Inadmissibility of cassation against final appellate judgment in land restitution under Law No. 165/2013

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 507 din 13 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a fost respinsă acţiunea precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Timişoara, Comisia instituită în baza Legii nr. 10/2001, Comisia locală de fond funciar Timişoara şi Comisia judeţeană de fond funciar Timiş, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 216 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 507 din 13 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 februarie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă această cale de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 22 iulie 2019, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii recursului reţinută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29 iunie 2017, dată la care erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Timişoara şi Comisia instituită în baza Legii nr. 10/2001 Timişoara, emiterea deciziei de restituire în natură sau în echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 723 mp, situat în strada x, nr. 69, Timişoara.

În fapt, a arătat că această suprafaţă a fost preluată abuziv în baza Legii nr. 58/1974. Soţul reclamantei, B., a depus cerere pentru restituirea acestui teren în baza Legii nr. 1/2000, cerere înregistrată sub nr. x/16.08.2007, dar i s-a refuzat restituirea sau acordarea de despăgubiri.

Ulterior sesizării instanţei prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârâte, şi Comisia locală de fond funciar Timişoara şi Comisia judeţeană de fond funciar Timiş.

Prin Încheierea de şedinţă din 3 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, instanţa a constatat că este competentă general, material şi teritorial, în temeiul art. 95 C. proc. civ. coroborat cu art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost soluţionată prezenta acţiune, prevede, în art. 34, faptul că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

Art. 35 prevede că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă, a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.".

Reiese, aşadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.

Conform principiului legalităţii, consacrat de art. 457 C. proc. civ., o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, din coroborarea dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi ale art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., Decizia nr. 216 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 216 din data de 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 216 din data de 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL