Inadmissibility of cassation appeal in Law No. 10/2001 administrative disputes due to exclusive appellate remedy

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 128 din 19 iunie 2018, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a admis, în parte, acţiunea civilă modificată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad, reprezentat prin primar, pentru anulare act; a obligat pârâtul să acorde reclamantului în compensare imobilul înscris în CF nr. x Arad, având nr. top. x, constând în teren intravilan în suprafaţă de 87 mp, situat în Arad, str. x; a modificat dispoziţia nr. x/20 noiembrie 2017, emisă de Primarul municipiului Arad, în sensul că măsurile compensatorii ce se vor acorda în condiţiile Legii nr. 165/2013 vor viza doar suprafaţa de 278 mp din terenul situat în Arad, str. x, menţinând în rest dispoziţia atacată; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins în rest acţiunea formulată.

Prin Decizia nr. 184 din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 128 din 19 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad; a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Arad, prin primar, împotriva aceleiaşi sentinţe civile; a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins, în tot, acţiunea civilă modificată formulată de reclamantul A., decizia fiind definitivă.

Împotriva Deciziei nr. 184 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 februarie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă această cale de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 5 august 2019, intimatul-pârât Municipiului Arad, prin primar, a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii recursului reţinută prin raport şi invocată de intimatul-pârât Municipiul Arad prin punctul de vedere la raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, în temeiul căruia a fost formulată acţiunea, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor:

"Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Din analiza dispoziţiilor legale antemenţionate, reiese că hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 19 iunie 2018.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 şi care stipulează că:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că Decizia civilă nr. 184 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Potrivit principiului legalităţii consacrat de art. 457 C. proc. civ., împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, cum reclamantul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 184 din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 184 din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL