Restitution of judicial guarantee refused because attachment effects had not ceased; creditors' appeal dismissed with costs

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 6 februarie 2014, sub nr. x/2014, întemeiată pe dispoziţiile art. 953 C. proc. civ., reclamanţii A. şi SC B. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtei, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei C. până la concurenţa sumei de 154.906,40 euro şi a sumei de 34.211,99 RON. A fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 121A din 4 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulat de apelanta-pârâtă C.. A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării apelului, invocată de intimaţii - reclamanţi. A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. împotriva Încheierii din data de 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014. A fost schimbată, în parte, încheierea apelată, în sensul că s-a dispus instituirea, în sarcina intimatului - creditor A., a obligaţiei de consemnare a cauţiunii în cuantum de 10.000 euro, iar în sarcina intimatei - creditoare SC B. SRL a obligaţiei de consemnare a sumei de 3.000 RON cu acelaşi titlu, în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, sub sancţiunea desfiinţării de drept a măsurii instituite prin încheierea apelată; au fost păstrate celelalte dispoziţii ale încheierii.

La data de 22 aprilie 2015 intimaţii-creditori au depus la dosar dovada consemnării la D. a sumelor stabilite în sarcina lor cu titlu de cauţiune.

La data de 19 iunie 2017, intimaţii-creditori au formulat cerere de restituire a cauţiunilor consemnate, arătând, în esenţă, că înfiinţarea sechestrului asigurator pentru care au fost stabilite cauţiunile s-a dispus până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, condiţie care este îndeplinită, alături de celelalte condiţii prevăzute de art. 1064 C. proc. civ.

Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, care a trimis-o spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, unde a fost înregistrată la data de 13 iulie 2017, în dosarul nr. x/2014.

2. Hotărârea pronunţată de curtea de apel:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauţiunii achitate în dosarul nr. x/2014, formulată de petenţii A. şi SC B. SRL.

4. Cererea de recurs:

Împotriva Încheierii de şedinţă din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, au declarat recurs petenţii A. şi SC B. SRL, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Recurenţii-petenţi au solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii au arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, au arătat că hotărârea pronunţată de curtea de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ.

Recurenţii au arătat că prima condiţie de admisibilitate a cererii de restituire a cauţiunii, referitoare la faptul că procesul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea trebuie să fie soluţionat în mod definitiv, este îndeplinită, întrucât acţiunea în pretenţii care a făcut obiectul dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti a fost soluţionată definitiv prin Decizia nr. 398 din 7 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; prin urmare, măsura sechestrului asigurător a încetat de drept.

În acest context, faptul că notarea sechestrului subzistă în cartea funciară a imobilului nu are relevanţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de restituire a cauţiunii, această înscriere fiind efectuată doar pentru a-l face opozabil faţă de terţii care ar putea dobândi un drept asupra imobilului, respectiv după înscrierea sechestrului.

Cu privire la cea de-a doua condiţie de admisibilitate a cererii de restituire a cauţiunii prevăzută de art. 1064 C. proc. civ., recurenţii au arătat că intimata C. nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite în cauză în termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a Deciziei nr. 398 din 7 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

După cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, intimata C. a formulat o acţiune în pretenţii, prin care a solicitat obligarea recurenţilor la plata sumei de 195.000 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a instituirii sechestrului asigurător, din cauţiunea achitată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, însă această acţiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 11 octombrie 2017, adică la 7 luni de la data soluţionării definitive a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea.

Cum intimata a formulat acţiunea cu depăşirea termenului de 30 de zile, calculat de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost soluţionat procesul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ., considerând în mod nelegal că nu sunt întrunite condiţiile pentru a dispune restituirea cauţiunii.

Prin întâmpinarea formulată la data de 5 februarie 2019, intimata C. a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât criticile recurenţilor-petenţi nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Încheierea de admitere în principiu:

În şedinţa din camera de consiliu din data de 25 septembrie 2019, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului invocată de către intimată, a admis în principiu recursul declarat de recurenţii A. şi SC B. SRL împotriva Încheierii de şedinţă din data de 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: "(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus."

Fiind învestită cu soluţionarea cererii formulate de petenţii A. şi SC B. SRL, de restituire a cauţiunii achitate în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în mod cumulativ pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii.

Astfel, deşi a fost soluţionat prin hotărâre definitivă procesul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, intimata C. a făcut dovada că a înregistrat la data de 11 octombrie 2017, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2017, o cerere prin care a solicitat obligarea petenţilor din prezenta cerere de restituire a cauţiunii la plata de despăgubiri în cuantum de 195.000 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a instituirii sechestrului asigurator, din cauţiunea ce a fost achitată de pârâţi în dosarul nr. x/2014.

Sub un alt aspect, s-a reţinut că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată pentru plata despăgubirilor, în cartea funciară a imobilului asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător încă mai figura notată această măsură, notare care a fost dispusă prin Încheierea din 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014, la solicitarea petenţilor A. şi SC B. SRL.

Curtea de apel a apreciat că cererea de restituire a cauţiunii este neîntemeiată, având în vedere scopul pentru care legiuitorul a instituit obligaţia consemnării cauţiunii în legătură cu cererile prin care se solicită luarea unor măsuri asiguratorii (cum este şi cauţiunea achitată în prezenta cauză), împrejurarea că la soluţionarea prezentei cereri de restituire a cauţiunii s-a făcut dovada existenţei pe rol a unei cereri prin care se solicită despăgubirea pentru prejudiciul cauzat ca urmare a sechestrului asigurator pentru care s-a instituit cauţiunea, precum şi faptul că la momentul înregistrării cererii în despăgubiri în extrasul de carte funciară al imobilului aparţinând numitei C. figura în continuare notat sechestrul asigurator instituit prin Încheierea din 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014 (astfel că efectele măsurii subzistau la momentul formulării cererii de despăgubiri).

Recurenţii au criticat modalitatea de interpretare şi aplicare de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., susţinând că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de acest text legal pentru a se dispune restituirea sumelor consemnate cu titlu de cauţiune.

Cu referire la prima ipoteză reglementată de art. 1064 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că procesul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv dosarul nr. x/2013, a fost soluţionat în mod definitiv.

Astfel, se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 9 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanţii A. şi SC B. SRL au chemat-o în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei obligarea acesteia la restituirea către reclamantul A. a sumei de 154.906,40 euro (echivalentul a 300.040.625 ITL) reprezentând împrumut, respectiv actualizarea acestei sume cu indicele de inflaţie, iar către reclamanta SC B. SRL a sumelor de 12.000 RON şi de 9.000 RON, reprezentând preţul imobilelor din litigiu, precum şi la plata sumei de 13.211,99 RON reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de reclamantă la imobilul situat în municipiul Satu Mare, strada x, judeţul Satu Mare.

Prin Încheierea din 24 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a constatat prescris dreptul la acţiune pentru primul capăt de cerere şi a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat pentru cel de-al doilea capăt de cerere.

Prin Sentinţa civilă nr. 302 din 4 martie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanta SC B. SRL a sumelor de 12.000 RON şi 9.000 RON, reprezentând preţul imobilelor din litigiu, respectiv la plata sumei de 13.211,99 RON reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de reclamantă la imobilul situat în municipiul Satu Mare, strada x, judeţul Satu Mare; de asemenea, a fost respinsă cererea reclamanţilor A. şi SC B. SRL de obligare a pârâtei C., la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 217A din 18 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în majoritate, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi SC B. SRL, împotriva Încheierii din 24 septembrie 2014 şi a Sentinţei civile nr. 302/04 martie 2015, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C..

Împotriva acestei decizii, recurenţii au formulat recurs, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 398/2017, pronunţată în data de 7 martie 2017 în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul respingerii acestuia, ca inadmisibil.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) teza finală C. proc. civ., îndeplinirea condiţiei care impune ca procesul în legătură cu care a fost stabilită cauţiunea să fie soluţionat prin hotărâre definitivă nu este suficientă pentru a se dispune restituirea cauţiunii în ipoteza în care efectele măsurii pentru care s-a dispus plata acesteia nu au încetat.

În mod corespunzător, alin. (2) al aceluiaşi text legal prevede că termenul de 30 de zile mai înainte de împlinirea căruia nu se poate dispune restituirea cauţiunii, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv de la data încetării efectelor măsurii prevăzute la alin. (1).

În speţă, aşa cum în mod corect a reţinut curtea de apel, nu se poate aprecia că efectele măsurii pentru care s-a dispus plata cauţiunilor a căror restituire se solicită au încetat, de vreme ce, în conformitate cu dispoziţiile art. 955 alin. (3) C. proc. civ., sechestrul asigurător instituit asupra bunului imobil situat în municipiul Satu Mare, strada x, judeţul Satu Mare, aflat în proprietatea intimatei, a fost supus formalităţilor de publicitate imobiliară, respectiv a fost înscris în cartea funciară, spre a-l face opozabil celor care ar fi dobândit vreun drept asupra imobilului; la data formulării cererii de acordare de despăgubiri de către intimata din prezenta cauză, respectiv la data soluţionării cererii de restituire a cauţiunii, această notare nu fusese radiată.

Înalta Curte reţine că, deşi este real că şi debitoarea poate solicita, în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 957 C. proc. civ., ridicarea măsurii asigurătorii, cu consecinţa radierii acestei notări, din perspectiva dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ. efectele măsurii instituirii sechestrului asigurător nu au încetat, întrucât punerea în executare a acestei măsuri s-a făcut printr-o menţiune în cartea funciară care nu a fost radiată.

Prin urmare, recurenţii nu pot opune intimatei, ca moment de la care pot solicita restituirea cauţiunii, termenul de 30 de zile calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost soluţionat procesul în legătură cu care s-a stabilit plata cauţiunilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii SC B. SRL şi A. împotriva Încheierii din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la cererea intimatei C., recurenţii SC B. SRL şi A. vor fi obligaţi la plata către aceasta a sumei de 2640 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în cheltuieli de cazare şi transport în cuantum de 555 RON (conform înscrisurilor aflate la filele x) şi onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., de la 4.750 la 2.085 RON, având în vedere, în concret, complexitatea cauzei şi munca depusă efectiv de avocat (respectiv redactare întâmpinare şi concluzii orale de combatere a motivelor de recurs la termenul de dezbateri), urmând a fi respinsă cererea de includere în categoria cheltuielilor de judecată a sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli pentru hrana reprezentantului intimatei, cu privire la care nu s-a dovedit că se înscriu în categoria cheltuielilor necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii SC B. SRL şi A. împotriva Încheierii din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Obligă pe recurenţii SC B. SRL şi A. la plata către intimata C. a sumei de 2640 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL