Territorial competence for execution objection: debtor's registered seat overrides executing court and original judgment venue

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2018, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, contestatoarea A. SA a solicitat anularea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. x/2014, precum şi suspendarea executării, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C..

În susţinerea cererii, în esenţă, contestatoarea a arătat că obligaţiile stabilite prin titlul executoriu au fost îndeplinite de bună voie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 3056 din 27 martie 2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea A. SA, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., în favoarea Judecătoriei Oradea, reţinând, în esenţă, că potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare (14 noiembrie 2014), instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

În cauza de faţă, executarea silită a fost pornită împotriva debitorului A. SA, prin Sucursala Oradea, care a fost somată să se conformeze titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 4979/2012 a Judecătoriei Oradea, fiind format dosarul de executare nr. x/2014 al BEJ D..

A reţinut această instanţă că titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 4979/2012 este pronunţat de Judecătoria Oradea, din cuprinsul căruia reiese că parte în litigiul respectiv a fost A. SA, prin Sucursala Oradea, iar pe rolul Judecătoriei Oradea a fost înregistrată şi soluţionată o contestaţie la executare împotriva actelor de executare din acelaşi dosar de executare, ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, competenţa fiind astfel dobândită.

Conchizând, instanţa a arătat că împrejurarea că sediul central al contestatoarei este în Bucureşti, nu poate atrage competenta acestei instante, câtă vreme obligaţiile pentru îndeplinirea cărora s-a declanşat executarea sunt obligaţii care decurg dintr-un contract încheiat prin intermediul sucursalei, fiind distinctă ipoteza în care parte în litigiu este societatea mamă sau una dintre sucursalele sale.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, prin Sentinţa civilă nr. 4098/2019 din 3 iulie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către contestatoare; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de către contestatoarea A. SA, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că între momentul demarării procedurii de executare silită, începută odată cu sesizarea organului de executare prin cererea adresată BEJ "Beiuşan" de către intimaţii B. şi C. la data de 13 noiembrie 2014, şi momentul judecării cauzei, au intervenit modificări legislative.

Potrivit prevederilor art. 713 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data de 13 noiembrie 2014, contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la acea dată, prevedea că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, instanţa a reţinut că sediul debitoarei A. SA, contestatoare în prezenta cauză, este în Bucureşti, Calea x, iar instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Din punctul de vedere al stabilirii competenţei teritoriale a instanţei de executare, această instanţă a apreciat că nu prezintă nicio relevanţă faptul că sediul executorului judecătoresc se află în municipiul Oradea, nici că titlul executoriu, Sentinţa civilă nr. 4979 din 29 martie 2012, a fost pronunţat de Judecătoria Oradea; din titlul executoriu reiese că, în prezenta cauză, debitoare este A. SA, iar nu Sucursala Oradea a A., iar instanţa nu este legată de competenţa stabilită în favoarea Judecătoriei Oradea, în dosarul nr. x/2014, care are un obiect diferit faţă de cel al prezentei cauze.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea, formulată la data de 29 octombrie 2018 prin care debitoarea A. SA, în contradictoriu cu creditorii B. şi C., a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea executării silite pornite în dosarul de executare nr. x/2014 al D. şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate.

Din perspectiva aplicării în timp a legii procesuale civile, Înalta Curte reţine că, în sensul arătat de art. 24 C. proc. civ., executării silite îi sunt aplicabile dispoziţiile aflate în vigoare la data sesizării organului de executare, respectiv 13 noiembrie 2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar conform dispoziţiilor art. 650 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În cauză, cererea de executare silită, înregistrată la D. sub nr. x la data de 13 noiembrie 2014, a fost formulată de creditorii B. şi C., în contradictoriu cu debitoarea A. SA, cu sediul în Bucureşti, str. x, sector 3; cererea a fost formulată în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 4979/2012 din 29 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Oradea, modificată, în parte, prin Decizia civilă nr. 762/R/COM/2014, pronunţată de Tribunalul Bihor.

Prin Sentinţa civilă nr. 4979/2012 din 29 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Oradea, secţia civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu debitoarea A. SA, prin urmare parte în dosar a fost A. SA, iar nu Sucursala A. Oradea.

Faţă de dispoziţiile legale evocate, împrejurarea că instanţa care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4979/2012 este Judecătoria Oradea nu este de natură să atragă în mod automat competenţa şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât domiciliul debitoarei se află în Bucureşti, Calea x.

De asemenea, nu are relevanţă în stabilirea instanţei competente nici faptul că Judecătoria Oradea a soluţionat dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestaţie la executare împotriva actelor de executare din acelaşi dosar execuţional.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. SA în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL