata-reclamantă C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

La 3 aprilie 2019, recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimatei C., solicitând admiterea căii de atac.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este declarat în termen legal, este supus taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.289,97 RON, neachitată până la data întocmirii raportului, şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ.

Totodată, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a încadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Prin Încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A., iar cuantumul taxei judiciare de timbru a fost redus de la 5289,97 RON la 1000 RON, achitat de recurentă, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 1032A/2018 din 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 1369 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă C. şi cu intimata-pârâtă D., reţinând, în esenţă, că, în ceea ce priveşte primul motiv de apel, referitor la valoarea reţinută pentru cota de 1/2 din imobilul ce i-a fost atribuit pârâtei A. în natură, este nefondat şi nu poate fi primit, având în vedere concluziile expertului în sensul că valoarea stabilită în faţa primei instanţe nu este influenţată de inadvertenţele din raport referitoare la suprafaţa utilă a imobilului, nici de notarea sarcinii în cartea funciară; referitor la cel de-al doilea motiv de apel, privind neincluderea în pasivul succesoral a cheltuielilor efectuate din sursele comune ale soţilor cu ultima boală a defunctului, instanţa de apel a expus, pe larg, motivele pentru care aceste cheltuieli nu pot constitui o creanţă faţă de moştenire.

Raportat la susţinerile din memoriul de recurs, în sensul că soluţia instanţei de apel, în ceea ce priveşte criticile subsumate celui de-al doilea motiv de apel, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, iar în pasivul succesoral trebuiau incluse şi cheltuielile din sursele comune ale pârâtei şi ale defunctului în cuantum de 58.599 CHF, 145.135 RON şi 4.622,05 euro, Înalta Curte, în raport de considerentele deciziei civile recurate, constată că instanţa de apel a expus, pe larg, argumentele pentru care a considerat neîntemeiate pretenţiile reclamantei, arătând că îngrijirea soţului bolnav şi alocarea veniturilor comune în acest scop ţine de obligaţiile soţilor în cadrul căsătoriei, aceştia având obligaţia de a-şi acorda sprijin moral reciproc, potrivit art. 309 alin. (1) C. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că aceste critici ale recurentei nu vizează argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere, ca nefondat, a apelului şi menţinere a sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, ci reprezintă o reluare a susţinerilor privind fondul cauzei, cu trimitere la materialul probatoriu din care susţine că reiese că este îndreptăţită la plata sumelor de bani solicitate.

Referitor la critica recurentei în sensul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi referirea la dispoziţiile art. 341 şi art. 343 coroborate cu art. 357 alin. (2) C. civ., Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate .

Astfel, recurenta nu a invocat aceste dispoziţii legale din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări din partea instanţei de apel, ci le-a invocat doar din perspectiva probelor administrate şi a modului în care instanţa de apel le-a apreciat.

De asemenea, recurenta a invocat prevederile art. 1156 alin. (2) C. civ. de la 1864 coroborate cu art. 984 alin. (1) ultimul paragraf din C. proc. civ., fără a se raporta la modul în care instanţa de apel a interpretat sau aplicat aceste prevederi legale. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, la fond, prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă a dedus judecăţii aceste dispoziţii legale, însă, prin cererea de recurs, recurenta trebuia să aducă critici hotărârii pronunţate în apel, în sensul că fie a invocat aceste dispoziţii legale şi instanţa nu s-a pronunţat, fie nu este de acord cu dezlegarea dată.

Înalta Curte reţine că recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greşita aplicare a legii de către instanţa de apel şi a dedus judecăţii aspecte care privesc modalitatea de administrare a probatoriului şi de evaluare a acestuia de către instanţa de apel, respectiv modul în care instanţa de apel a apreciat probele şi a stabilit valoarea imobilului inclus în masa succesorală, respectiv valoarea creanţei pârâtei-reclamante faţă de moştenire.

Astfel, recurenta a invocat formal art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nesocotind reglementarea şi conţinutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate al hotărârii atacate în limite precis determinate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susţinute recurenta A. nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 1032 A/2018 din data de 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 1032 A/2018 din data de 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL