Negative competence conflict in low-value sales contract claim resolved by upholding seller's contractual jurisdiction at its domicile

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea care înregistrată la data de 19 decembrie 2018, pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei Întreprindere Individuală B. la plata sumei de 1.204,86 RON, precum şi a sumei reprezentând penalităţi de întârziere aferente, împreună cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că pârâta nu a achitat facturile emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 aprilie 2016.

Pârâta a depus întâmpinare la 22 aprilie 2019, prin avocat curator, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, având în vedere că sediul pârâtei este în Brăila.

Prin Sentinţa civilă nr. 4688/2019 din 23 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a fost declinată competenţa către Judecătoria Brăila, reţinându-se, în esenţă, că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; în speţă, sediul pârâtei este în raza teritorială a Judecătoriei Brăila.

Instanţa a mai arătat că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Conchizând, instanţa a reţinut că reclamanta nu a dovedit că, în cauză, poate fi incidentă competenţa alternativă, iar în contractul de care se prevalează nu se arată că locul executării obligaţiei este în municipiul Iaşi.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brăila, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 4701/2019 din 12 iulie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Întreprindere Individuală B., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că între reclamantul SC A. SRL, în calitate de vânzător, şi pârâtul Întreprindere Individuală B., în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare la data de 1 aprilie 2016, iar la pct. 7 din contract, părţile au prevăzut că "eventualele litigii ce s-ar ivi în legătură cu prezentul contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, litigiul va fi dus spre soluţionare instanţei competente de la sediul vânzătorului".

Astfel, instanţa a constatat că, în prezenta cauză, competenţa teritorială este una alternativă, iar reclamantul a ales instanţa competentă prin introducerea cererii sale pe rolul Judecătoriei Iaşi; declinarea cauzei către Judecătoria Brăila în urma invocării excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârât ar lipsi reclamantul de dreptul recunoscut prin dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

S-a apreciat că, din momentul efectuării acestei alegeri, competenţa teritorială este exclusivă în favoarea instanţei aleasă de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iasi, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 9482/2019 din 10 septembrie 2019, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Întreprindere Individuală B., prin care s-a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.204,86 RON, precum şi a sumei reprezentând penalităţi de întârziere aferente, ca urmare a neachitării de către pârâtă a facturilor emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 aprilie 2016.

În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, părţile au convenit expres la art. 7 că "eventualele litigii ce s-ar fi în legătură cu prezentul contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, litigiul va fi dus spre soluţionare instanţei judecătoreşti competente de la sediul vânzătorului", respectiv la instanţa competentă de la sediul societăţii reclamante.

Conform menţiunilor din cuprinsul cererii de valoare redusă, reclamanta-vânzătoare SC A. SRL are sediul în judeţul Iaşi.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în lipsa unei clauze atributive de competenţă, erau incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. care stipulează că "(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speţă, având în vedere manifestarea de voinţă a părţilor în sensul alegerii instanţei competente, sunt incidente dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd un caz de prorogare convenţională a competenţei intervenite în temeiul unei înţelegeri a părţilor.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Astfel, legea permite părţilor să deroge de la regulile de competenţă pe care le stabileşte în cazul competenţei teritoriale reglementate de norme de ordine privată şi doar în procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună.

Înalta Curte reţine că alegerea de competenţă s-a făcut în favoarea favoarea vânzătorului SC A. SRL, care are sediul în judeţul Iaşi.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Întreprindere Individuală B., având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL