Appeal against appellate decision on correction of material error declared inadmissible due to irrevocability of appellate judgments

Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, la data de 22 februarie 2019, petentul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Încheierii din 23 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2014.

Prin Încheierea din 13 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea îndreptare a erorii materiale din cuprinsul Încheierii din data de 23 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia nr. 316 din 30 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii din 13 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul a solicitat admiterea căii de atac.

Înalta Curte, la termenul din 13 noiembrie 2019, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., urmând a o admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul, sunt irevocabile.

În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., prin urmare hotărârea nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În consecinţă, împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de aceste dispoziţii legale, recursul declarat împotriva unei decizii date de o instanţă de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) şi cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 316 din 30 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 316 din 30 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL